Cauzele subtile ale bolilor / I

Boala este o atenţionare, ea ne semnalează încălcarea armoniei universale, ieşirea din această armonie producând în timp blocaje energetice. Nu este o pedeapsă nemeritată ci consecinţa faptelor şi atitudinilor noastre.

Boala ne oglindeşte defectele şi mai ales ne pune faţă în faţă cu noi înşine.

Boala nu este un accident ci este ceva care ne reprezintă.

Boala nu este duşmanul nostru, de fapt este cel mai onest prieten al nostru deoarece ne spune verde în faţă unde greşim şi mai ales în ce fel greşim.

Haideti sa descoperim impreuna adevaratele motive ce ne tin incatusati in boala si durere sufleteasca si trupeasca.

I

573. ICTER (GĂLBINAREA) Vezi şi: FICAT [AFECŢIUNI ALE...] SÂNGE/ [AFECŢIUNI

ALE...]

/CIRCULAŢIE SANGUINĂ

Icterul, denumit popular, gălbinare, este un exces de bilirubină, cauzat de o

distrugere masivă a globulelor roşii din sânge, din cauza unei anomalii congenitale a

membranei acestora sau din cauza unei agresiuni. Poate proveni şi de la distrugerea

celulelor hepatice sau din incapacitatea de a elimina bila (sindrom de retenţie).

Rezultatul este colorarea în galben a pielii şi a albului ochiului (sclerotica). Deoarece

este legat de curăţarea sistemului sanguin, înseamnă că am o dificultate de a-mi

"curăţa" emoţiile. Simt emoţii negative, foarte intense, de invidie, de dezaprobare, de

frustrare, atât de puternice încât "mă îngălbenesc". Trăiesc multă ranchiună. Devin

atât de tranşant şi de excesiv în ideile şi în opiniile mele încât mă agăţ de ele, ceea ce

duce la un dezechilibru interior. Sunt în conflict cu puterea exercitată de autoritate şi

cu locul pe care îl ocup în societate, de care prefer să fug decât să mă integrez. Vreau

să mă îndepărtez de o situaţie, care este intolerabilă pentru mine. Refuz să mă

schimb. Trăiesc culpabilitate şi ruşine. Mă simt prizonier, pe plan emoţional, social sau

fizic. Mă întreb cu privire la direcţia pe care trebuie să merg, îmi pun sub semnul

întreb propria identitate. Spiritul meu negativ devine limitat, îmi este greu să am o

vedere de ansamblu asupra unei situaţii date sau a vieţii în general. Mi-am pierdut

curajul şi mă simt atât de mult prizonierul propriilor mele emoţii neexprimate şi

canalizate, încât am nevoie să fiu singur pentru a-mi reveni. "Icterul nounăscutului" are legătură cu frustrările, cu dezamăgirea sau cu o ranchiună. Aş vrea

să mă salvez, dar este imposibil: sunt legat de o situaţie sau, pur şi simplu, de mama

mea. Eu, ca şi copil, este posibil „să fi luat asupra mea gândurile părinţilor mei,, de

exemplu, dacă părinţii mei şi-au dorit un băiat şi au avut o fată, este posibil să mă

simt responsabilă de decepţia lor şi am impresia că îmi lipseşte protecţia lor.

Accept].* să fiu mai deschis faţă de oamenii din jurul meu, deoarece am multe de

învăţat de la ei.

574. ILEITĂ (BOALA LUI CROHN) Vezi: INTESTINE—CROHN [BOALA A LUI..,]

575. INELAR Vezi: DEGETE — INELAR

576. IMPACIENŢĂ Vezi şi: FRIGIDITATE, NERVOZITATE, SÂNGE—HIPOGLICEMIE

Impacienţa denotă un stres interior, o nesiguranţă sau o tensiune care mă cuprinde

şi îmi afectează sistemul nervos. Devin mai iritat, mai expeditiv în ceea ce spun sau

fac. "Sunt impacient faţă de mine sau faţă de ceilalţi ?" De ce am tot timpul nevoie să

mă grăbesc ? Este ca şi cum aş vrea să recuperez timpul. Când

simt o limită sau simt că cineva vrea să îmi afecteze libertatea, acest lucru mă irită şi

se manifestă prin atacuri de impacienţă.

AcceptJ.* să îmi acord câteva momente pentru a mă destinde şi pentru a găsi

cauza iritării mele.

577. IMPOTENŢA Vezi şi: ANGOASĂ, ANXIETATE, FRICA Ca bărbat, dacă sunt incapabil

să obţin sau să menţin o erecţie în timpul unui contact sexual, sufăr de impotenţă, denumită şi disfuncţie erectilă. O astfel de afecţiune mă face, cu siguranţă, să fîu

nesatisfacut pe plan sexual. Pe plan medical, chiar dacă impotenţa poate avea

cauze organice, adică o cauză de ordin fizic sau un aspect psihologic, trebuie să

consider că este provocată de un factor psihologic şi metafizic (dincolo de planul

fizic] chiar dacă acesta este inconştient. Impotenţa este adeseori legată de frica de

a mă abandona, cu deplină încredere, unei femei (sau unui bărbat, dacă am relaţii

fizice cu un bărbat) sau de a-mi pierde controlul faţă de mine însumi sau faţă de

parteneră/partener. îmi este frică să devin vulnerabil, intimitatea mă "intimidează".

Sau pot fi neliniştit de ideea că "o pot lăsa pe partenera mea însărcinată".

Bărbat fiind am multe responsabilităţi şi pot trăi multă presiune şi mult stres la

muncă, iar societatea, în general, îmi cere să fiu performant, să mă depăşesc. Dacă

transfer acest lucru pe plan sexual, pot simţi o presiune sexuală, care mă împinge

să mă autodepăşesc şi care creează o mare tensiune interioară şi mă face "să îmi

pierd mijloacele". Astfel mă las prins în raporturile intime. Sau, din contră, un bărbat care se apropie de vârsta pensionării, poate observa semne de impotenţă şi se

simte inutil, fără valoare. în acest caz, mă simt în declin. Mă devalorizez, deoarece

nu mai am posibilitatea să mă depăşesc Ia servicu, nu voi mai fi performant nici în

pat. Acelaşi lucru se poate întâmpla dacă îmi pierd locul de muncă, într-un mod

neaşteptat şi brusc. într-un anumit domeniu, viaţa mea şi-a pierdut orice sens.

Deoarece nu îndrăznesc să vorbesc despre acest lucru cu partenera mea, simt

multă culpabilitate, confuzie, îmi este chiar teamă că o voi pierde. 0 angoasă

puternică în timpul actelor sexuale poate provoca acest blocaj, care mă face să

sufăr de impotenţă. Această angoasă poate proveni din faptul că, în timpul unui

raport sexual, sunt în contact mai puternic cu latura mea afectivă. Ca şi bărbat, nu

sunt obişnuit să mă descurc cu emoţiile mele. Sunt în contact mai conştient cu

copilul meu interior rănit, care poate simţi nesiguranţă, frică, respingere,

neînţelegere.

De asemenea, dacă am avut impresia, în timpul relaţiilor mele sexuale anterioare,

că am trăit un eşec devalorizant, este posibil să nu mă simt "la înălţimea" situaţiei

în timpul următoarei relaţii sexuale. Nesiguranţa mea, sentimentul de incapacitate

şi eşec, ura faţă de mine, culpabilitatea sau neglijenţa, mă pot determina, de

asemenea, să sufăr de impotenţă. Pot trăi plecarea partenerei/ a partenerului ca

pe o separare, atât pe plan emoţional, cât şi fizic. Iar cum contactul fizic, sexual nu

este posibil, organele mele sexuale îşi pierd sensibilitatea. Impotenţa poate avea

drept cauză şi un eveniment din trecut, care m-a marcat: poate am fost abuzat fizic

sau psihologic în copilărie, pot să păstrez o ranchiună faţă de o relaţie afectivă

anterioară şi să am impresia că am fost victima unei trădări. Impotenţa este, de

asemenea, un mod de a avea o putere asupra celuilalt, reţinând pe plan sexual un

partener (sau o parteneră) care abuzează sau cere prea mult. Pot avea impresia că

teritoriul meu (bunurile mele, mediul meu imediat, ceea ce mă defineşte) se află în

pericol. Poate mi-am pierdut interesul pentru femei în general, ceea ce se

transpune pe plan fizic, dacă acest dezinteres persistă.

Şi, în cele din urmă, dacă îmi identific partenera sau partenerul cu mama mea, dacă

aceasta ocupă un loc prea mare în viaţa mea şi mă supun în faţa ei (a lui) deoarece

îmi este teamă că nu mă place, mă simt impotent, neputincios să o (îl) fac fericită

(fericit) şi să îi ofer plăcere, acest lucru se va transpune în impotenţă sexuală.

Partenera mea sau partenerul meu, fiind copia fidelă a mamei mele, îmi dau seama

că, am produs, fără să ştiu, un incest pe plan psihologic, care inevitabil va duce Ia

impotenţă, pe mai multe planuri. Este posibil ca, complexul Iui Oedip51 să nu fi fost

trăit în condiţii normale. Mă pot simţi ameninţat de partenera/partenerul meu, de

obicei pe plan emoţional, dar şi pe plan fizic. Ce se va întâmpla dacă mă abandonez

total ? îmi voi pierde sentimentul de putere ? 0 să fiu abuzat (atât în sens propriu cât

şi figurat): pe plan fizic, emoţional sau financiar ? Frica de eşec mă înţepeneşte. Sunt

plin de emoţii şi nu prea ştiu ce să fac cu ele. Trăiesc cu obligaţia de a avea relaţii

sexuale satisfăcătoare şi povara aceasta, este greu de purtat. Am impresia că trebuie

să îi ofer plăcere celuilalt, cu orice preţ. Este posibil să pot o ranchiună pe care am

trăit-o faţă de o parteneră/un partener din trecut. Corpul meu mă face să îmi

regândesc valorile faţă de sexualitate şi iubire, în general. Faptul de a exista ca

bărbat mă poate trimite la imaginea tatălui meu, dar conştientizez faptul că sunt

diferit de el şi că pot să îmi trăiesc propria viaţă, în loc să o trăiesc de fapt, pe a lui.

Accept], V să îmi definesc locul, să intru în contact cu emoţiile mele şi să las la o

parte controlul, pentru ca energia, în loc să rămână în minte, să circule liber în întreg

corpul, pentru a mă aduce la o relaxare fizică şi mentală. Impotenţa pe care o trăiesc

mă poate ajuta să conştientizez care este adevărata mea valoare, ca şi persoană şi

ca "partener de sex". Mă ajută să descopăr că pot fi creativ în alte aspecte din viaţa

mea. Sunt determinat să-mi reevaluez valorile şi priorităţile cele mai profunde. Când

conştientizez faptul că pot experimenta iubirea adevărată în moduri diferite şi că

merit acest lucru, impotenţa va dispărea şi voi reintra în , contact cu forţa mea

interioară.

578. INCONTINENŢĂ (... fecale,... urinar) Vezi şi: VEZICĂ [AFECŢIUNI ALE...]

Incontinenţa fie că este a fecalelor (incapacitatea de a reţine scaunul), fie

urinară (pierdere involuntară de urină) are legătură cu controlul. Este posibil ca

viaţă să vrea să mă înveţe să fiu mai flexibil şi să las oamenii şi situaţiile să plece.

Pierderea controlului în cazul scaunului sau a urinei mă obligă să conştientizez

acest lucru. Trebuie să îmi las deoparte gândurile rigide care nu sunt decât o formă de

protecţie, pe care mi-o impun pentru a mă apăra de sensibilitatea mea, atunci când

nu pot controla situaţia. Deoarece incontinenţa rezultă din cauza unui muşchi care

nu mai poate acţiona eficient, există o lipsă sau o slăbiciune la nivel mental. Este

posibil să trăiesc o decepţie imensă, care să conducă la disperare. Renunţ, "cobor

stindardul" şi nu îmi mai stăpânesc emoţiile. în loc să fiu responsabil şi activ, mă

culpabilizez, las lucrurile să curgă de la sine, sunt pasiv. Am impresia că nu mai am

putere asupra evenimentelor şi asupra mea. în cazul incontinenţei fecale, mă pot

întreba care este persoana sau situaţia care mă face să "fac pe mine". Este posibil să

am o reacţie foarte puternică faţă de autoritate şi faptul de a fi nevoit să mă supun

acelei autorităţi, îmi provoacă această incontinenţă. Pentru mine, autoritatea poate

însemna viaţa însăşi, care mă determină să fac schimbări pe care nu vreau să le fac.

Pot să verific cine reprezenta, în copilăria mea autoritatea pentru mine şi faţă de care este posibil să fi reacţionat. Dacă sunt adult şi trăiesc o astfel de situaţie, mă întreb

dacă îmi este greu să iau decizii cu privire la viaţa mea şi la direcţiile în care trebuie

să merg. Mă simt "moale" sau am impresia că am prea multe responsabilităţi şi îmi

doresc, inconştient, să redevin bebeluş şi să renunţ la tot, să nu mai iau nici o povară

pe umerii mei, deoarece am nevoie ca cineva să se ocupe de MINE! In cazul

incontinenţei urinare, această eliberare incontrolabilă şi inconştientă de emoţii

negative, pe care o reprezintă urina, poate fi un mijloc de a primi mai multă atenţie.

Cauza secundară poate fi un sentiment de respingere, de nesiguranţă, de a nu avea

niciun merit sau frica de viitor. Simt că îmi lipseşte afecţiunea. Pot, în acest caz, să mă

sperii că "voi fi strivit", ceea ce îmi va accentua sentimentul de neputinţă. Există o

situaţie care îmi provoacă o angoasă şi mă simt fără apărare. Faptul de a mă simţi

limitat sau de a primi pedepse îmi va intensifica afecţiunea, îmi voi construi o lume

imaginară în care cei răi predomină. Mă simt vulnerabil şi mă opun iubirii, tandreţei,

deoarece aceasta nu există în universul meu. îmi este frică de autoritate, sub toate formele ei. îmi este teamă că voi pierde ceea ce îmi aparţine sau că voi fi separat de

cineva drag. Prin urmare îmi marchez teritoriul. Urina reprezintă emoţiile negative, pe

care le eliberez în mod normal, atunci când nu mai sunt necesare sau dorite. Această

eliberare, de multe ori nocturnă, indică un conflict la un nivel mai profund şi de care

nu sunt conştient. Fiind incapabil să "controlez" pierderea de urină sau de fecale sunt

incapabil să controlez ceea ce se întâmplă în viaţa mea, mai ales emoţiile, iar acest

lucru mă sperie. Este important ca aceste frici şi nesiguranţa interioară să se exprime

şi să le aud. Astfel pot lăsa baltă prea uşor lucruri sau persoane dragi, fără să am

curajul sau forţa de a căuta ceea ce vreau. Deoarece am multe aşteptări de la viaţă,

sunt dezamăgit şi mă las în voia sorţii, atât pe plan fizic cât şi spiritual. Oare am

impresia că timpul şi norocul îmi scapă printre degete?

Incontinenţa poate fi provocată, de asemenea, de o frică puternică sau o

nervozitate, mai ales în cazul copiilor. Copiii sunt foarte sensibili la ceea ce trăiesc

părinţii lor şi nervozitatea sau angoasa acestora pot fi simţite de copiii de toate

vârstele. Copil fiind este posibil ca, din cauza incapacităţii mele de a exprima prin

afecţiuni ceea ce trăiesc, să folosesc "cerneala galbenă" pentru a exprima indirect

ceea ce se întâmplă în interiorul meu şi acest lucru îmi oferă un sentimentul că exist.

Primesc atenţie, chiar dacă aceasta este însoţită de certuri, de ţipete şi lipsă de

înţelegere. Când sunt copil enurezia poate apărea de multe ori, la naşterea unui frate

sau a unei surori. Acest lucru indică faptul că îmi este greu să mă poziţionez în familia

mea, nu mai ştiu care este teritoriul meu sau locul meu. Dacă tatăl meu nu m-a

încadrat destul sau a făcut-o prea mult, mă simt pierdut, fără sprijin şi voi pierde

urina în timpul somnului, mai ales noaptea. După aceea mă simt vinovat şi mă retrag

într-un colţ şi vreau ca mama să se ocupe numai de mine.

Accept |Y faptul că este imposibil să controlez tot ceea ce se întâmplă în viaţa

mea. învăţ să am încredere şi să iubesc noul şi imprevizibilul. Dacă sunt un părinte

care are un copil care suferă de enurezie trebuie să îl liniştesc şi să îi înlătur orice

sentiment de culpabilitate. îl ajut să îşi găsească propria forţă şi autoritate interioară.

îmi privesc propria viaţă şi verific ce angoasă trăiesc, angoasă pe care copilul meu o

poate resimţi. Conştientizez faptul că frica nu rezolvă nimic şi că există o soluţie la o

astfel de situaţie care mă nelinişteşte. Am încredere în faptul că sunt îndrumat în

fiecare moment. Enurezia poate dispărea din viaţa mea, dacă voi redeveni stăpân pe

mine şi pe viaţa mea. Doar eu sunt cel care poate avea autoritate asupra lumii mele

interioare. îmi las sentimentele libere, deoarece sunt sursa puterii mele interioare.

Doar recunoscându-le şi acceptându-lej.*, ca făcând parte integrantă din ceea ce sunt,

pot să îmi creez viaţa aşa cum vreau.

579. INCONTINENŢA LA COPII - Vezi: PIPI ÎN PAT

580. INDEX Vezi: DEGETE—INDEX

581. INDIGESTIE Vezi şi: OTRĂVIRE [... PRIN MÂNCARE], DURERE DE BURTĂ,

GREAŢĂ, SALMONELA

Stomacul este locul în care corpul meu fizic asimilează mâncarea. Dacă fac o

indigestie, corpul meu respinge această mâncare şi sunt afectat de greaţa care îmi

dezvăluie starea de rău, de vărsături, de dureri abdominale sau de balonări legate de

aerul negativ din jurul meu. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu realitatea, cu gândurile, cu

sentimentele, cu emoţiile, pe care le trăiesc şi care vor provoca, de asemenea, o

indigestie, dacă îmi este greu să Ie gestionez. Există un prea-plin într-un aspect al

vieţii mele. Există o dezordine, o dizarmonie în interiorul meu. Care este situaţia sau

persoana pe care îmi este greu să o diger, să o asimilez în viaţa mea ? Ce se întâmplă

în viaţa mea, un lucru pe care nu îl mai pot îndura ? Care este noutatea pe care refuz

să o integrez în viaţa mea ? Este posibil chiar să fiu revoltat împotriva acelei situaţii

sau a acelei personae pe care o critic foate tare. Sau poate fi vorba despre ceva ce

am văzut sau am auzit, un lucru care nu mi-a plăcut şi care "nu merge bine". Trebuie

să mă poziţionez într-o situaţie şi deocamdată sunt incapabil să fac acest lucru. Nu

tolerez ca oamenii să fie incoerenţi în gesturile şi cuvintele lor. Nu ştiu cum să

gestionez această situaţie, cuvintele pe care aş vrea să le exprim rămân închise în

interiorul meu. Anxietatea, nesiguranţa, agresivitatea "îmi întorc stomacul pe dos" şi,

pentru că digestia nu poate avea loc normal, voi respinge fizic mâncarea, aşa cum

resping ideile noi sau situaţiile pe care le trăiesc. Mă simt ameninţat fie fizic, fie

emoţional. Orice mă nelinişteşte, deoarece nu sunt în contact cu puterea mea

interioară. Pentru că nu diger ceea ce se întâmplă în interiorul meu, mi-ar fi greu să

diger ceea ce se întâmplă în exteriorul meu.

AcceptJ,Y să descopăr în interiorul meu toate comorile ascunse acolo. Mă privesc

în faţă şi observ că toate emoţiile mele mă determină să fiu o fiinţă unică şi

extraordinară. Fiind conştient de cine sunt, pot să schimb ceea ce vreau în viaţă. învăţ

să investesc iubire în situaţii, deoarece am de făcut o conştientizare. Iubirea este

ingredientul care mă va ajuta să diger şi să fac să treacă situaţiile din viaţa mea, în

armonie cu fiinţa mea. Pot, de asemenea, să iau decizii care mă vor ajuta să îmi

realizez cele mai înalte scopuri.

582. INFARCT (ÎN GENERAL)

în general, un infarct înseamnă moartea unei părţi de ţesut dintr-un organ, denumită

şi necroză, cauzată de obstrucţia unei artere care transportă sângele în acea zonă.

Chiar dacă pot fi atinse şi zone precum intestinul, splina, oasele, regiunile cele mai

expuse sunt creierul, plămânii şi miocardul, care este învelişul inimiiV: Deoarece

circulaţia sângelui este oprită brusc de o pietricică sau un depozit de lipide (un fel de

grăsime) dintr-o arteră, acest lucru implică faptul că bucuria nu mai circulă în acea

zonă şi acest lucru duce chiar la moartea ţesutului, în funcţie de zona afectată, mă

pot întreba ce anume a determinat corpul meu să îmi spună. "Este destul, nu mai  suport, o parte din mine moare". Am pierdut ceva vital din viaţa mea, un lucru cu care

mă identificam. Sau, este posibil să am impresia că sunt neobosit şi corpul meu îmi

aminteşte faptul că m-am întins prea mult, dincolo de limitele mele. AcceptJ,V să

verific care sunt nevoile mele, pe care le-am lăsat deoparte şi cum aş putea să reaşez

lucrurile în ordine în viaţa mea, pentru a mă ajuta să trăiesc din plin experienţe pline

de bucurie şi satisfacţie.

583. INFARCT (cerebral) vezi.*CREIER—ACCIDENTVASCULAIRECEREBRAL[AV.C]

584. INFARCT (... de miocard) Vezi: INIMĂV — INFARCT [...DEMIOCARD]

585. INFECŢII (în general) Vezi şi: ANEXA III, DURERE, FEBRĂ, INFLAMAŢIE,

SISTEM IMUNITAR

Infecţia se defineşte prin dezvoltarea localizată sau generalizată a unui germen

patogen în organism, acesta putând fi bacterie, virus, ciupercă sau parazit. Această

situaţie apare atunci când sistemul imunitar nu reuşeşte să distrugă germenele

invadator. Germenele poate fi legat de o situaţie din viaţa mea sau de o persoană în

relaţie cu care trăiesc un conflict, de multe ori, interior şi despre care nu am vorbit

nimănui. Deoarece nu a fost rezolvat, acest conflict va reapărea sub formă de

infecţie. O infecţie acută apare în urma unei emoţii violente, dar care este de

scurtă durată. 0 infecţie cronică se referă la o emoţie care există de mult timp. Am

fost nevoit să fac compromisuri pentru a-mi păstra echilibrul. Iar acum trebuie să fac o

alegere, deoarece această decizie şi inactivitatea îmi consumă prea multă energie şi

trebuie să sap adânc în interirorul meu, după resurse. Mi-am distrus în mod voluntar

libertatea pentru a-i mulţumi pe ceilalţi şi nu mai vreau acest lucru. Faptul că trăiesc o

iritare sau sunt deranjat de ceva, îmi slăbeşte sistemul imunitar, care nu poate

împiedica infecţia. Trebuie să îmi pun întrebarea: "ce mă irită sau mă afectează cei

mai mult ?" Care este stresul pe care îl trăiesc la muncă sau în familie şi care mă

tulbură atât de mult? Ce îmi infectează viaţa şi mă face să nu mai pot să mă protejez

cum trebuie ? 0 infecţie indică faptul că există, pentru o perioadă lungă de timp, o

acumulare de emoţii, de tristeţe şi de nelinişte. Infecţia apare atunci când "nu mai

suport". Există un conflict între două aspecte ale personalităţii mele. Acest lucru se

reflectă în viaţa mea în care există una sau mai multe situaţii, care trebuie să se

schimbe, să evolueze, pentru a-mi regăsi pacea interioară. 0 infecţie virală (printrun virus) indică faptul că altcineva este stăpân pe viaţa mea. Această infecţie mă

obligă să mă odihnesc şi să îmi reevaluez viaţa. De ce să nu trăiesc în funcţie de

propriile mele credinţe şi propriile mele valori profunde, în loc să îi urmez orbeşte pe

ceilalţi ?

Infecţia fungică (cauzată de o ciupercă) arată cât de mult mă parazitează propria

furie şi sentimentul meu de neputinţă, care mă rod pe dinăuntru. Refuz să îmi văd tot

potenţialul şi mă las afectat de ceilalţi. Trebuie să accept],* schimbările care au loc în

viaţa mea, lăsând Ia o parte furia pe care o pot trăi. Semnificaţia acestei furii va fi cu

atât mai importantă dacă infecţia este însoţită de durere sau de febră. Este

important să văd care parte din corpul meu este afectată. Dacă, de exemplu, este

vorba de o infecţie a organelor sexuale, trăiesc o situaţie conflictuală, care mă irită şi

mă înfurie foarte tare, o situaţie legată de sexualitatea mea sau felul în care o percep.

Infecţia va dura atâta timp cât nu voi regla situaţia şi este posibil să întârzii în

găsirea soluţiilor, deoarece îmi este teamă de consecinţe şi de schimbările care vor

apărea în viaţa mea. Infecţia survine ca urmare a unei slăbiri a sistemului meu

imunitar, ceea ce implică faptul că este vorba despre iubirea faţă de mine însumi.

Trebuie să mă întreb care sunt atitudinile, gândurile pe care vreau să le schimb sau

acţiunile pe care trebuie să Ie fac pentru a aduce mai multă iubire în viaţa mea.

Deoarece ştiu că oamenii fericiţi au un sistem imunitar puternic, fac în aşa fel încât

iubirea să crească în interiorul meu şi astfel, să devină scutul meu, protecţia mea.

Acceptjr să fac curăţenie în viaţa mea, să o "dezinfectez" pentru a lăsa deoparte

atitudinile şi comportamentele care nu sunt bune pentru mine.

586. INFECŢII URINARE Vezi: URINĂ [INFECŢII URINARE]

587. INFECŢII VAGINALE Vezi: VAGIN— VAGINITĂ

588. INFECŢII VIRALE Vezi: INFECŢII [ÎN GENERAL]

589. INFLAMAŢIA Vezi şi: ANEXA III

Inflamaţia este o reacţie locală a organismului care se apără împotriva unui agent

patogen şi este caracterizată de roşeaţă, căldură, durere şi tumefiere (umflătură).

Este expresia corporală a unei inflamaţii interioare. Sunt inflamat şi furios din

cauza a ceva sau a cuiva: de obicei furia în exces este localizată la ficat sau la vezica

biliară şi acest lucru este exprimat de corpul meu. Trebuie să mă întreb ce aspect al

vieţii mele mă face să fiu "roşu de furie", "să fierb" şi care apoi îmi provoacă

culpabilitate, în cazul în care aceasta nu era deja una din cauzele inflamaţiei. Mă

simt strâmtorat, limitat. Viaţa mea este prea rigidă, prea programată. Inflamaţia îmi

arată faptul că trăiesc o situaţie în viaţa mea, la care nu vreau să renunţ. Mă opun

schimbărilor. Mă lupt cu furia. Lucrurile de care aveam nevoie înainte pentru a mă

sprijini şi a mă ajuta să avansez poate nu îşi mai au rostul acum. Contradicţia pe care

o trăiesc mă aprinde. Acest lucru mă irită şi devin exasperat! Este important să

verific, de asemenea, dacă am avut în trecut o dificultate sexuală, care a rămas

nerezolvată sau dacă am trăit un sentiment de pierdere, pe care nu l-am acceptat].*

şi faţă de care simt multă iritare. Astfel voi putea să conştientizez acea situaţie şi să

o înţeleg într-o lumină nouă. Mă întreb cu privire la credinţele mele şi dacă trăiesc un

conflict interior puternic, în care sunt împotriva celor din jurul meu.

Accept],* să fiu diferit şi să îmi exprim opiniile chiar dacă acestea pot fi diferite de

opiniile celorlalţi. Mă afirm aşa cum sunt, în unicitatea mea. învăţ să am încredere în

mine şi să trăiesc într-un mod spontan.

590. INIMĂV (în general) VeziştSÂNGE Inima* este legată de cea de a patra chakră

sau centru de energie: această chakră este YIN-YANG, atât masculină cât şi

feminină, atât mentală cât şi emoţională. Simbolizează casa şi reprezintă iubirea

(emoţiile, capacitatea mea de a iubi), bucuria, vitalitatea şi siguranţa. La nivel

simbolic, partea dreaptă a inimii* reprezintă tatăl, iar partea stângă, mama.

Energia inimii* se propagă în întreg corpul, mai ales în zona dintre gât şi plexul

solar. Inima* este un fel de pompă energetică care face să circule viaţa (sângele)

prin tot corpul. Circulaţia sângelui distribuie energia vitală necesară fericirii,

echilibrului, bucuriei de a trăi şi păcii interioare. Este deci esenţial să îmi manifest

iubirea, îndrumând energia din inimii* spre cele mai frumoase energii spirituale

disponibile. Dacă trăiesc o situaţie în care am impresia că "mi s-a smuls inima* din

piept", că toată fiinţa mea este implicată, că nu primesc destulă iubire de la ceilalţi,

că iau viaţa prea în serios, corpul meu va reacţiona. O afecţiune la inimă* mă

retrimite la un aspect fundamental al iubirii, care provine din faptul că nu mă iubesc destul de mult sau că nu primesc această iubire de la ceilalţi, de la viaţă sau

de la Dumnezeu. Acest lucru mă determină să mă întreb dacă trăiesc o

culpabilitate, care mă împiedică să mă simt demn de a fi iubit... Cu cât voi acorda

mai multă atenţie iubirii, compasiunii şi iertării, cu atât mai mult inima* mea va

funcţiona cu bucurie, linişte şi uşurinţă. Inima* mea va fi stabilă afectiv şi se va afla

la adăpost de toate dezamăgirile. O inimă* cu un ritm blând şi armonios indică o

persoană calmă.

Ritmul meu cardiac variază atunci când sunt dezechilibrat, tulburat în iubire sau

sensibil la emoţiile mele.

Accept ].* să fiu deschis spre iubire, las orice vină în grija universului, încetez să

mă mai critic atât de tare încât să mă îmbolnăvesc şi, mai ales, accept,!.* să mă iert.

Dacă mă iert voi putea accepta].* iubirea celorlalţi.

591. INIMĂ* — ANGINĂ PECTORALĂ, ANGOR Vezi:ANGINĂ PECTORALĂ

592. INIMĂ*— ARITMIE CARDIACĂ

Aritmia cardiacă este o tulburare a ritmului cardiac. Inima* reprezintă iubirea, iar

palpitaţiile reprezintă un semnal de alarmă, un strigăt de ajutor în legătură cu

iubirea. Există o frică puternică de a pierde sau de a nu primi iubirea de care am

atât de mare nevoie, care face ca palpitaţiile să fie un apel Ia ajutor în aspectele

legate de iubire. Inima* mea bate la fel de repede ca ritmul în care îmi trăiesc viaţa.

Am impresia că nu deţin controlul, nu mă simt în siguranţă. Am nevoie să găsesc mai

mult calm în viaţa mea. Caut în toate direcţiile, dar nu găsesc răspunsuri la întrebările

mele. Inima* mea bate pentru mai multe lucruri în acelaşi timp: poate fi vorba despre

persoane (în dragoste) dar şi despre lucruri pe care le fac cu pasiune (munca, un

hobby). Am impresia că trebuie să fac anumite alegeri. Ştiu că trebuie să renunţ Ia

ceva sau la cineva, dar este foarte dificil. Mă simt incapabil să fac acest lucru,

dependenţa mea este foarte mare. Trăiesc o dualitate: eu sau ceilalţi. Cine va fi pe

primul loc ? Sunt alegeri greu de făcut Mă simt împărţit, poate chiar şi legat de însuşi

sensul vieţii. Am o nevoie atât de mare de a fi iubit încât mă agăţ oameni. La fel ca şi

inima* mea, sunt instabil în viaţa mea, în funcţie de reacţiile mele emoţionale. Există,

de asemenea, lucruri pe care mi se cere să le fac, dar pe care le fac împotriva inimii

mele. Trăiesc după rimul rapid al societăţii, îl loc să îmi găsesc propriul meu ritm. O

anomalie a pulsului52 îmi dă de înţeles că "inima* mea oscilează între două

aspecte" şi că îmi este foarte greu să iau o decizie, cu toate implicaţiile care decurg

din ea. în cazul în care ventriculii inimii * se contractă într-un mod aritmie şi

ineficient, este vorba despre o fibrilaţie ventriculară. Poate avea drept cauză o

afectare a muşchiului cardiac, în urma unei electrocutări sau a unui moment de

panică, în cazul fetusului, Ia naştere. Dacă nu se rezolvă imediat în minutele care

urmează, survine moartea subită. Este o situaţie care denotă o decizie foarte

importantă pe care trebuie să o iau în viaţă, cu privire la iubire, o decizie vitală

pentru mine. Mă simt neputincios. încep prin a-mi oferi toată iubirea de care am

nevoie pentru a-mi înlocui neliniştile cu mai multă siguranţă interioară şi am încredere

în viaţă. Fibrilaţia auriculară arată faptul că, în opinia mea nu este legitim să iubesc

pe cine vreau, în felul în care vreau eu. Simt anumite constrângeri legate de faptul de

a-mi demonstra iubirea pentru oameni. Tahicardia se caracterizează prin contracţia

rapidă a inimii*. Bătăile ei se accelerează până la mai multe de 90 pe minut, iar

această stare se datorează de obicei eforturilor sau emoţiilor puternice. O situaţie de

angoasă, un efort fizic sau mental şi frica pot provoca un dezechilibru care afectează

pe moment inimaV, care lansează un semnal SOS. Tahicardiile sunt percepute

imediat în caz de angoasă sau atunci când apare un ritm anormal, adrenalina induce

bătăile foarte puternice. într-o astfel de situaţie, am considerat că trebuie să fac tot

mai mult şi mai repede ceva pentru a fi iubit sau chiar pentru a avea dreptul de a trăi.

De asemenea, pot avea impresia că trebuie să recuperez timpul pierdut într-o

anumită situaţie.

Bradicardia reprezintă încetinirea bătăilor inimii. Este favorizată de practicarea

sporturilor de anduranţă, într-un mod anormal, inimaV poate încetini brusc şi provoca

o stare de rău, lucru care justifică uneori implantarea unui pacemaker. Acumularea

unor suferinţe profunde, mai ales îh relaţia cu tatăl meu, poate induce o astfel de

afecţiune, ca şi cum inimaY mea nu mai suportă suferinţa şi decide să se oprească

din bătaie. Mă retrag pentru a mă proteja, deoarece nu mai vreau să lupt. Prefer să

savurez fiecare moment de fericire şi de iubire, deoarece consider că sunt foarte

rare. Extrasistola (contracţia prematură) arată cât de mult îmi lipseşte iubirea

părinţilor mei, mai ales a tatălui meu. Iubirea mi se oferă cu întreruperi, de obicei în

urma separărilor şi a regăsirilor frecvente, care îmi sfâşie inima*. într-o astfel de

situaţie conştientizez faptul că iubirea este cea afectată. Respir calm şi adânc, îmi

ascult inimaV. Las să treacă tot ceea ce nu îmi face bine. Aleg drumul pe care vreau

să îl urmez, cu multă hotărâre.

Accept |V ca armonia să revină în viaţa mea, atât la nivel afectiv cât şi pe plan

social.

593. INIMAV (durere...) Vezi: GREAŢĂ

594. INIMAV — INFARCT (... de miocard) Vezi şi: INFARCT [ÎN GENERAL]

Când aud vorbindu-se de cineva care a avut un infarct, în limbaj popular acest lucru

înseamnă de obicei că persoana în cauză a avut un infarct de miocard. Se mai

numeşte şi criză cardiacă sau atac cardiac. Organul cel mai afectat de infarct este

inimaV, centrul iubirii din interiorul meu, nucleul emoţiilor mele. Atacul cardiac

reprezintă pentru corp un mod de a-mi arăta într-o manieră disperată faptul că merg

prea departe, acord prea multă atenţie detaliilor care nu sunt importante. îmi

preţuiesc şi îmi apăr statutul social, în loc să revin la esenţialul din viaţa mea, care

este bucuria de a trăi din toată inimaV, de a exprima iubirea în familie, de a mă iubi

pe mine însumi, de a savura fiecare moment cu intensitate. Este ca şi cum aş comite

o infracţiune Ia adresa fericirii mele şi a iubirii de sine. îmi este foarte teamă de eşec.

Ţin atât de mult la tot ceea ce face parte din "teritoriul" meu (soţia, serviciul, prietenii,

casa etc.) încât, dacă am impresia că am pierdut ceva sau sunt pe punctul de a pierde

ceva sau pe cineva care face parte din teritoriul meu, pot să mă opun situaţiei care apare şi să fac o criză cardiacă. Simt că sunt pe punctul de a trebui să abdic, să

demisionez. Risc să văd cum totul se răstoarnă în viaţa mea. Aş vrea "din toată

inimaV" să rămân şeful, stăpânul situaţiei. Nu vreau să demisionez, să renunţ atât

de uşor. Mă uit la tot ceea ce am obţinut de-a lungul anilor şi observ dacă am

impresia că am fost deposedat de aceste lucruri sau că se va întâmpla aşa ceva.

Poate fi vorba despre obiecte, despre persoane, despre mândria mea, capacităţile

mele fizice, intelectuale sau afective. Nivelul meu de dorinţe este nelimitat. Pot chiar

să am impresia că voi fi expropriat deoarece nu mai sunt binevenit. Oare sunt

împiedicat să conduc lucrurile în felul meu? Atacul cardiac poate fi, de asemenea,

legat de propriile mele sentimente şi de ceea ce trăiesc eu legat de ele. Până unde

sunt capabil să simt iubirea şi să o exprim faţă de ceilalţi ? Până la ce nivel sunt

capabil să mă iubesc şi să mă accepUV aşa cum sunt ? Oare mă oblig să fiu altcineva

şi mă forţez prea mult pentru a le demonstra celorlalţi cine sunt şi ce valorez ? Faptul

că am un respect de sine atât de scăzut mă împiedică să las pe cineva să intre în

universul meu sau în inimaV mea.

Deoarece am impresia sunt slab, proiectez o imagine de sine severă. Am un ocean de

emoţii prinse în mine şi dacă acceptj.V să le menţin, am impresia că mă voi îneca,

atât de multe am acumulat de-a lungul timpului! De aceea angajamentul este

pentru mine ceva foarte greu de trăit. Furia mea, frustrarea, agresivitatea, ura, pe

care le-am refulat prea mult timp, vor exploda. Descoperirea celor mai importante

aspecte din viaţa mea nu se rezumă Ia cantitatea de bani pe care am câştigat-o sau la

succesul pe care îl am.

Inima poate fi asociată atât cu iubirea şi compasiunea cât şi cu sentimentele opuse

ostilitatea, ura sau respingerea. Atacul cardiac survine adeseori într-o perioadă din

viaţa mea când competiţia este foarte puternică, sau trăiesc o presiune pe plan

financiar, la care se adaugă o lipsă de afecţiune sporită din partea familiei şi a celor

apropiaţi. Viaţa devine o luptă. Trăiesc înfruntări care îmi provoacă un stres ridicat.

Este totul sau nimic şi viaţa mea îşi pierde sensul dacă trăiesc un eşec. Mă pierd în mii

de proiecte şi nu mai sunt în contact cu interiorul meu şi cu persoanele din jurul meu.

Mă simt încălcat. InimaV mea este atrofiată de separarea dintre sentimentele mele,

implicarea mea, relaţiile mele, Univers şi ritmul său natural. Nu mai am nicio plăcere,

nu mai fac nimic din inimă V. în loc să îmi ascult corpul şi inimaV, mă restrâng tot

mai mult. Totul devine programat şi compartimentat. Cred că îi resping pe ceilalţi,

când de fapt, mă resping pe mine însumi. Mă regăsesc singur, lipsit de iubire. Nu

cred că am dreptul să mă opresc: nu pot trăi decât dacă lucrez tot timpul... Cred că

ceilalţi mă dispreţuiesc, dar eu sunt cel care se dispreţuieşte singur. Vreau să "mă

descurc singur". Uneori îmi vine să cedez, să las totul în urma mea, deoarece este

prea mult. Nu mai am puterea de a lupta. Cu cât mă îndepărtez mai mult de ceilalţi,

cu atât mă apropii mai mult de moartea mea afectivă. Am impresia că devin o ruină.

Cred că trebuie să mă lupt. Trebuie să anulez limitele pe care mi le-am impus şi care

acum mă împiedică să ajung la un alt nivel de iubire şi de aceptarejv! Dacă mă

refugiez în latura mea raţională şi îmi închid corpul pentru a-1 împiedica să simtă

diferitele emoţii din viaţa de zi cu zi, acesta se întăreşte şi îmi anulez şansele de a

înţelege şi de a ierta, atât pe mine cât şi pe ceilalţi, pentru a reuşi să îmi vindec rănile

interioare.

Accept !* să urmez curentul şi să îmi acord timpul necesar pentru a acceptai* tot

ceea ce are viaţa să-mi ofere şi să mă înveţe pentru a-mi regăsi liniştea interioară şi a

simţi în întreg corpul tandreţea, blândeţea şi iubirea din mine, care nu cer decât să

îmi hrănească inima* şi să o păstreze sănătoasă. Este o ocazie de a-mi reaşeza

priorităţile şi a vedea ce este cu adevărat important Accepţi* faptul că există aspecte

ale personalităţii mele pe care refuz să le văd şi ştiu că am toată forţa necesară de a

mă privi în oglindă şi a mă acceptai* aşa cum sunt. îmi recunosc emoţiile pentru a

relua contactul cu partea mea afectivă, care mă ajută să experimentez viaţa la

maxim. Accepţi* faptul că merit să fiu iubit şi să primesc ajutorul celorlalţi.

595. INIMĂ* —MIOCARDITĂ

Miocardita este o inflamare a muşchiului cardiac (miocardul). Este una dintre

cauzele de moarte subită în cazul copiilor şi tinerilor care au făcut un efort brusc. La

adulţi, aceasta se manifestă printr-o deficienţă cardiacă acută (şi adeseori mortală).

"Nu mă simt în deplina putere". îmi este teamă că inima* mea se va rupe sau că nu

am inima* suficient de solidă, atât în sens propriu cât şi în sens figurat. Am un mental

foarte puternic şi nu ştiu cum să îmi gestionez emoţiile. Mă simt prins într-o dualitate,

între două situaţii, între inimă* şi minte. Slăbiciunea mea emoţională se reflectă în

mediul profesional, "nu mă mai trage inima*" la muncă şi îmi este tot mai greu să îmi

îndeplinesc sarcinile. Respectul de sine este afectat şi mă întreb cum aş putea ieşi din

această încurcătură... Mă simt ca într-o închisoare şi nu văd nicio soluţie şi astfel pot,

la nivel inconştient, să atrag o miocardita, care îmi va pune viaţa în pericol.

Accept i* să mă opresc şi să intru în contact cu emoţiile care nu vor decât să fie

exprimate. Mă împac cu situaţiile nerezolvate din trecut şi trăiesc în prezent. Sunt

în formă maximă atunci când latura mea emoţionala şi cea raţională sunt în

echilibru şi fiecare ocupă locul care îi revine. Regăsesc iubirea din mine şi astfel,

stabilitatea: este ceea ce numim inteligenţa inimii*.

596. INIMĂ* — PERICARDITĂ

Pericardita este o inflamaţie, de obicei infecţioasă (virală) a pericardului,

membrana care acoperă inima*. Deoarece pericardul are rolul de a proteja

inima*, pericardita apare în situaţiile în care simt că inima* mea va fi atacată,

atât în sens propriu, cât şi în sens figurat. îmi este teamă pentru inima* mea şi

pentru cea a altcuiva. Vestea proastă care anunţă că cineva apropiat are o

problemă la inimă* mă trimite imediat la propria mea frică, teama că şi mie mi sar putea întâmpla ceva. Am oare impresia că integritatea a ceea ce constituie

terioriul meu este în pericol ? Am impresia că sunt "ars de viu" ? Mă simt tot

timpul nemulţumit faţă de mine însumi şi faţă de viaţă? Trăiesc o situaţie în care

mă simt deşirat? Trăiesc furie faţă de tatăl meu, care este departe de mine,

departe de viaţa mea ?în loc să simt această furie, accepţi* să rămân calm, învăţ să îmi potolesc

angoasele şi cer să fiu tot timpul protejat, ştiind că tot ceea ce se va întâmpla va fi

spre binele meu.

597. INIMĂ* —PROBLEME CARDIACE

Deoarece inima* simbolizează iubirea, liniştea interioară şi bucuria de a trăi,

problemele cardiace provin adesea din lipsa iubirii, din tristeţe, emoţii îngropate

care reapar la suprafaţă chiar şi după mai mulţi ani. Iubirile secrete, imposibile,

iubirea din familie risipită de conflicte, toate acestea vor "ataca" inima*. Inima*

mea este împietrită de rănile din trecut. Am ajuns să cred că viaţa este grea,

stresantă şi reprezintă o luptă în fiecare moment. Mă simt des ca un supravieţuitor,

într-o stare în care cred că doar efortul meu va fi răsplătit Trebuie să mă adaptez Ia

ritmul celorlalţi şi acest lucru îmi conferă un stres foarte mare. Sunt neliniştit,

surescitat, angoasat, îmi este greu să îmi fixez limitele sau sunt prea fragil pentru ami păstra echilibrul emoţional. îmi sufoc inconştient copilul interior şi îl împiedic să îşi

exprime toată această minunată bucurie de a trăi. Durerea cardiacă îmi arată faptul

că mă agăţ şi depind de cineva sau de ceva. Nesiguranţa mă face să trăiesc o

tensiune interioară puternică. Inima* este asociată cu glanda timus, responsabilă de

producerea celulelor T ale sistemului imunitar, aceasta slăbeşte şi rezistă tot mai

puţin invaziilor, iar eu trăiesc multă furie, ură, frustrare sau respingere faţă de mine

însumi. 0 insuficienţă cardiacă semnalează faptul că vad în anumite situaţii din

viaţa mea un eşec şi cât de incompetent mă consider. în loc să îmi urmez impulsurile

inimii*, prefer să îi ascult pe alţii, lucru care îmi frânează evoluţia. Inima* are nevoie

de iubire şi de pace. Viaţa este făcută pentru a fi privită cu atitudinea unui copil: cu

deschidere, bucurie, curiozitate şi entuziasm. Chiar dacă am nevoi afective

neîmplinite, încerc să rămân într-un echilibru armonios, cu inima* deschisă pentru a

aprecia fiecare gest din existenţa mea. Dacă trebuie să fiu "operat pe cord

deschis" înseamnă oare că am vorbit mereu "cu inima* deschisă" despre problemele

şi suferinţele mele ?

Accepţi* să mă iubesc mai mult, să rămân deschis faţă de iubirea pentru > mine şi

pentru ceilalţi. Mă distrez, mă destind, îmi acord timp sa exist. încetez să "mă mai iau

în serios". Mă simt liber să iubesc fără obligaţii, ştiind că oricum sunt fericit. Există mai

multe expresii pentru a descrie inima şi diversele ei stări: a fi "fără inimă*", "a avea

inimă*", "a-ţi asculta inima*". Dacă cineva îmi spune: "nu ai inimă*" verific ce

înseamnă pentru mine acest mesaj. Poate este un semn că ' trebuie să schimb ceva.

Trăiesc un dezechilibru ? Am palpitaţii ? Sunt tulburat la nivel emoţional ? Oricare ar fi

răspunsul, nu aştept să fiu bolnav pentru a înţelege "■: şi a acceptai* schimbările din

viaţa mea. Rămân atent, îmi deschid inima* faţă de tot ceea ce este benefic pentru

mine. îmi ascult cu atenţie inima.

598. INIMĂ* — TAHICARDIE Vezi; INIMĂV — ARITMIE CARDJACĂ

599. INIMĂ* — TROMBOZĂ CORONARIANĂ

Tromboza coronariană reprezintă formarea de cheaguri pe arterele coronare (la

nivelul inimii*). Acest blocaj al circulaţiei sângelui provoacă un infarct de miocard

imediat după 15 minute de obstrucţie, în majoritatea cazurilor. Cheagul de sânge

afectează organul principal care reprezintă iubirea. în acest caz trebuie să verific cine

din viaţa mea mă împiedică să iubesc liber. Poate fi vorba şi despre o furie, un

resentiment violent pe care l-am avut faţă de o persoană iubită. în ce aspect mă simt

atacat în iubirea faţă de mine? Am primit o veste care mi-a răpit raţiunea de a fi,

raţiunea care mă ajuta să îmi exprim, iubirea ? Am tendinţa de a mă izola. Nu mă simt

la înălţime faţă de situaţiile care apar în viaţa mea. Nu îndrăznesc să merg înainte de

teamă să nu cad.

Accepţi* să mă împac cu mine însumi şi cu ceilalţi. Pentru a rezolva această

situaţie, devin conştient de forţele iubirii din mine, mă abandonez şi descopăr că

Universul îmi oferă soluţia de care am nevoie.

600. INSOLAŢIE Vezi şi: ACCIDENT, CĂLDURĂ, PIELE Dacă mă expun prea mult timp

la soare, risc să fac o insolaţie, care se va manifesta prin arsuri de piele şi o

încălzire a corpului, care reprezintă creşterea temperaturii corpului în centrii nervoşi.

Fie că s-a produs din neatenţie (am adormit la soare] sau din cauza unui calcul

greşit a timpului de expunere sau din orice alt motiv, trebuie să trăiesc o

culpabilitate din moment ce mă "pedepsesc" astfel. Dacă sunt în vacanţă pot să mă

întreb dacă cred că merit cu adevărat acea vacanţă. Pielea este legată de ceea ce

trăiesc în interiorul meu şi ceea ce trăiesc în exterior. Este posibil să trăiesc o

frustrare legată de conştientizarea faptului că, viaţa mea exterioară nu este tot

timpul aşa cum aş vrea eu să fie în interiorul meu. Intensitatea insolaţiei sau a

încălzirii indică importanţa unei anumite forme de disperare pe care o simt. Soarele

fiind simbolul tatălui, înseamnă că încerc să caut, inconştient, prezenţa adevăratului

meu tată, pe care îl percep distant sau care mi-a lipsit când eram copil. Tatăl având

de obicei rolul autorităţii, este posibil ca în prezent, să am tendinţa de a îmi ceda

puterea, autoritatea mea, în mâinile altcuiva. Este posibil să mă simt frustrat,

deoarece mă simt la cheremul evenimentelor exterioare. Caut Iubirea (cu

majusculă] în exteriorul meu şi o asociez mai ales cu sexul. Trebuie să învăţ să

descopă această Iubire în interiorul meu, în toate aspectele personalităţii mele, pe

care de multe ori încerc să le ascund, să le neg. Mă distrug în loc să am grijă de

mine. Am încredere mare în ceilalţi şi prefer să îi urmez decât să fiu eu responsabil

de mersul lucrurilor. Frica mea este mai mare decât sentimentul meu de neputinţă

şi decât frustrarea mea. De aceea prefer să rămân inactiv. Mă devalorizez des, mă

consider prea urât, prea gras, insuficient de inteligent, pe scurt, mă pedepsesc

singur. Acest lucru poate să amplifice criticile pe care le primesc de la ceilalţi. Am

tendinţa să acţionez compulsiv, deoarece frustrarea mea este mare. Modalitatea

mea de protecţie faţă de durere, atât fizică cât şi emoţională, este izolarea.

Accepţi* să îmi dezvolt respectul faţă de mine, să recunosc cine sunt, să mă

apreciez la adevărata mea valoare. Ai cer vieţii să mă ajute să apreciez lucrurile

frumoase pe care mi le oferă. Voi străluci mai puternic şi nu voi mai avea nevoie ca

"soarele să mă ardă" pentru a-mi aminti să mă poziţionez ăn viaţa mea. Accepţi* să

îmi recapăt puterea. Accept|* faptul că soarele de care am atâta nevoie, se

găseşte în inima* mea, mă încălzeşte şi mă linişteşte în momentele cele mai

dificile ale vieţii mele.

601. INSOMNIE

Incapacitatea de a dormi corespunde unei spaime puternice de a te abandona şi a

te lăsa purtat de somn. Trăiesc o stare de nesiguranţă şi vreau să am controlul

asupra a tot ceea ce se întâmplă în viaţa mea. Totuşi, atunci când dorm, "facultăţile

mele mentale" dorm şi ele şi sunt mai vulnerabil, deoarece simţurile mele sunt mai

sensibile şi mai deschise spre necunoscut. De aceea, dacă îmi păstrez mentalul

ocupat cu tot soiul de idei, tot felul de situaţii, chiar şi fictive, împiedic somnul să mă

cuprindă. Viaţa mea este cuprinsă de angoasă, de culpabilitate şi, uneori chiar de un

soi de paranoia. Am impresia că o persoană din anturajul meu este răuvoitoare faţă

de mine şi am impresia că trebuie să veghez tot timpul. Simt un pericol în timpul

nopţii, ceea ce mă împiedică să adorm. Am de multe ori impresia că ceva nu îmi este

bine. Acest lucru poate proveni din sentimentul că ego-ul meu sau supravieţuirea

mea au fost deja ameninţate într-un anumit fel, ceea ce este de înţeles, dacă am

suferit traumatisme profunde, mai ales Ia vârsta între trei şi cinci ani. Există

posibilitatea să simt o nervozitate extremă şi să îmi fie greu să mă poziţionez şi să iau

decizii. Când merg la culcare, sunt doar eu cu mine: nu mai am copiii, soţul, colegii de

serviciu. Sunt deconectat de la lumea exterioară şi nu aud decât ceea ce este în

interiorul meu. Dacă sufăr de insomnie, dacă îmi neg sunetele interioare, ceea ce se

întâmplă în interiorul meu şi mă împiedic să Ie exteriorizez, activitatea mea mentală,

conversaţia mea cu mine însumi nu se poate opri şi astfel voi fugi de somn. Dacă îmi

pun prea multe întrebări, mă întreb tot timpul dacă: "Am făcut cutare sau cutare lucru

?... Ce se va întâmpla dacă..." îmi manifest astfel lipsa de încredere în mine şi în

ceilalţi. Trăiesc tulburat în loc să am încredere că merit şi mi se va întâmpla tot ceea

ce este mai bun. Este ca şi cum aş muri de fiecare dată când adorm şi acest lucru îmi

reactivează fricile, mai ales frica de necunoscut din întuneric. Insomnia poate fi

strâns legată de culpabilitate conştientă sau inconştientă. Dintr-un motiv sau altul,

pot avea impresia că "nu merit să mă odihnesc". Poate pentru că mă simt vinovat

fiindcă nu am reuşit în viaţă, nu am făcut tot ceea ce trebuia pentru copiii mei etc.

Sau poate m-am programat şi cred că somnul "este o pierdere de timp", "am atâtea

lucruri de făcut..." Glanda timus este foarte strâns legată de somn şi de energia

inimii*. Astfel, insomnia poate avea legătură cu capacitatea mea de a mă iubi pe

mine însumi, de a avea încredere în iubire şi astfel, în viaţă.

Accepţi* să mă relaxez, să respir mai bine şi să las controlul, să îmi găsesc pacea

sufletească, pentru a lăsa somnul să intre în viaţa mea. învăţ să am încredere în

mine şi ştiu că "pământul va continua să se învârtă" chiar dacă eu îmi permit câteva

momente de odihnă. Mă relaxez, ştiind că sunt îndrumat mereu şi că vocea mea

interioară ştie ce este mai bun pentru mine.

602. INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ Vezi:INIMĂ* [PROBLEMECARDIACE]

603. INTESTINE (afecţiuni ale...) Vezi şi: CANCER COLON/LA

INTESTIN/COLITĂ/ Intestinul este centrul absorbţiei şi integrării mâncării [păstrează ceea ce este bun pentru corp şi elimină restul], această se regăseşte

este atât la nivel fizic [alimentele), cât şi emoţional (emoţii, sentimente) şi mental

(gânduri). Tot ceea ce îmi provoacă tristeţe, frică, confuzie, revoltă, ruşine sau orice

alt gând sau sentiment discordant, poate găsi o cale de a se elibera şi creează

probleme intestinale. Deoarece la acest nivel are Ioc digestia, dacă sunt tulburat şi

mă simt victima unei "lovituri necinstite", a unei"escrocherii" sau dacă am impresia

că cineva m-a păcălit, voi avea o afecţiune la intestine, pentru că, pur şi simplu,

nu pot digera acea situaţie! Voi fi afectat, mai ales dacă este vorba despre un

membru al familiei mele, care este "ticălosul". Problemele intestinale apar

frecvent în urma unei separări, de un partener, de un asociat, de un copil, un

profesor etc. Pentru că nu pot digera această situaţie, se va manifesta printr-o

problemă la intestine. Chiar dacă "aş muri de foame" tot aş continua să mă

încăpăţânez şi să refuz să accepţi* ceea ce s-a întâmplat. Dacă a fost afectat

intestinul subţire, pot avea tendinţa să judec situaţiile care apar şi să am opinii

foarte tranşante faţă de noţiunile mele de "bine" şi de "rău". M-am "înăsprit" ca

urmare a severităţii pe care am experimentat-o când eram copil. De asemenea, am

tendinţa să cred că mi-au lipsit multe lucruri în viaţă. îmi estre greu să îmi aleg, să

asimilez adevăratele mele nevoi. Intestinele (mai ales intestinul gros) au

legătură şi cu abilitatea mea de a mă relaxa, de a mă simţi în siguranţă în

interiorul meu, pentru a fi spontan. Intestinele mele simbolizează faptul de a

lăsa să circule evenimentele din viaţa mea. Pot avea o nevoie foarte puternică

de a reţine şi de a controla ceea ce mi se întâmplă. Mă agăţ de anumite lucruri, de

persoane sau de situaţii, uneori ajung să trăiesc sentimente de gelozie şi de

posesivitate şi intestinele mele sunt congestionate de tot ceea ce reţin şi nu mai

este folositor, lucru care poate cauza, printre altele, constipaţie sau tuberculoză

Mă las "ros" de critici şi mă las afectat de denigrări şi de jigniri. Mă opun schimbării,

deoarece faptul de a dobândi mai multă autonomie, mă sperie. Trăiesc cu suferinţă

şi durere, deoarece îmi este greu să trec mai departe, să las în urmă o persoană sau

o situaţie. O proastă absorbţie intestinală indică faptul că nu ştiu ce este bun

pentru mine. Prefer să mă supun docil unui şef, unei religii etc. în loc să trăiesc

conform propriilor mele credinţe şi propriilor mele valori. Atunci când renunţ,

deoarece nu ştiu ce sens să dau vieţii, poate apărea o perforaţie intestinală.

Accept],* să fiu autonom şi să îmi spun că am toate resursele mecesare în

interiorul meu, pentru a crea ceea ce vreau. Singura persoană pe care o pot

controla, sunt eu însumi!

604. INTESTINE (cancer la...) Vezi: CANCER LA INTESTINE

605. INTESTINE — COLICĂ Vezi şi: GAZE

Colica este o contracţie rezultată dintr-o mare tensiune interioară, dintr-o situaţie

care mă face vulnerabil şi care mă enervează atât de tare încât pot apărea congestia

intestinală, durerile de stomac, afecţiunile la canalele glandulare sau la căile urinare.

Sunt agitat şi iritat faţă de o situaţie sau o persoană. Acest lucru mă supără şi îmi

provoacă o colică. Nu pot controla lucrurile şi mă deranjează acest lucru. Nu am

încredere în capacităţile mele, nu am încredere în mine, îmi este teamă că nu voi fi Ia

înălţime, nu ştiu ce să fac pentru a rezolva o problemă. Un exemplu tipic, legat de

colicile sugarului este acela al mamei, căreia îi este teamă că nu îşi îngrijeşte

corect copilul, că nu face destul epentru el. Bebeluşul resimte anxietatea mamei şi

devine, la rândul său neliniştit (copilul afectat de colici trebuie să fie înconjurat de

calm, de răbdare şi de iubire).

AcceptJ,* faptul că tot ceea ce se întâmplă în viaţa mea este spre binele meu.

Prin urmare, mă relaxez şi fac tot ce ştiu mai bine, cu iubire. Lucrurile pe care le

consideram probleme şi nesiguranţe devin pur şi simplu experienţe care mă ajută să

îmi urmez evoluţia şi să cresc. Exerciţiile de respiraţie, de relaxare şi de meditaţie mă

pot ajuta să reiau contactul cu interiorul meu, să descopăr toate forţele din mine şi să

fac să dispară agitaţia mea, faţă de o persoană sau o situaţie care mă agasează.

606. INTESTINE — COLITA (mucozităţi) Vezi şi: INFLAMA ŢIE, INTESTINE — COLON

Colita (terminaţia -ită, indică o furie) este inflamaţia, uneori ulceroasă, a

colonului, intestinul gros. Rolul colonului poate fi comparat cu felul în care mă

comport, în care mă port în universul meu. Când sunt incapabil să fiu eu însumi

faţă de autoritate sau faţă de relaţiile mele personale (partenerul, părinţii,

profesorii, şefii etc) îmi controlez gesturile şi acţiunile deoarece îmi este teamă

de reacţia persoanei a cărei admiraţie şi iubire vreau să le am. Trăiesc într-un

mod pasiv şi cred în fatalitate. Am o stare de neputinţă faţă de o persoană sau un

grup, faţă de care mă simt supus unei autorităţi sau unei puteri. Sunt acolitul

(complicele) cuiva şi nu şeful. Trec prin situaţii care îmi provoacă indigestie. Este

ca şi cum aş fi agasat tot timpul. Mă simt oprimat şi respins. Am tendinţa de a

manifesta un comportament obsesiv compulsiv. Mă agăţ de trecut şi, în loc să

avansez în viaţă, sunt în aşteptare. Colitele apar des la copiii care se tem de

reacţiile părinţilor lor, care sunt foarte severi şi foarte exigenţi cu ei. Trăiesc o

lipsă de iubirea pe care mi-o oferea mama mea. Am o nevoie de afecţiune

foarte mare, de iubire şi de a fi valorizat şi vreau să plac cu orice preţ

celorlalţi (chiar dacă acest lucru înseamnă să-mi sufoc personalitatea şi nevoile

fundamentale). Nu pot fi eu însumi şi nu îndrăznesc să îmi exprim emoţiile, le

refulez. Sunt foarte exigent faţă de mine însumi şi foarte stresat de faptul că tot

timpul îmi folosesc capacitatea la maxim. înghit de mai multe ori lucruri care mi

se par nedigerabile. Această dependenţă afectivă mă determină să simt o furie

care mă roade în interior, frustrare şi umilinţă. Dacă trăiesc aceste sentimente

exagerat, poate apărea un ulcer. Reacţiile mele emoţionale m-au avertizat că trebuie

să îmi schimb atitudinea, dar nu am înţeles mesajele. Iar acum am primit mesajul pe

plan fizic. Cum să reacţionez ? Colita hemoragică [denumită popular şi boala

hamburger, în anumite ţări) indică faptul că există un conflict în relaţie cu un

membru al familiei sau a unui grup, pe care îl consider ca pe o familie.

Accept!* ca fericirea să vină din ceea ce simt în interior. învăţ să mă iubesc, să

fiu eu însumi şi să mă poziţionez. Renunţ la ideile mele perconcepute şi la prejudecăţi. Dobândesc astfel independent şi autonomie şi realizez că sunt tot mai

fericit deoarece acum acţionez în conformitate cu propria mea natură.

607. INTESTINE — COLON (afecţiuni ale...) Vezi şl: CANCER DE COLON Colonul

[sau intestinul gros) se află între intestinul subţire şi rect. Aici are Joc ultima parte

a digestiei materiei, care este preparată pentru a fi evacuată. Când este afectat

colonul, este important să mă întreb: "Ce vreau să reţin atât de mult?". Mă aflu întro situaţie, de mai mulţi ani şi acum trebuie să mă detaşez de un anumit aspect, dacă

nu, de întreaga situaţie, pentru a face loc unor situaţii noi. Poate fi legat de un

aspect din viaţa mea personală sau profesională. îmi este teamă de lipsă, de

singurătate, de suferinţă. Am nevoie să las deoparte o situaţie murdară sau

degradantă, care a fost dureroasă şi tulburătoare şi pe care încă nu am reuşit să o

înţeleg. Este posibil să fi simţit că îmi este pătată reputaţia şi acest lucru m-a iritat.

Colonul iritabil indică faptul că trăiesc o nervozitate mare, care poate lua proporţii

exagerate, dacă mă aflu în faţa unei situaţii necunoscute. Nu ştiu să fixez limite şi

îmi pot simţi intimitatea afectată. Astfel devin contrôlant, pentru a-mi asigura un

sentiment de siguranţă. Dacă există mucozităţi anormale, trebuie să mă întreb ce

anume am acumulat (emoţii, sentimente) pentru a umple un gol interior, dar acum

acele sentimente şi emoţii mă împiedică să îmi păstrez concentrarea pe obiectivele

mele de viaţă.

Oxiuraza (infestarea colonului cu viermi, oxiuri), care afectează mai ales copiii,

indică existenţa unui sentiment de a fi abuzat. Mă simt împiedicat în relaţiile mele

şi în ideile mele, din cauza ataşamentului faţă de trecut şi faţă de oameni. Vreau,

cu orice preţ să fiu pe placul unuia dintre părinţii mei. Sunt confuz din această

cauză şi îmi risipesc energiile, mă simt departe, separat de celălalt Există o situaţie

sau o persoană cu care trebuie să rup legăturile.

Accept!* să las trecutul să fie evacuat, îmi abandonez vechile gânduri, pentru

a lăsa să apară în viaţa mea înţelepciunea interioară. Devin tot mai conştient de

bogăţia mea interioară şi de integrarea noilor experienţe din viaţa mea. Lăsând

curentul vieţii să circule în mine, ştiu că, orice s-ar întâmpla, voi şti să fac faţă

situaţiei şi voi deveni mai împlinit, mai bogat.

608. INTESTINE — CONSTIPAŢIE Vezi şi: CANCERLA COLON Constipaţia are loc în

interiorul intestinului, atunci când mişcările musculare, care ajută la eliminare,

au fost încetinite, lucru care provoacă o acumulare a deşeurilor. Aceste deşeuri sunt

manifestarea fizică a ideilor mele negre, a preocupărilor, a furiei mele, a geloziei.

Constipaţia este adeseori asociată cu o

dietă săracă în fibre alimentare. Acest lucru indică existenţa unei voinţe puternice de

a controla evenimentele din viaţa mea, rezultată din nesiguranţă şi incertitudini. Sunt

o persoană foarte nesigură, care are nevoie de aprobarea celorlalţi. Este posibil

să fiu obsedat de detalii, să am nevoie să verific totul de mai multe ori pentru a mă

asigura că totul este "sub control". Astfel ajung să îmi pun întrebări legate de

identitatea mea în raport cu cei din jurul meu, cu locul meu în societate. Pot ajunge să

fiu chiar şi meschin şi egoist, pentru siguranţa mea. Situaţiile care favorizează

constipaţia pot apărea şi atunci când trec printr-o situaţie financiară dificilă, când

am relaţii conflictuale sau când plec într-o călătorie, deoarece într-o călătorie mă pot

simţi şi mai neliniştit şi "fără ancoră". De multeori, trăiesc o dualitate între "vreau să

plec" şi, în acelaşi timp "vreau să rămân". îmi este teamă de necunoscut Mă agăţ de

vechile mele idei şi de bunurile mele personale. Sau poate vreau să reţin pe

cineva. Ceea ce ştiu deja îmi permite să deţin un anumit control şi îmi conferă iluzia

siguranţei. Reţin trecutul faţă de care mă simt un sclav umil. Nu mă simt la înălţime,

sunt neputincios să schimb anumite situaţii şi acest lucru mă face să fiu constipat îmi

este atât de teamă că voi fi judecat, criticat încât îmi refulez spontaneitatea. îmi

refulez şi "problemele" şi emoţiile din trecut, de teamă că vor ieşi din nou la suprafaţă

şi că va trebui să le fac faţă. Trăiesc sub presiune. Mă simt strâmtorat într-o situaţie şi

din această cauză sunt crispat. Am tendinţa să fac provizii, din teama de a avea

lipsuri pe plan material. Dacă sunt copil, faptul de a-mi reţine scaunul înseamnă un

anumit control sau putere, devenit adult, vreau să fac acelaşi lucru, chiar dacă

inconştient, în semn de provocare, faţă de autoritate, în general. Când mi-am permis

să mă poziţionez şi să fiu eu însumi? Când a fost ultima data când m-am simţit liber şi

plin de energie? Ce anume mă reţine? De ce această jenă de a iubi, de a mă reţine să

dau sau să îmi ofer iubire, atât în relaţiile amicale cât şi în cele afective ? De ce există

atâta culpabilitate ?

Accept!* să las să plece tot ceea ce nu îmi convine, să mă relaxez. Accept!*,

aici şi acum; să mă eliberez de trecut, să merg înainte şi să trăiesc o viaţă mai plină

de pasiune. Mă simt mult mai destins, deoarece am încredere în viaţă.

609. INTESTINE— CROHN (boala lui.„) SAU ILEITĂ Vezi şi: APENDICITĂ

INTESTINE—DIAREE

Ileita este o inflamaţie a ultimei părţi a intestinului subţire, ileonul, care se manifestă

prin dureri puternice. în cazul bolilor provocate de bacterii sau viruşi, ^ ileita poate fi

confundată cu o criză de apendicită. Infecţiile legate de SIDA şi de tuberculoză pot

provoca inflamarea ileonului, dar cazurile cronice reprezintă boala lui Crohn53

.

Semnificaţia poate fi o formă de auto pedepsire, ca urmare a unui puternic 

sentiment de culpabilitate. Există "gânduri negre", furie şi disperare. Vreau să îi .

împiedic pe copiii mei să devină autonomi şi fac tot posibilul în acest sens. Acest lucru

îmi afectează respectul faţă de mine: nu mă simt la înălţime, "nu sunt bun", "nu

valorez nimic". Mă depreciez atât de mult încât ajung să cred că nimeni hu mă

iubeşte şi că ceilalţi vor ca eu să mă simt inferior. Ajung să mă supun în faţa celorlalţi.

Aceste sentimente se adaugă unei situaţii în care trăiesc o lipsă, fie pe plan material,

fie pe plan afectiv. Am impresia că obiectul acestei lipse, care era vital pentru mine,

mi-a fost luat într-un fel brutal şi respingător. La toate accestea, se poate adăuga

frica de moarte. Revolta fierbe în interiorul meu. Simt cu tot corpul un sentiment de

ură, care mă apasă greu şi pe care refuz să în văd. 0 minciună poate fi cauza acestei

uri. Toate acestea nu fac decât să îmi amplifice frica de a fi respins de ceilalţi. Pentru

că îmi este greu să mă integrez într-un grup, rămân izolat în colţul meu, cu grijile

mele. Mă simt ca un rege (sau regină) în palatul meu: mă agăţ de coroană şi mă

ascund în spatele ei. Mă simt ameninţat de lumea întreagă şi mă ascund după o

mască, un titlu sau o imagine falsă. Vreau ca ceilalţi să mă placă, pentru a mă simţi mai puternic şi pentru a-mi ascunde neputinţa. Sunt tot timpul pe picor de război. Nu

pot să accepţi* cât de rea a fost familia mea cu mine, şi acest lucru îmi "sfâşie

inimaV". Pentru că am impresia că nu valorez nimic, boala mă poate ajuta să primesc

atenţia de care am nevoie şi pe care consider că nu o primesc. Respectul meu faţă de

mine este foarte scăzut şi sunt prea deschis, pe plan energetic. Ia nivelul zonei

abdomenului, pentru a lăsa orice să intre înăuntru, inclusiv lucrurile negative din jurul

meu, care mă pot afecta. Mă resping atât de tare, încât, la nivel energetic, este ca şi

cum abdomenul meu ar deveni un coş de gunoi, în care îi las pe cei din jurul meus să

arunce energia negativă. Mă las antrenat în acest sistem, deoarece nu mă poziţionez

destul şi resping situaţiile, fiind astfel afectat de diaree. Sunt într-un proces de căutare

a propriei mele identităţi personale sau spirituale şi gravitatea bolii îmi arată cât de

puternic afectează aceasta un aspect din viaţa mea care este fundamental, esenţial.

Accepţi* să găsesc mijloacele pe care le pot folosi pentru a îmi dezvolta respectul

faţă de mine şi pentru a îmi găsi adevărata identitate, locul pe care îl ocup în familia

mea sau în societate. Astfel îmi voi regăsi liniştea şi armonia din viaţa mea. Faptul de

a-mi găsi cu adevărat locul îni conferă o protecţie naturală faţă de mediul meu şi

astfel pot găsi siguranţa de a fi eu. Viaţa este frumoasă şi eu am dreptul să o trăiesc!

610. INTESTINE —DIAREE

Diareea este o emisie prea frecventă, acută sau cronică, a scaunului. Diareea se

manifestă prin deplasarea atât de rapidă a mâncării din stomac în intestin încât nu

are timp să fie asimilată integral. Poate avea o durată scurtă sau poate fi cronică

(durează mai mult de trei săptămâni). Este provocată de multe ori de dorinţa de

a evita sau de a fugi de o situaţie sau o realitate, dezagreabilă sau nouă

pentru mine. Am o mulţime de idei noi şi nu am timp să le integrez. Aş vrea ca unele

lucruri să meargă mai repede în viaţa mea, ceea ce îmi provoacă multă nerăbdare. Mă

simt prins într-o capcană de un lucru nou pentru mine şi sensibilitatea mea este

întoarsă cu susul în jos! Poate mă simt prins faţă de obligaţiile mele, faţă de lege. Mă

resping, mă critic şi sunt disperat! Am trăit o escrocherie pe care nu reuşesc să o

diger şi vreau să o elimin cât mai repede. M-am simţit păcălit, amorţit. în plus, în

prezent am o imagine de sine foarte negativă. Mă culpabilizez. Mă simt depăşit de

evenimente. îmi este greu, în relaţiile intime, să accepţi* iubirea, tandreţea şi

bunătatea altora. Trăiesc o dependenţă care mă face incapabil să acţionez. Nu este

vorba despre mâncare, ci gândurile sunt ecle care nu îmi mai convin. Vreau să

elimin fiecare lucru periculos sau murdar. Deoarece nu le pot "evacua" prin cuvinte,

corpul meu le exprimă altfel! Dacă păstrez mult timp ideea de respingere sau

sentimentele de respingere (teama de a mă simţi respins sau dorinţa de a-i respinge

pe alţii) sau o situaţie în care mă simt prizonier, există nari şanse să sufăr de diaree.

Pot să mă simt atât de depăşit de evenimente încât vreau să se termine cât mai

repede. în acelaşi timp, las să plece emoţiile negative care sunt legate de aceste

evenimente. Pot să mă simt neputincios şi prefer să fug decât să fiu nevoit să "înfrunt

evenimentele". îmi este greu să spun "nu" şi să mă respect. Intestinul refuză digestia

şi elimină imediat ceea ce aş vrea să scot în exteriorul meu. îmi caut identitatea şi aş

vrea să corespund aşteptărilor părinţilor mei. Dacă nu ascult viaţa şi semnalele ei,

poate apărea o diaree spontană. Am astfel de emoţii şi în cazul în care sunt afectat

de holeră: nefiind conştient de puterile mele creatoare, cred că siguranţa mea

depinde de ceva din exterior (dumnezeu, guvernul etc). Mă simt neputincios,

disperat, fără resurse. Pot fi condamnat să trăiesc în nefericire.

Accepţi* să îmi acord timp pentru a-mi vedea, a-mi simţi şi a-mi asculta inima*,

pentru a vedea ce se întâmplă în viaţa mea. Astfel, integrez şi asimilez situaţiile din

viaţa mea şi din trecutul meu. Când sunt cu adevărat liniştit, îmi dau seama cât de

grăbit eram şi nu aveam timp să văd brunătatea şi frumuseţea vieţii. Corpul meu mă

avertizează că trebuie să am încredere în viaţă şi că sunt sprijinit întotdeauna. îmi

accepţi* forţele interioare creatoare. Accepţi* faptul că merit să fiu fericit, să am

propriul meu spaţiu, în care să trăiesc respectându-mă pe mine şi pe de ceilalţi.

Oriunde aş trăi în lume, pot să creez o lume mai bună, în care este totul frumos.

NOTĂ: Unii turişti, când sunt în vizită în ţări in curs de dezvoltare, se îmbolnăvesc de diareea

turiştilor. Descoperirea unei sărăcii devastatoare şi a mizeriei, Ie deschide tnimav şi le

deranjează, inconştient mentalul şi corpul fizic. De obicei este o reacţie inconştientă, care îmi

arată cât de ataşat pot fi de un anumit confort sau un anumit stil deviată.

611. INTESTINE — DIVERTICULITA

Diventriculita (-ita=furie) este inflamaţia micilor cavităţi (diventriculi) ai peretelui

colonului (intestinul gros). Această afecţiune are legătură cu furia reţinută, din viaţa

mea de zi cu zi. în prezent trăiesc o situaţie în care mă simt prizonier, şi din care nu

văd nicio ieşire. Acest lucru îmi creează o tensiune, o presiune, suferinţă şi durere. Mă

simt prins într-o capcană. Intestinul meu devine fragil, la fel ca emoţiile mele. Nu am

încredere în nimic şi mă aştept tot - timpul să se întâmple ceva rău. Sunt secretos

faţă de ceilalţi. Nu vreau să las pe nimeni să intre în viaţa mea personală. Primul pas pentru ameliorare este

acceptarea;*. Cum aş putea să rezolv un lucru a cărui existenţă refuz să o accept],* ?

Accept].* situaţia ca fiind o realitate şi rămân deschis la comunicarea divină, care

îmi aduce iubirea necesară pentru a integra această experienţă. îmi las la o parte

vechile resentimente. Doar prin acceptarea!* Şi deschiderea mea voi găsi diverse

soluţii, deoarece nu voi mai fi orbit de furie.

612. INTESTINE — DIZENTERIE Vezi şi: INTESTINE— COUCI/DIAREE

Dizenteria este o boală infecţioasă şi contagioasă, care provoacă inflamaţia

ulceroasă a intestinului gros. Dizenteria indică cât de mult sunt centrat pe

viitor şi deconectat de prezentul meu (de mine însumi) şi faptul că îmi resping

trecutul. Rămân ferm pe poziţie şi mă opun celor care au opinii diferite de ale

mele. Dizenteria amibiană, este cea mai comună formă fiind cauzată de un

parazit intestinal, indică faptul că există cineva care se agaţă de mine, la fel ca un

"parazit" adevărat. Asta dacă nu sunt eu cel care se agaţă de ceilalţi... întotdeauna

am făcut tot ce am ştiut mai bine, dar de multe ori, m-am lăsat pe mine la o parte.

Mi-ar plăcea să preia altcineva conducerea, deoarece există lucruri pe care nu le

mai suport sau simt că nu mai am capacitatea de a le face, pe plan fizic sau

psihologic. Dizenteria bacilară este cauzată de o bacterie intestinală şi indică

faptul că nu sunt capabil să mă apăr. îi las pe ceilalţi să profite de mine. Nu merg

nicăieri, sunt golit, pe plan financiar şi afectiv. îmi dezvolt o atitudine dură şi

aspră, pentru a mă proteja.

Accept;* să fiu în contact cu emoţiile mele actuale, să fiu sincer faţă de lucrurile

pe care vreau să le schimb în viaţa mea. Cer ajutor, dacă am nevoie, îmi asum

responsabilitatea faţă de mine însumi şi redevin stăpân pe viaţa mea.

613. INTESTINE — GASTRO-ENTERITĂ Vezi şi: STOMAC / [AFECŢIUNI ALE...] /

GASTRITĂ, INTESTINE—DIAREE, GREAŢĂ

Gastro-enterita este inflamarea acută a mucoaselor gastrice (din stomac) şi

intestinale (intestin), caracterizată prin vărsături şi o diaree de origine

infecţioasă. Este posibil să determinăm, "cauza exterioară" a bolii şi să o asociem

cu apa sau alimentele contaminate. Totuşi, trebuie să aflăm "cauza interioară" care

m-a determinat să am această afecţiune. în acest caz, factorul iritant este mult mai

important decât într-un caz de gastrită simplă, pentru că este afectat nu numai

punctul prin care intră alimentele, ci şi cel prin care ies, ceea ce indică faptul că

sunt atât de iritat şi defrustrat din cauz a ceea ce mi se întâmplă, încât nu mai pot

absorbi orice ar fi. Vreau să resping o situaţie sau o persoană sau viaţa întreagă,

sunt "roşu de furie" şi acest lucru îmi provoacă diaree şi vărsături. îmi este greu să

accept;* evenimentele şi faptul că voi muri într-o zi. Este posibil să mai păstrez

anumite idei şi gânduri, care sunt acum inutile. Există o persoană sau o situaţie pe

care nu le suport şi acest lucru se întoarce împotriva mea şi mă irită emoţional.

Sunt bântuit de unele gânduri, care mă rod pe dinăuntru. Trăiesc multe

incertitudini. Sunt cuprins de disperare şi sensibilitatea mea este foarte tulburată.

îmi este frică de mine însumi, de ceea ce există în interiorul meu. Mă consider o

persoană rea şi mi-e teamă că am mulţi duşmani. Trăiesc o nesiguranţă puternică şi

prefer să mă topesc în mulţime, în loc să mă ridic şi să fac câteva valuri în jurul

meu. Nu îmi permit să îmi trăiesc viaţa aşa cum vreau. Este posibil să îmi fie greu

să diger autoritatea, deoarece am tendinţa de a trăi conform legilor stabilite după

vechile mele credinţe, Ia care nu există nicio posibilitate să renunţ.

Accept;* să fiu deschis faţă de o nouă realitate, de idei noi şi să învăţ din nou să

am încredere în ceilalţi şi în viaţă, fiind capabil să îmi manifest dezaprobarea în loc să

o las să dospească în interiorul meu şi să-mi creeze dureri de tot felul, încetez să mai

aştept aprobarea celor din jurul meu.

614. INTESTINE — RECT VezişUANUS

Rectul este segmentul terminal al intestinului gros, care se continuă cu colonul

sigmoid54 şi orificiul anal. Dacă există cineva sau ceva în viaţa mea, care mă

contrazice şi judec acea persoană ca fiind "rău famată" sau "ticăloasă", aş vrea să

scot acea persoană sau acel lucru din gândurile mele şi din viaţa mea. Dacă nu

reuşesc, pot apărea dureri şi sângerări în zona rectului. Dacă trăiesc această situaţie

într-un mod foarte acut, ca pe o mare escrocherie de neiertat, pe care îmi este

imposibil să o refulez, este posibil să apară tulburări ale rectului, chiar un cancer de

rect. Poate fi vorba despre plecarea cuiva drag, pe care nu o accept;*, deoarece am

nevoie să fiu în contact, să comunic cu acea persoană. Sau reţin cu toate puterile o

persoană sau o situaţie. îmi este greu să iert ceea ce s-a întâmplat în trecut şi acest

lucru mă împiedică să renunţ şi să merg mai departe, deoarece m-am simţit umilit.

Totuşi, dacă trăiesc un sentiment de repulsie şi dezgust, de ce să. vreau să reţin acel

lucru cu orice preţ ? Situaţia trăită implică, de obicei, un membru al familiei. în astfel

de situaţii, este afectat mai mult rectul sigmoid superior. Este posibil, fie să vreau

să renunţ Ia cineva sau la ceva din viaţa mea şi sunt incapabil, fie, poate fi vorba de

ceva sau cineva din exterior care mă constrânge să facă parte din viaţa mea şi sunt

foarte iritat din această cauză, învăţ să rămân deschis şi să încerc să înţeleg cauza

situaţiei care mă deranjează. Observ că, chiar dacă eu am impresia că cineva a

acţionat greşit, acea persoană avea probabil intenţii bune şi motivele ei erau bine

întemeiate. Când este afectată partea inferioară a rectului,.este vorba despre o

situaţie în care mă întreb ce loc îmi revine mine, care este scopul meu în viaţă şi care

este adevărata mea putere. Orientarea mea sexuală poate fi, de asemenea pusă sub

semnul întrebării. Există un mare semn de întrebare legat de cine sunt, de identitatea

mea, de direcţia pe care trebuie să merg, deoarece, când eram tânăr am trăit într-un

sistem foarte directiv. Este posibil să mă simt foarte singur şi foarte abandonat. Există

o lipsă de recunoaştere în familia mea, îmi caut locul. Am impresia că nu am un loc al

meu în familie şi mă simt separat de ceilalţi şi îmi este teamă că voi fi abandonat.

Oare îmi trăiesc viaţa mea sau pe a altcuiva ?. Mizele sunt foarte mari şi pot fi atât de

crispat, încât toţi muşchii mei sunt crispaţi. Este important de menţionat că, această

stare poate fi legată de un eveniment din copilăria mea: rolul eliminării la copii este

esenţial şi reprezintă uşurinţa sau dificultatea mea de a face faţă autorităţii,

parentale, mai ales, precum şi o oarecare frică de a-mi pierde controlul. Afecţiunile legate de defecaţie reflectă felul în care reţin sau las să plece problemele mele

interioare sau aspectele ascunse ale personalităţii mele.

Accepţi* să îmi recunosc calităţile şi ştiu că, indiferent de deciziile luate, rezultatul

va fi întotdeauna spre binele meu. Trebuie să învăţ să iert fie pe mine, fie pe alţii.

Este ca şi cum aş da iertarea finală, înainte de a mă elibera de toate lucrurile negative

pe care lea-m păstrat în interiorul meu de-a lungul anilor. Astfel îmi voi regăsi pacea

interioară şi voi fi regele propriei mele vieţi.

615. INTESTINE — TENIA

Tenia este un vierme parazit, care se fixează în intestin şi a cărui lungime poate

ajunge de Ia câţiva milimetri la câţiva metri. Boala cauzată de acest parazit se

numeşte teniază.

Denumit popular şi "vierme solitar", acest parazit se dezvoltă la o persoană care are

impresia că i se impuni idei sau moduri de a gândi, opuse celor pe care le are. Mă simt

departe şi separat de mama şi vreau să îi fiu pe plac, fiind tot timpul curat şi aranjat.

Totuşi, mă simt trist şi neînţeles, abuzat şi murdar. Pot avea impresia că în jurul meu

sunt tot soiul de "paraziţi". Deoarece îmi este greu să mă afirm şi să spun nu, mă las

"devorat" de energie. Preocupările, suferinţele, pe care îmi este greu să le uit, vor

favoriza, de asemenea, apariţia teniei. Acest gust amar îmi face digestia dificilă,

plămânii mei lasă să treacă o energie coruptă şi viermii paraziţi se pot instala, ducând

la iritare şi nervozitate. Este posibil ca şi eu să fiu un soi de parazit pentru cineva,

crezând că am absolută nevoie de acea persoană pentru a reuşi în viaţă sau pentru a

mă proteja ? Trăiesc iluzii şi mă simt înşelat. Critic foarte uşor. Sunt ca un vierme, fără

"coloană vertebrală": trebuie să mă sprijin de ceilalţi. Neg ceea ce sunt, mă simt ca şi

cum cineva străin ar trăi în mine. M-am îndepărtat de fiinţa mea şi trăiesc un mare gol.

Pentru a-mi vindeca interiorul, accepţi* să am grijă de ideile mele, fac Joc

pentru plăcere şi bucurie. Mă poziţionez, îmi ocup locul cuvenit în viaţă. Îmi recapăt

puterea. îmi conduc viaţa aşa cum vreau eu. Trăiesc în adevăr şi revin la

adevăratele mele valori.

616. INTESTIN SUBŢIRE (afecţiuni ale...) Vezi şi: INTESTINE— COUTĂ

Intestinul subţire este partea intestinului situată între stomac şi intestinul gros.

Este locul în care are loc absorbţia alimentelor. Aceasta corespunde integrării,

asimilării informaţiilor primate de conştiinţa mea şi faptului de a decide ce vreau

să fac cu aceste informaţii. Analizez ceea ce este bun pentru mine şi ce vreau să

resping. Dacă sunt tulburat sau neliniştit, dacă sunt obligat să-mi las la o parte

valorile sau priorităţile, pentru a fi pe placul altora, intestinul meu subţire va

reacţiona. Trebuie să fac faţă des alegerilor şi deciziilor. îmi este teamă să pot să

pierd ceva, dacă îi las pe ceilalţi să decidă în locul meu, în loc să am încredere în

vocea mea interioară, iar intestinul meu subţire, nu va mai putea funcţiona

normal. Prin închiderea mea, prin critica mea şi refuzul de a renunţa Ia trecut, refuz

să integrez în viaţa mea ideile noi sau experienţele noi. Este posibil să mă simt

separat de familia mea sau de partenerul meu, este ca şi cum s-a dezintegrat o

structură. Când conflictele devin insuportabile şi nu le mai pot digera, este posibil să

apară un cancer. Vreau să înţeleg totul, să analizez ce se întâmplă, cauzele

lucrurilor şi acest lucru mă roade pe interior. Faptul de a nu mă simţi acceptaţi*,

mai ales de către familia mea, mă întristează foarte tare. Unele subiecte sau

întrebări ascunse sau nespuse, care ar fi putut fi rezolvate, "putrezesc" în

interiorul meu.

Accept],* să fiu mai deschis faţă de noile experienţe şi să am încredere. Las

această energie a mişcării să pătrundă în viaşa mea. Astfel, voi putea avansa liber şi

îmi voi asculta vocea interioară, care ştie exact ce este bine pentru mine. îi

mulţumesc Sursei pentru tot ceea ce primesc şi mă bucur de prezent.

617. INTESTIN SUBŢIRE — RECTOCOLITA HEMORAGICĂ Vezi şi: INTESTINE -

COLITA

Rectocolita hemoragică (RCH) este o boală inflamatorie a tubului digestiv, care

afectează doar rectul şi colonul (intestinal gros). De obicei, se manifestă printr-o

alternanţă diaree-constipaţie. Fecalele conţin sânge. Este o afecţiune cronică cu

episoade inflamatorii de gravitate variabilă şi faze de remisie, uneori de lungă durată.

Inflamaţia este reacţia organismului la agresiune, oricare ar fi agresorul. Reacţia

inflamatorie corespunde afluxului de celule de apărare ale organismului, denumite

celule imunitare (globulele albe, unele dintre ele secretă anticorpi) al căror rol este să

elimine agresorul. De cine sau de ce anume mă simt agresat ? Am impresia că mă

otrăvesc cu tensiunile pe care mi Ie provoc singur. Există ceva ce nu diger, legat de

familia mea şi nu mă pot debarasa de acel lucru. Ceilalţi se agaţă de mine şi eu nu

mai suport!

AcceptJ,* să mă poziţionez faţă de ceilalţi, mai ales faţă de membri familiei mele.

Îmi afirm nevoile şi mă simt liber în alegerile mele.

618. INTOLERANŢA LA GLUTEN

Glutenul este proteina din faina de grâu, care în fabricarea pâinii, constituie trama

elastică care conţine bulele de gaz carbonic şi a căror coagulare prin căldură fixează

textura miezului. Dacă am intoleranţă la gluten, trebuie să mă întreb dacă am

impresia că mă simt strâmtorat, că ceilalţi îmi stau tot timpul în cale, îmi ocupă

spaţiul vital, mai ales prietenii mei. Nu mai pot să respir normal, atâta lume este în

jurul meu. Trăiesc o dualitate, deoarece îmi plac oamenii, mai ales pentru că mă

suportă, mă susţin şi mă protejează. Uneori am senzaţia că cei din jurul meu vor să

îmi schimbe viaţa sau chiar să o conducă. Mă simt prizonier în mine însumi şi, prin

urmare şi al celorlalţi. Aş vrea să las totul baltă, să îi resping, departe de mine. Oare

ce vreau să îmi ascund ? Sunt foarte sensibil şi mă las uşor invadat. Recunosc că mi-am atins limitele. Totuşi, trebuie să învăţ să îmi

găsesc locul, să îmi ofer spaţiu vital.

Accept să;* recunosc care sunt nevoile mele adevărate şi să le afirm faţă de toţi

cei din jurul meu. îmi pot afirma individualitatea şi mă pot poziţiona respectându-i pe

ceilalţi. Aleg să trăiesc momente de singurătate, pentru a reintra în contact cu

universul meu interior. Sunt conştient că aici voi găsi toate răspunsurile. Sentimentul

meu de Libertate va creşte de fiecare dată când îmi ascult vocea interioară, care îmi

cunoaşte adevăratele nevoi şi găsec mijloacele pentru a le împlini eu însumi.

619. INTOXICAŢIE Vezi: OTRĂVIRE [... PRIN MÂNCARE]

620. ISTERIE Vezi şi: LEŞIN, NERVI [CRIZĂ DE...], NEVROZĂ

Sunt isteric atunci când am o nevroză şi îmi exprim conflictul psihic pe plan corporal

sub forma unei crize de nervi, convulsii sau pierderea cunoştinţei etc. Când fac o criză

de isterie, nu ştiu în ce direcţie să mă îndrept, mă detaşez de realitate, mă refugiez

în imaginar şi pot avea tendinţa să îmi exprim conflictul interior în public. îmi exprim

în mod inconştient tendinţele refulate şi vreau să atrag atenţia pe care nu o primesc

în viaţa de zi cu zi. Isteria apare după o lungă perioadă de lipsă de afirmare şi

de.exprimare de sine şi a nevoilor mele. M-am devalorizat atât de mult încât m-am

retras tot timpul în faţa celorlalţi. M-am deconectat de mine însumi pentru a evita să

sufăr. Dar atunci când nu maisuport să mă simt respins, diferit, neînţeles, neiubit,

explodez.

îmi port pică deoarece mă simt atât de neputincios şi de incapabil, dar furia şi

violenţa mea sunt îndreptate spre ceilalţi. Vreau ca ceilalţi să mă asculte şi să mă

iubească. Este un aspect adevărat, mai ales dacă fac parte dintr-o minoritate,

religioasă, etnica sau de altă natură. Când trăiesc o astfel de stare, aceasta scoate

în evidenţă durerea şi suferinţa interioară pe care le simt. Am nevoie să îmi vindec

rana interioară pentru a a-mi regăsi un echilibru mai puternic, mai multă armonie şi

pace interioară, pentru a pune capăt acestor tulburări.

Accepţi* să conştientizez faptul că iubirea, bucuria, spontaneitatea,

exprimarea de sine, vor ocupa mai mult loc în viaţa mea. Ceea ce cer celorlalţi

trebuie să îmi ofer eu însumi. învăţ să îmi ascult nevoile şi să le împlinesc singur.

Dacă mă respect, ceilalţi mă vor respecta şi ei. Cer ajutor pentru a fi îndrumat în

alegerea demersului terapeutic care mă va ajuta să am o stare mai bună.

621. ÎMBĂTRÂNIRE (afecţiuni legate de...)

îmbătrânind, corpul meu îşi pierde flexibilitatea. Merg mai greori, dexteritatea mea se

deteriorează. Care este mesajul transmis de corp ? Este posibil să regret anumite

aspecte din trecutul meu, sau cred că nu mai am loc pe lumea aceasta, că a sosit

timpul să mă opresc. Cred, de asemenea, că viaţa era mai bună înainte. Refuz să

văd lucrurile frumoase din prezent. Gândurile mele se concentrează pe trecut şi critic

prezentul. Această rigiditate în gândirea mea se transmite întregii mele fiinţe.

îmbătrânirea este o etapă la care trebuie să mă adaptez. Pentru că, de fapt, încep

să îmbătrânesc imediat după naştere şi continui, până în momentul morţii, întrebarea

este când încep să îmbătrânesc "prea repede" sau "prea tare" ? Nu există un barem

în acest sens. Procesul de îmbătrânire se poate accelera atunci când trăiesc prea mult

în mintea mea şi prea puţin, în inima* mea. Dacă cedez puterea mea creatoare

altcuiva, dacă las societatea să dicteze ce anume este bun pentru mine, dacă vreau

să joc un rol pentru a fie acceptat],* de către cei din jurul meu şi nu trăiesc în funcţie

de valorile mele personale şi îmi limitez astfel libertatea, dacă refuz să îmi consider

emoţiile nişte aliaţi, dacă sunt închis în faţa Iubirii, dacă îmi omor creativitatea şi

pulsiunile profunde, atunci pot deveni rigid şi mă pot gândi la vârsta pe care o am.

AcceptJ,* să am încredere în mine. Accept;*, de asemenea, să trăiesc momentul

prezent la nivelul inimii* mele. Ignor ceea ce nu este benefic pentru mine. Păstrez

lucrurile care mă fac să râd, să mă bucur, care îmi dau energie, iubire, faţă de mine

şi pentru ceilalţi. Accept;* să fiu deschis faţă de schimbări şi accept;* să primesc şi să

dau din inimă*. Astfel, starea mea va fi din ce în ce mai bună. Am convingerea să

tinereţea inimii* şi cea a corpului este eternă. Corpul meu fizic nu poate decât să

manifeste aceste gânduri pozitive de sănătate şi de tinereţe.

622. ÎMBĂTRÂNIRE PATOLOGICĂ Vezi: SENILITATE

623. ÎNDOIALA

îndoiala este legată direct de mental. Este o stare obsesională care mă împiedică să

mă "conectez" Ia planul fizic. îndoiala poate rezulta din întrebări de genul: "am făcut

sau nu am făcut acel lucru"? îmi pun întrebări foarte concrete sau, din contră, sub

formă metafizică, legat de valoarea vieţii, de religie, de datorie, adevăr etc. îmi pun

sub semnul întrebării deciziile pe care le iau, mă întreb dacă am făcut alegerea

corectă, în anumite situaţii ale vieţii. îndoiala îmi poate tulbura şi otrăvi existenţa.

^ Accept ;* să îmi ascult vocea interioară şi să am mai multă încredere în viaţă, îmi

liniştesc eul interior şi accept;* să mă eliberez de ataşamentele mentale, care îmi

opresc evoluţia spirituală. Când este vorba despre relaţiile mele cu cei din jur, învăţ

să îmi verific nevoile, impresiile, intuiţiile faţă de acele persoane, în loc să îmi

otrăvesc existenţa cu îndoiala.

624. ÎNCHEIETURĂ Vezi: ARTICULAŢII

625. ÎNCHEIETURA MÂINII Vezi şi: ARTICULAŢII

încheieturile mâinilor sunt articulaţiile, pivoţii care fac posibilă mobilitatea,

supleţea şi flexibilitatea mâinilor şi care fac legătura cu braţele. încheieturile iniţiază

mişcarea mâinilor, care vor să efectueze o mişcare, pentru a fi în acţiune,

încheieturile mâinii simbolizează voinţa în acţiune. Dacă acţionez şi înaintez într-un

mod fluid, încheieturile mâinii vor fi puternice şi sănătoase. O rigiditate a acestora

mă împiedică să acţionez armonios sau să aleg tot ceea ce îmi oferă viaţa Există o obstrucţie, un blocaj sau un refuz faţă de acţiunile pe care ar trebui să Ie fac.

Sunt afectate activităţile care au nevoie de dexteritate. Care ar fi avantajul pe care îl

pot trage din faptul că acum sunt "obligat" să nu fac anumite mişcări, anumite

activităţi ? Presiunea pe care o trăiesc poate fi atât de mare încât nu mai ştiu în ce

direcţie să merg. Trăiesc o indecizie puternică. Vreau să resping responsabilităţile pe

care le am în anumite situaţii, nu vreau să îmi asum sau să recunosc importanţa

actelor mele. 0 durere la încheieturile mânii poate indica energia refulată, cu privire

la ceva ce trebuie făcut, dar mă abţin să fac acel lucru. Sau, poate fi vorba despre

ceva ce s-a realizat în trecut şi acum mă apasă atât de tare încât vreau să îi neg

existenţa. Fractura sau entorsa indică un conflict puternic de exprimare faţă de

viaţă şi de felul în care aceasta mă foloseşte, pentru a-şi împlini opera. Fractura mă

reduce la ordine şi îmi transmite să nu mai îmi găsesc motive pentru a fugi de

responsabilităţile mele. Trebuie să încetez să dau vina pe ceilalţi, pentru propria mea

rigiditate. 0 afecţiune la încheietură arată cât de influenţabil sunt. Pot să mă opun

unor schimbări, unor soluţii noi sau, pur şi simplu, propriei mele creativităţi. Mă simt

înlănţuit, legat, într-o situaţie sau într-o relaţie şi sunt împiedicat să spun ceva.

Trebuie să mă imobilizez şi să nu îmi mai mişc mâinile.

AcceptJ,Y să meditez la aceste dureri pentru a conştientiza faptul că trebuie să

eliberez aceste energii, prin iubire şi încredere, deoarece circulaţia lor liberă mă

ajută să acţionez într-un mod constructiv. Am încredere în mine, sunt determinat şi

păstrez o deschidere care mă ajută să evaluez fiecare situaţie. Astfel, rămân la

nivelul iubirii şi tot ceea ce fac este în armonie cu evoluţia mea. Mă bucur de toate

oportunităţile pe care mi le oferă viaţa.

626. ÎNCHEIETURA MÂINII —SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN

Sindromul de tunel carpian se caracterizează printr-p senzaţie de îngreunare, de

furnicături şi, uneori, de durere în degete. Afectează mai ales femeile, în timpul

sarcinii sau la menopauză şi se manifestă noaptea sau dimineaţa, la trezire. In

cazul unei femei, acest sindrom apare în perioadele de mari schimbări hormonale,

când nu mi-am integrat aspectul feminin în totalitatea sa. Apare de obicei, în

momente în care mă simt împinsă pe planul secundar sau nu mă mai simt la locul

meu. înainte, aveam senzaţia că eu sunt stâlpul care aduce echilibru în viaţa mea şi

a celor apropiaţi (în familie, Ia serviciu, în activităţile sociale). Acum, deoarece

atenţia este îndreptată spre altcineva, îmi creez o presiune pentru a găsi noi

modalităţi de a fi remarcată. Fie că sunt bărbat, fie că sunt femeie, nu ştiu cum să

îmi folosesc autoritatea: am nevoie să mă relaxez, dar refuz să îmi pierd controlul,

să "las frâiele din mână". Am tendinţa de a da ordine. Mă simt îndepărtat de

partenerul/partenera mea şi nu mai sunt în contact cu sexualitatea mea, aproape

inexistentă. întrezăresc foarte puţine soluţii şi căi de urmat. "Tunelul" este foarte

strâmt". Mă simt presat de viaţă şi strivit de responsabilităţile mele, ceea ce face

luarea de decizii şi mai grea. Structurile pe care mă oblig să de respect mă fac să

mă simt limitat.

Accepţi* noutatea, schimbările care apar în viaţa mea. Orice situaţie sau orice

provocare care apare are drept scop să mă ajute să dobândesc sau să dezvolt noi

forţe sau noi calităţi pentru a-mi dezvolta pe deplin potenţialul. Este important să fac

acest demers singur, faţă de mine însumi, faţă de schimbările fizice şi psihice

petrecute în mine. Accepţi* să îmi asum riscuri, să descopăr diverse posibilităţi care

îmi vor aduce satisfacţia personală, deoarece îmi voi depăşi fricile ! Aleg să integrez

tot ceea ce sunt, mă eliberez de lucrurile care mă ţin legat şi renasc.

627. ÎNGĂLBENIRE Vezi: ICTER

628. ÎNERUPERE VOLUNTARĂ A SARCINII Vezi: NAŞTERE-AVORT