Boala este o atenţionare, ea ne semnalează încălcarea armoniei universale, ieşirea din această armonie producând în timp blocaje energetice. Nu este o pedeapsă nemeritată ci consecinţa faptelor şi atitudinilor noastre.
Boala ne oglindeşte defectele şi mai ales ne pune faţă în faţă cu noi înşine.
Boala nu este un accident ci este ceva care ne reprezintă.
Boala nu este duşmanul nostru, de fapt este cel mai onest prieten al nostru deoarece ne spune verde în faţă unde greşim şi mai ales în ce fel greşim.
Haideti sa descoperim impreuna adevaratele motive ce ne tin incatusati in boala si durere sufleteasca si trupeasca.
⦁ O
765. OASE pn general)
Oasele reprezintă structura solidă a corpului, stâlpii săi, arborele vieţii. In interiorul
oaselor există măduva, cel mai profund miez al fiinţei mele, locul în care se nasc
celulele imunitare care au capacitatea de a mă proteja. Energia rinichilor [aflată în
legătură cu nesiguranţa şi încrederea în sine) hrăneşte oasele şi măduva, de aici vine
expresia "a avea rinichii puternici". Oasele reprezintă structura de bază, armătura
fundamentală pe care este construită întreaga mea fiinţă, suportul corpului meu
emoţional. Oasele au, de asemenea, o legătură cu structura legilor şi cu principiile
fundamentale cu care am de-a face în fiecare zi şi care sunt aplicate de autoritate
(poliţie, profesori, părinţi etc.) pentru a mă ajuta să fiu sprijinit şi a exista o ordine
generală. începând din copilărie, pe măsură ce cresc, mă poziţionez faţă de autoritate
şi este posibil ca, atunci când ajung de înălţimea mamei mele, dacă este o persoană
autoritară, atitudinea mea faţă de ea să se schimbe foarte mult.
Accept|Y să încetez să mă mai tem şi învăţ să am încredere în mine.
766. OASE (afecţiuni ale...)
Bolile sau afecţiunile oaselor, inclusiv cancerul de oase, reflectă un protest faţă
de acea autoritate pe o înfrunt şi faţă de care pot ajunge chiar să mă revolt, mă
simt incapabil să acţionez într-o situaţie dictată sau supusă unor principii existente
sau unor legi. Am impresia că "mi se pun beţe în roate". Mă opun autorităţii. Pot să
mă întreb dacă mă simt profund bulversat sau tulburat cu privire la credinţele mele
fundamentale, la convingerile mele intime. Sunt foarte dezamăgit faţă de mai
multe aspecte din viaţa mea şi faţă de societate în general. Este posibil chiar să am
un sentimente de dezolare, atât sunt de afectat de anumite situaţii. Dacă oasele
mele sunt afectat de o boală sau o afecţiune, trebuie să mă întreb în ce aspect al
personalităţii mele mă devalorizez, ajungând chiar să vreau ca acel aspect să
dispară. Valoarea mea ca fiinţă umană este pusă sub semnul întrebării. Mă simt
ca un deşeu. Mă simt anihilat, stricat, distrus de ceilalţi ? Fie mă devalorizez şi
am o dificultate de a mă face respectat, fie mă ascund în spatele unei imagini prin
care nu las să se vadă decât partea pozitivă a personalităţii mele. Prefer să par dur
şi rece: acest lucru dă impresia că potcontrola totul, când de fapt, în adâncul meu,
tremur de frică la ideea de a intra în contact cu emoţiile mele. Mă simt slab, fără
apărare, chiar indolent. Pentru că mă simt inferior, îmi este greu să mă ţin drept.
Mă simt, într-un fel, ca şi cum aş fi murit deja. Nu vreau nimic, mă simt un nimic.
Viaţa mea se învârte în jurul golului şi al lipsei. Nu am dreptul să fac greşeli. Sunt
foarte auster în viaţa de zi cu zi. Este posibil să fi încălcat anumite legi şi acum să
simt culpabilitate şi remuşcări ?
Poate vreau să mă agăţ de imagine pe care o ofer în exterior, pentru a mă
respecta, într-un mod superficial. Aş vrea atât de mult ca cineva să mă însoţească
în ceea ce trăiesc. Dacă observ şi analizez care parte a scheletului este afectată,
voi avea o mai bună informare cu privire Ia aspectul afectat din viaţa mea. în ce
aspect din viaţa mea sau în faţa cui am impresia că trebuie să mă aplec? Mă revolt împotriva unor reguli ale societăţii şi aş vrea să mă sustrag legilor. Dacă îmi rup
un os, este bine să mă întreb ce anume s-a "spart" în viaţa mea. Mă opun atât de
mult faţă de ceva încât trebuie să îmi rup un os pentru a conştientiza acest lucru.
0 afecţiune a oaselor indică faptul că, uneori am impresia că sunt déstructurât.
Corpul meu îmi transmite un S.O.S.
Accepţi* să fiu mai flexibil faţă de mine însumi şi să nu mă mai supun inutil unor
presiuni. îmi acord timp pentru a mă interioriza şi, la nevoie, cer ajutor celorlalţi
pentru a putea vedea mai clar deciziile pe care le am de luat. Am încredere în faptul
că toate sunt la locul lor şi eu sunt îndrumat îndeaproape. La fel ca un arhitect, pot şi
eu să îmi construiesc viaţa, cu toate elementele pe care Ie vreau.
767. OASE —ACROMEGALIE
Acromegalia se caracterizează printr-o creştere exagerată a oaselor extremităţilor
şi ale feţei. Hormonal de creştere este secretat într-o cantitate mult peste cea
normală. Dacă am o astfel de afecţiune, mă întreb în ce situaţie m-am simţit prea mic
pentru a realiza un proiect. Sau unde m-am simţit prea mic, prea neînsemnat pentru
a-mi ocupa locul cuvenit şi a fi respectat ? Răspunsul corpului meu a fost să crească
peste măsură pentru a mă ajuta să îmi ocup mai uşor locul, îi mulţumesc ! Voiam să
impresionez, să arăt că eu sunt cel mai puternic. Poate m-am simţit abandonat de
unul dintre părinţii mei şi angoasa de a fi rănit mă face să fiu distant faţă de oamenii
din jurul meu. Deşi pot avea impresia că, corpul meu ocupă mult loc, încerc prin toate
mijloacele să ramând departe de viaţa din jurul meu. Lumea mi se pare rece şi am
nevoie de un colac de salvare. "Care este persoana sau instituţia care s-ar putea
ocupa de mine şi astfel să nu mai am nevoie să îmi fac griji pentru viitor?" Mă
îndoiesc de puterea mea şi caut adevărul. Compensez devenind dependent de o
substanţă, de bani, de mâncare etc.
Accept!* să îmi restabilesc obiectivele pe care mi le-am fixat şi pe care societatea
mi Ie-a impus. Creşterea mea fizică fiind mare, este momentul ca acum să cresc şi pe
plan emoţional şi personal. Am încredere în viaţă şi decid să investesc în viaţa mea.
Noua mea structură mentală include acum respectul faţă de mine, emoţiile mele şi
diferenţele mele.
768. OASE (boală a oaselor) Vezi:ANEXA
W
769. OASE (cancer la...) Vezi şi: CANCER [ÎN GENERAL]
Dacă sufăr de cancer Ia oase, este posibil să trăiesc un conflict foarte puternic în
care am impresia că eu nu valorez nimic, că nu sunt bun de nimic. Am impresia că nu am nicio valoare şi sunt plin de emoţii: le păstrez în interiorul meu pe cele care îmi
pătrund până Ia oase. Un alt mod de a le exprima este faptul că trăiesc un profund
sentiment de devalorizare. Trăiesc în propriul meu sacrificiu. Este posibil să trăiesc o
situaţie în care principiile mele şi fndamentele mele sunt dărâmate sau puse sub
semnul întrebării. Este vorba despre o situaţie care m-a luat prin surprindere şi mă
simt trădat. Şi pentru că mă simt constrâns de ceea ce se întâmplă în jurul meu, mă
revolt.
Accept],* să îmi recunosc calităţile. Devenind mai deschis şi mai flexibil voi reuşi
să mă poziţionez mai bine în situaţiile neaşteptate şi mai puţin "convenţionale".
învăţând să exprim ceea ce simt, emoţiile pe care uneori le simt foarte puternic, mă
voi putea vindeca şi oasele se vor regenera astfel.
770. OASE (cancer la oase...) — SARCOMUL LUI EWING61 Vezi şi: CANCER [ÎN
GENERAL]
Este o formă a cancerului de oase, cu probabilitate mai mare de apariţie între
vârsta de 10-15 ani, chiar dacă este o formă foarte rară. Fiind o formă de cancer care
afectează oasele picioarelor, acest lucru înseamnă că există o frică puternică de a
avansa în viaţă. îmi este teamă că nu am tot ceea ce îmi trebuie pentru a "înfrunta"
viaţa. Corpul meu ţipă de durere în faţa nesiguranţei din interiorul meu. Cred că nu
sunt capabil să mă integrez în lumea adulţilor.
Accept;* să am încredere în viaţă, ştiind că aceasta îmi va oferi ocaziile de care
am nevoie pentru a trăi în societate.
771. OASE — DIJFORMITATE
Oasele se pot deforma din cauza presiunii la care mă expun sau pe care am impresia
că trebuie să o suport Sunt mai rigid pe plan mental şi acest lucru se . manifestă prin
furie. Diformitatea exprimă ceea ce nu am putut striga sus şi tare. Este posibil să
trăiesc o situaţie familială care îmi afectează sensibilitatea şi aş vrea să păstrez
armonia, dar acest lucru îmi cere un efort prea mare. Mă simt obligat să mă supun şi
corpul meu face la fel. Este important să observ unde se află diformitatea şi să caut
corespondenţa emoţională specifică fiecărei părţi a corpului.
Accept;* să fiu mai flexibil faţă de principiile mele de viaţă. Deschiderea mea
de spirit mă va ajuta să apreciez diversele aspecte ale vieţiii şi să descopăr faptul
că iubirea poate exista în diverse forme.
772. OASE —DISLOCARE
Cuvântul dislocare înseamnă o "pierdere a locaţiei", ca şi cum aş ieşi în afara
circuitului sau aş merge în sens opus faţă de ceea ce se întâmplă. O dislocare este
legată de un profund sentiment de dezechilibru. La nivelul articulaţiei, oasele se
deplasează şi "ies" complet din locul lor. Dislocarea indică până în ce punct nu sunt
sau nu simt că sunt în direcţia cea bună. Deoarece oasele sunt legate de miezul
fiinţei mele, de energia fundamentală, dislocarea indică o schimbare profundă a
energiei, în adâncul fiinţei mele. Mai am încă locul meu în univers ? Cine mă
deranjează atât de mult încât mă simt confuz ? Am ajuns într-o etapă din viaţa
mea în care structurile sunt pe cale să se schimbe.Valorilé mele se schimbă, vreau
să îmi întăresc temeliile. Este posibil să mă simt total pe lângă direcţia cea bună.
Verific şi accept;* concretizez conştientizările necesare, ceea ce mă va ajuta să
mă depăşesc şi să vreau ceva nou în viaţa mea. Dislocarea este suficient de
dureroasă pentru ca eu să conştientizez faptul că trebuie să mă schimb, pentru a
nu o mai trăi din nou.
773. OASE — FRACTURĂ (... OSOasă) Vezi şi: SPATE— FRACTURI ALE
VERTEBRELOR
Oasele reprezintă structura legilor şi a principiilor lumii în care trăiesc. Când apare o
fractură, aceasta indică faptul că trîiez un conflict interior puternic. Poate avea o
legătură cu revolta sau cu reacţiile mele faţă de autoritate, de crae vreau să mă
desprind. Mă simt limitat şi vreau să ies din închisoarea mea. Am impresia că trebuie
tot timpul să îmi dovedesc valoarea. Pentru că mă opun prea mult şi sunt prea
nerăbdător faţă de mine însumi şi faţă de ceilalţi, oasele mele nu mai suportă şi se
fracturează. Fractura îmi semnalizează faptul că nu mai pot continua astfel şi este
nevoie de o schimbare. Localizarea fracturii îmi oferă indicaţii despre natura
conflictului meu. Dacă fractura se produce în timpul unui accident, trebuie să
descopăr ce culpabilitate trăiesc, faţă de acea situaţie. De ce sunt atât de sever cu
mine însumi, încât ajung să îmi fracturez un Os? Oasele reprezintă, de asemenea,
susţinerea, stabilitatea şi o fractură poate fi un avertisment legat de ideea că trebuie
să mă separ de trecutul meu să renunţ la el, să devin flexibil pentru a evita un stres
inutil şi pentru a trece la o altă etapă din evoluţia mea. Se impune ó ruptură şi o reevaluare. Poate fi vorba despre o relaţie pe plan afectiv sau profesional. Sau este
nevoie să mă separ de o ideologie, de un mod de a face lucrurile sau de a gândi, care
nu îmi mai:
convine: Obligaţiile mele faţă de mine însumi sau faţă de societate mă
determină să cer o anumită perfecţiune, în aşa fel încât devin rigid ? Mi-am
concentrat atenţia prea mult pe aspectele fizice, în detrimentul celor spirituale din
viaţa mea? 0 fractură a craniului indică faptul că trăiesc o situaţie în care mă stresez
tot timpul, o situaţie care pare fără ieşire. Mă simt prins şi frustrat. îmi vine să "mă
dau cu capul de pereţi!" Pentru a-mi regăsi această libertate interioară,
conştientizez ceea ce mă deranjează.
Accept|V să mă iubesc suficient de mult pentru a exprima ceea ce simt.
Regăsindu-mi libertatea interioară, îmi regăsesc libertatea de mişcare. Eu decid ce se
întâmplă în viaţa mea. Devin centrat pe miné însumi şi pe potenţialul meu nelimitat.
774. OASE —OSTEOMIELITÄ
Osteomielita este o infecţie a oaselor şi a măduvei oaselor, care afectează de
obicei o zonă situată în apropierea unei articulaţii şi apare mai ales la copii sau la
adolescenţi.
Osteomielita apare mai ales la oasele lungi, precum tibia, femurul, humerus.
Energia cuprinsă în oasele mele se manifestă prin articulaţii. 0 infecţie implică o
iritare provocată de o slăbiciune interioară. Trăiesc furie şi frustrare faţă de o
autoritate şi faţă de felul în care este structurată viaţa, de "înregimentarea" ei. Sau
pot avea impresia că nu sunt suficient de susţinut sau de sprijinit, mai ales de tatăl
meu. îl consider indiferent şi voi adopta şi eu, la rândul meu, acelaşi comportament.
Sunt tot timpul cu garda ridicată. Nu am încredere în mine şi în cei din jurul meu,
ceea ce induce o anumită pasivitate. Compensez prin control şi, uneori, prin
dictatură.
Accept|V să învăţ să am încredere, sa mă relaxez şi să accepţi* că universul va
avea grijă de mine. Infecţia nu face decât să scoată la lumină anumite conflicte pe
care le trăiesc în prezent. Dacă osteomielita provine dintr-o rană anterioară, este
posibil ca, cauzele originale ale acelei răni să nu fi fost încă tratate.
775. OASE —OSTEOPOROZĂ
Osteoporoza implică o pierdere a tramei proteice a osului, care devine poros.
Implică o pierdere în sensul dorinţei de a "fi", o pierdere a interesului şi a motivaţiei
de a fi "aici" în propria fiinţă. "Nu mai sunt cine eram înainte". Trăiesc o stare de
descurajare. Sunt singur şi obosit pentru că trebuie tot timpul să mă lupt împotriva
autorităţii sau a legilor umane. Osteoporoza poate apărea frecvent la femei, după
menopauză. Deoarece oasele sunt cele afectate, adică structurile şi credinţele mele
fundamentale, mă pot întreba care sunt credinţele de care mă agăţ şi pe care poate
ar trebuie să le schimb, deoarece, acum, nu mai pot avea copii. Pot însă să mai fiu
"utilă" şi "productivă", nu în ceea ce priveşte reproducerea, ci pe alte planuri
(personal, social, profesional) şi toate acestea pot fi la fel de valorizante şi mă pot
ajuta să mă împlinesc. Există o mulţime de lucruri pe care nu mai îndrăznesc să Ie
fac, crezând că nu se potrivesc "la vârsta mea". Trebuie să depăşesc această tendinţă
de a mă devaloriza, crezând că sunt inutilă, nu sunt "bună de nimic". îmi pierd
identitatea feminină, mă consider mai puţin atrăgătoare decât înainte. Deoarece nu
pot rămâne tânără, vreau să mă sting treptat, fără să las urme. Mă critic tot timpul şi
îi critic pe ceilalţi şi mă împiedic să-mi trăiesc din plin viaţa. Culpabilitatea pe care o
trăiesc poate proveni din credinţele mele religioase. îmi privesc viaţa şi pot avea
impresia că am ratat-o. Uneori mă cuprinde un sentiment de dezolare. Am senzaţia
că viaţa mea este în descompunere. Nu ştiu cum să îmi organizez viaţa, care se
schimbă prea repede, îmi lipseşte curajul. Am impresia că mi se apropie moartea,
gândurile mele negative îmi diminuează energia creativă.
Accepţi* să îmi schimb felul în care văd viaţa şi să am mai multă toleranţă faţă de
mine însumi. Privesc toate realizările frumoase pe care le-am făcut. Accepţi* faptul că
am atins o nouă etapă şi pot schimba aceste structure care miau controlat viaţa.
Privesc spre viitor, analizez ceea ce iubesc cu adevărat şi mă angajez în proiecte noi.
îmi depăşesc timiditatea. Am nevoie să am încredere în viaţă şi să îmi găsesc noi
resurse de motivaţie. De acum înainte, sunt stăpânul vieţii mele!
776. OBEZITATE Vezi: GREUTATE [EXCES DE...]
777. OBICEIURI Vezi: DEPENDENŢĂ
778. OBOSEALĂ (în general)
Oboseala îmi dă impresia că sunt plat. Mă simt gol pe interior. Sursa oboselii se află
în lipsa de iubire faţă de viaţa pe care o duc. Unde a dispărut motivaţia mea ?
Neliniştile mele, fricile, suferinţele şi rănile mele interioare mă fac să lupt, să mă
opun, să refuz anumite situaţii. în loc să îmi centrez energia pentru a căuta punctul
comun dificultăţilor mele, mă împrăştii în prea multe direcţii în acelaşi timp. Sunt
disperat şi nu găsesc o soluţie. Trăiesc o stare de slăbiciune faţă de viaţă, 6 oboseală
interioară deoarece trebuie să mă zbat pentru a continua să avansez. Poate apărea şi
o stare de depresie. Mă simt abătut. Am un sentiment de incompetenţă, de lipsă, de
dezinteres şi chiar de impotenţă. Nu mai ştiu cum să mă orientez în viaţă, mi-am
pierdut pofta .de a trăi. Mă plictisesc, trăiesc în întuneric. Pot să îmi pun unele
întrebări cu privire Ia absurdul vieţii. Am o mulţime de semne de întrebare şi nimeni
nu mă ajută să găsesc răspunsurile. Este posibil să fi avut dificultăţi cu modelele
oferite de părinţii mei. Dacă am avut o mamă prea masculină sau un tată prea
feminin, este posibil ca atunci când eram copil să fi consumat multă energie pentru a
înţelege cu cine trebuie să seamăn. Oricare ar fi cauza oboselii mele, trăiesc o
slăbiciune atât morală cât şi fizică.
Accepţi* faptul că am nevoie de un timp de odihnă, pentru a îmi reface plinul de
energie. încetez să mă mai agăţ de trecut şi accepţi* să trăiesc momentul prezent,
deoarece fiecare moment îmi aduce energia de care am nevoie. Făcând lucrurile de
care am nevoie şi care îmi plac în mod deosebit, energai va reveni în mod natural!
779. OBOSEALĂ CRONICĂ (sindromul de...) SAU ENCEFALOMIELITĂ
MIALGICĂ Vezi şi: CRONICĂ [BOALĂ...], FIBROMIALGIE
Sindromul de oboseală cronică sau ENCEFALOMIELITĂ MIALGICĂ poate
surveni în urma unui atac viral şi poate dura mai mulţi ani. De asemenea, este posibil
să apară deoarece sistemul meu de apărare naturală a corpului, sistemul imunitar,
este slăbit. Sau este posibil ca pe plan psihic să fiu afectat de o depresie, de stres, de
demotivare, de surmenaj etc. Pe plan mental sunt epuizat şi acest lucru se reflectă în
instabilitatea mea emoţională. îmi consum toată energia pentru a-mi plânge de milă.
Aş vrea atât de mult să fiu recunoscut şi admirat de cceilalţi. Totuşi, este greu să
obţin acest lucru, deoarece îmi creez o altă personalitate pentru a răspunde
dorinţelor celorlalţi şi adevărata mea identitate este lăsată deoparte. Nu îmi prevăd
un viitor prea frumos. Pe plan fizic, sufăr de dureri de cap şi forţa mea musculară se
stinge treptat. Cel mai mic efort îmi provoacă o oboseală intensă. Mi-am pierdut
pofta de viaţă. Unde au dispărut visele şi ambiţiile mele? A trebuie să le sacrific cu
preţul reuşitei şi al performanţei pe care societatea le cere de la mine sau pe care mi le-am impus singur. Sunt intransigent vreau să mă descurc singur şi evit să cer
ajutor celorlalţi. Totuşi, vreau atât de mult să reuşesc în tot ceea ce fac! îmi este
foarte frică de eşec, de viaţă şi de responsabilităţi. Mă simt incapabil să răspund
aşteptărilor celorlalţi de la mine. Am impresia că am ajuns atât de jos încât nu voi mai
putea urca din nou. Această afecţiune poate apăra şi ca urmare a unui eveniment,
precum un accident în care am supravieţuit, în timp ce ceilalţi au murit. Culpabilitatea
legată de supravieţuirea mea ("de ce eu şi nu ceilalţi ?") poate fi atât de mare încât
îmi consumă toată energia. De fapt, boala mă ajută să mă retrag în mine, este scuza
mea pentru a nu acţiona şi poate fi un mijloc de a primi mai multă atenţie. Astfel mă
simt mai în siguranţă cu această boală decât să mă "confrunt" cu viaţa. Ce anume
trăiam în momentul atacului viral? Luasem hotărârea să îmi părăsesc căminul ? Am
trăit o situaţie de deces, o ruptură, o respingere ? Conştientizez faptul că toate
acestea au legătură cu iubirea mea pentru cei apropiaţi sau iubirea mea pentru
mine. Mă distrug dacă vreau tot timpul să îmi trăiesc viaţa cu mintea, când de fapt,
ar trebui să trăiesc cu inima şi cu simţurile mele. Sunt prea încăpăţânat şi consum
o energie imensă pentru a mă opune, când ar fi mult mai simplu să mă las purtat de
curent. Conştientizez cât de uşor este pentru mine să mă denigrez, să mă umilesc,
să mă compar negativ cu ceilalţi. Dacă continui să mă văd într-un mod negativ îmi voi
diminua energia vitală şi mă voi autodistruge. AcceptJ,r să învăţ să mă iubesc mai
mult. Sunt persoana cea mai importantă din viaţa mea. învăţând să mă iubesc,
voi face lucrurile pentru mine şi mă voi bucura de fiecare moment. Fac parte dintr-un
univers în care reciprocitatea este lege. Mă iubesc: atrag astfel iubirea celorlalţi şi îi
iubesc şi eu în schimb. Am încredere în universul care mă ajută să merg mai departe,
în fiecare zi. Ascultându-mi vocea interioară, evit ocolurile inutile, care îmi consumă
multă energie. Aş putea folosi energia economisită astfel pentru a face lucrurile care
îmi plac şi care mă ajută să reintru în contact cu calităţile mele profunde şi care îmi
redau pofta de viaţă.
AcceptJ,Y că orice situaţie este perfecta. îmi înlocuiesc toate obligaţiile cu alegeri
pe care le fac în viaţă. Astfel îmi voi crea în mod liber viitorul.
780. OBRAZ (a-şi roade interiorul obrazului...) Vezi: GURĂ [AFECŢIUNI ALE...}
781. OBSESIE
Obsesia este o boală a gândirii. Atunci când sunt obsedat de ceva sau de cineva,
întreaga mea atenţie, toată energia mea este îndreptată spre obiectul obsesiei. Ideile
revin într-un mod repetitiv şi ameninţător. Totuşi sunt conştient de caracterul
iraţional al acestor idei. Nu mai contează nimic altceva, decât ele. Dacă am o
personalitate obsesiónala, există şanse mari să fiu o persoană plină de îndoieli, care
are multe dificultăţi în luarea deciziilor şi care trăieşte o ambiguitate iubire-ură, faţă
de sine însuşi sau faţă de ceilalţi. Obsesiile pot îmbrăca forme foarte variate: o fobie
faţă de ceva sau de cineva, "rumegări mentale" despre „ceea ce s-ar putea
întâmpla..." sau nebunia îndoielii sau compulsia în a comite anumite acte, care pot fi
fără consecinţe sau care pot fi foarte grave, chiar sinucigaşe, dar care aproape
niciodată nu sunt transformate în acţiuni. în majoritatea timpului, am o angoasă faţă
de "ceva ce s-ar putea întâmpla" din neglijenţă sau din greşeala mea şi trebuie evitat
acel lucru. Cel mai important pentru mine este să îmi întreţin obsesia, chiar
inconştient. Sistemul meu de gândire este paralizat. Sunt hrănit de obiectul obsesiei
mele. Astfel îmi umplu un gol interior şi o mare nesiguranţă. Trăiesc o tensiune
interioară, o nelinişte care ajunge până la obsesie. Este momentul pentru mine să
găsesc un punct de interes în viaţa mea, care să îmi ofere mai multă linşte şi pace
interioară. Astfel voi putea profita mai mult de ceea ce îmi oferă viaţa. Dacă sunt o
persoană obsedată, mă critic şi mă judec foarte sever. Mă panichez când mă gândesc
la ceea ce se va întâmpla în viitor, dar de multe ori, teama mea este nefondată.
Această angoasă mă împiedică să trăiesc din plin, să evoluez. Mă oblig să rămân în
zona mea de confort şi ezit să îmi fac proiecte, să am vise, deoarece am decis
dinainte că se va întâmpla ceva negativ şi dorinţele mele nu se vor împlini. Ştiu că
am ajuns la o etapă din viaţa mea în care trebuie să las la o parte lucrurile sau
persoanele care nu îmi convin. Trebuie să renunţ la ceea ce este negativ pentru
mine, dar în Ioc de aceasta, mă agăţ deoarece îmi este frică de nescunoscut.
Decid începând de astăzi să devin stăpân pe viaţa mea. Privesc într-un mod
obiectiv toate lucrurile frumoase care mi se întâmplă şi accepţi* faptul că viaţa vrea
doar ceea ce este mai bun pentru mine. Merit acest lucru şi am încredere în mine.
Eliberându-mă de tot ceea ce nu mai are sens să existe în viaţa mea, mă apropii tot
mai mult de esenţa mea divină. Astfel mă reconectez la forţa mea şi la siguranţa mea
interioară. Nu mai am de ce să fiu obsedat, trebuie doar să am încredere în vocea
mea interioară, care mă îndrumă întotdeauna spre ceea ce este mai bun pentru
mine.
782. OCHI Vezi: OCHI [ÎN GENERAL]
783. OCHI (ÎN GENERAL)
Ochii mei reprezintă oglinda sufletului. Mă ajută să văd în exterior şi, prin ei, îmi
exprim toate emoţiile interioare. în funcţie de profunzimea loc, este posibil să îmi
descopăr raporturile cu lumea exterioară. Funcţionarea ochilor mei reflectă felul în
care văd viaţa şi relaţia mea cu aceasta. Reprezintă, de asemenea, faptul de a vedea
clar în propria mea viaţă şi în interiorul meu. Reflectă viziunea mea asupra lucrurilor.
Indică felul în care datele din exterior sunt transmise în interiorul meu. Ochii mei
reacţionează puternic atunci când există o interferenţă, o respingere, o rezistenţă
faţă de informaţiile care sunt în contact cu ei. Dacă am o dificultate de a vedea clar
într-o situaţie, dacă adevărul pare ascuns, ochii mei sunt înceţoşaţi. Dacă mă
deranjează ceea ce văd, înţelegerea mea este incompletă şi ochii mei reacţionează.
Ochii sunt afectaţi şi atunci când am o dificultate de a mă raporta la adevăr, la
realitate şi Ia viitor. Fiecare ochi reprezintă un aspect particular al fiinţei mele.
Ochiul stâng simbolizează aspectul interior, emoţional şi intuitiv, latura mea
feminină şi relaţia cu mama mea. El este punctul meu de control, care mă ajută să
stau la pândă în faţa a tot ceea ce ar putea constitui un pericol şi să reacţionez
imediat. 0 problemă la ochiul stâng indică cât de ataşat sunt de ceva sau de cineva.
Nu am încredere în cine sunt cu adevărat şi poate vreau să ascund ceea ce văd.Vreau să mă simt în siguranţă şi prefer să mă sprijin pe ceilalţi, sunt dependent la
nivel emoţional. Am impresia că nu îmi pot controla emoţiile, care nu cer decât să se
exteriorizeze! Ochiul drept, are o viziune raţională asupra universului şi a situaţiilor
din exterior. Este ochiul recunoaşterii, care mă ajută să îmi şlefuiesc identitatea. Face
referire la latura mea masculină, la relaţia cu tatăl meu. Dacă ochiul meu drept
este afectat de o anumită problemă, acest lucru înseamnă că este nevoie să îmi
găsesc rădăcinile şi să intru în contact cu propria mea identitate. Trebuie să fiu
propriul meu stâlp de susţinere. Nu mai am nevoie să mă agăţ de cineva, să mă simt
neputincios. Găsesc o modalitate de a mă responsabiliza, de a deveni stăpân pe viaţa
mea. Minciunile îmi înceţoşează ochiul. Problemele la ochi indică faptul că există
lucruri pe care refuz să le văd şi care îmi pun sub semnul întrebării principiile mele
fundamentale şi noţiunile mele de justiţie. Este foarte important de menţionat faptul
că, calitatea imaginilor care sunt trimise la creier de către retină, depinde de felul în
care reacţionează sistemul meu nervos faţă de aceste imagini transmise prin
impulsuri nervoase: pe lângă imaginea fizică, reală, există toată această "colorare" cu
care impregnez fiecare imagine, ţinând cont de toate experienţele mele trecute şi de
bagajul meu emoţional personal, familial sau social. Pe lângă vederea exterioară,
există o altă vedere, care este strâns legată de aceasta, perceţia mea interioară.
Pot avea o afecţiune la ochi, fără să am impresia că am trăit un traumatism sau o
situaţie stresantă: este vorba, mai degrabă de a vedea până unde am acceptat), Y o
situaţie pe care am văzut-o, atât pe plan exterior, cât şi interior. Stresul trăit este
legat mai mult de emoţia mea faţă de ceea ce văd, decât de evenimentul în sine.
AcceptjV să trăiesc o viaţă veselă, plină de bucurie. îmi întăresc structurile având
încredere în înţelepciunea mea interioară. Prin deschiderea celui de-al treilea ochi
(chakra) pot avea o viziune corectă asupra mea, asupra lucrurilor, a oamenilor, a
situaţiilor şi pot avea un discernământ limpede. Dacă privesc în interiorul meu,
înainte de a privi lumea, voia avea o nouă viziune de ansamblu şi o privire nouă
asupra existenţei mele. Privirea mea va fi sinceră şi fără judecată.
784. OCHI (afecţiuni ale...)
Afecţiunile ochilor, printre care şi orbirea, reprezintă o modalitate de a mă închide
faţă de ceea ceea ce văd. Aleg să ignor ceea ce se întâmplă în jurul meu, renunţ la
impresiile vizuale care m-ar determina să mă analizez mai bine. în loc să accept].* o
realitate dureroasă, respingătoare sau confuză, prefer să închid ochii. îmi deformez
percepţia asupra oamenilor şi acest lucru mă ajută să fac faţă realităţii cotidiene. De
exemplu, dacă "îmi văd copiii cum cresc, cât ai clipi" şi eu îmi imaginez, în mintea
mea, că vor rămâne mici. Prefer să întrezăresc lucrurile, în loc să le văd clar,
deoarece acest lucru m-ar deranja prea tare. Poate fi vorba despre un secret
nedezvăluit sau o tăcere a mamaei mele, faţă de o situaţie, care mă afectează, chiar
dacă inconştient. Decid, conştient,"să închid ochii". îmi este greu să văd un pericol de
care mi-e teamă. Orbirea poate fi provocată şi de diabet [a se vedea şi referirile la
această boală) sau de acumularea unor lucruri pe care refuz să le accept J,T, care mă
fac să mă simt confuz şi să am sentimentul că nu mai ştiu încotro să merg. Adeseori,
atunci când sunt rănit în urma unui şoc, un traumatism sau o frică foarte puternică,
vederea mea se pierde, la fel şi energia organelor vizuale. Astfel, păstrez în întuneric
unele amintiri şi emoţii, pe care prefer să Ie ascund. Sau poate fi vorba despre frica
de a pierde pe cineva sau ceva, foarte drag. Sunt speriat şi prefer să nu văd ce se
întâmplă cu mine. Totuşi, este posibil ca, întunericul din exterior să producă o
deschidere interioară, un univers intim, secret şi colorat. Mă deschid mai mult spre
spiritul meu interior. Este posibil să-mi afectez ochii, prin propria me atitudine
negativă. Dacă îi folosesc pentru a-i abuza pe ceilalţi, pentru a-i manipula sau a-i
seduce, într-un scop egoist şi pentru a-i controla, ochii mei lasă să se vadă această
realitate şi sunt mai greoi, mai întunecoşi. Ochii roşii exprimă oboseala mea
interioară din cauza luptei împotriva emoţiilor mele, pe care le refulez. Ochii ustură
atunci când sunt iritat din cauza a ceea ce văd sau trăiesc. Caut tot timpul cu ochii
lucruri sau persoane pe care vreau să le "dobândesc". Ochii uscaţi indică faptul că
trăiesc o situaţie în care îmi pierd sau mi-am pierdut demnitatea şi vreau să rămân
impasibil. Este ca şi cum ochii mei s-ar fixa undeva şi nu ar mai fi lubrifiaţi. Nu îmi
dau voie să plâng în faţa oamenilor. Pungile de sub ochi indică faptul că mă aflu
într-o situaţie, în care am prins pe cineva în flagrant delict su eu însumi am fost
surprins şi îmi este teamă că ceva va ieşi lumina zilei... Poate fi vorba despre acte,
dar şi despre gânduri, secrete, pe care nu vreau să le divulg. 0 problemă de vedere
(astigmatism, miopie, prezbitism) poate indica faptul că încerc să caut, într-un mod
exagerat, răspunsuri în exterior, în loc să le caut în interiorul meu. Cu cât voi căuta
mai mult în exterior, cu atât mă voi îndepărta mai mult de esenţa mea interioară. 0
vedere neclară (cataractă, glaucom) denotă faptul că viziunea mea asupra realităţii
este contrară a ceea ce văd. Acest lucru indică faptul că îmi este greu să mă
concentrez pe esenţial, că refuz ceea ce văd. Am o privire piezişă dacă nu vreau să
fiu remarcat sau pur şi simplu, vreau să nu văd clar ceea ce se întâmplă în jurul meu.
Conştientizez faptul că am nevoie de ochelari pentru a-mi corecta vederea, iar
ochelarii îmi conferă o modalitate de a mă proteja de agresiunile exterioare. în timp
ce pot împiedica intruşii să intre în universul meu, mă pot ascunde în spatele
ochelarilor, evitând astfel să îmi arăt adevărata faţă. Dacă am o sensibilitate
excesivă faţă de lumină, înseamnă că îmi percep viaţa în negru şi nu văd decât
partea întunecată a fiinţei mele. Un ochi vânăt exprimă exteriorizarea violenţei mele
interioare. Atitudinea mea negativă a atras pe cineva sau ceva ce m-a lovit, aşa cum
aş fi vrut şi eu să o fac. Dacă globii oculari ies din orbită (exoftalmie) înseamnă că
sunt tot timpul în alertă, Ia pândă. Există o distorsiune între ceea ce văd şi realitate,
ceea ce îmi provoacă un stres imens. într-o situaţie în care mă simt în pericol şi am
tendinţe spre paranoia, globii oculari sunt ieşiţi în afară, pentru a vedea mai bine în
jurul meu.
Accept;* frumuseţea din jurul meu şi îmi acord timp pentru a o contempla, îmi
îndrept ochii spre ceea ce este frumos în jurul meu şi în interiorul meu.
785. OCHI (afecţiuni ale copiilor)
O problemă la ochi, în cazul unui copil mic reflectă un stres legat de familia lui, un
refuz de a vedea ceea ce se întâmplă. Dacă sunt acel copil, văd sau resimt toată
tristeţea şi durerea părinţilor mei şi prefer să îmi ascund ochii, pentru a nu mai vedea. în cazul în care problema apare la şcoală, este vorba despre anxietatea faţă
de necunoscut, nu ştiu încotro să mă îndrept Vreau să fug de cei din jurul meu. 0
problemă la ochi care survine în adolescenţă poate însemna o frică faţă de
sexualitate. în cazul în care sunt părinte, este important să îl încurajez pe copilul meu
să îşi comunice fricile, pentru a-1 linişti şi a-1 ajuta să Ie depăşească.
786. OCHI —ASTIGMATISM
Astigmatismul este un defect al curburii corneei sau a cristalinului. Curbura
verticală a corneei este mai accentuată decât cea orizontală sau invers. Este ca şi
cum aş vedea printr-o oglindă care deformează. Această afecţiune denotă, în
general, o frică de a mă privi în faţă, aşa cum sunt. O proastă coordonare a ochilor
poate însemna faptul că felul meu de a acţiona şi gândurile mele sunt în dezacord
cu cei din jurul meu, producând astfel conflicte interioare. Vreau să îmi creez o
realitate diferită şi încerc să mă eliberez de influenţa părinţilor mei sau a altcuiva,
influenţă, pe care o consider abuzivă. Fiind de multe ori confruntaţi cu furia sau cu
fricile mele din copilărie, ochii mei.au păstrat o expresie de spaimă şi muşchii din
jurul lor au rămas în permanent stare de şoc. Ochii mei sunt iritaţi şi ceea ce văd în
interiorul meu sau în exterior, mă irită. Viziunea mea asupra unei lumi ideale este
foarte departe de realitate şi prefer să nu văd şi să nu îi cunosc toate detaliile.
Dacă, de exemplu, mi-am idealizat tatăl şi îmi dau seama că realitatea este cu totul
alta, refuz să fiu ca el. Am o atitudine care spune "o să mă descurc singur". Simt
dispreţ faţă de mine însumi şi faţă de ceilalţi. Le atribui oamenilor etichete, foarte
uşor. Acest lucru face dificile relaţiile mele cu ceilalţi, mai ales cu partenerul meu,
deoarece păstrez o distanţă faţă de el. Mă simt umilit. Vreau să păstrez totul în
mine, să nu las să se vadă suferinţa mea interioară. Prefer să îndur totul, chiar dacă
este foarte greu şi trebuie să deformez realitatea pentru ca aceasta să fie
suportabilă. Vreau să trec sub tăcere cicatricile emoţionale pe care le port.
Astigmatismul poate fi, de asemenea, rezultatul unei curiozităţi mari. Nevoia mea
nestăvilită de a vedea totul, mi-a "uzat" ochii. Corpul meu îmi spune să îmi acord
timpul necesar pentru a aprecia lucrurile. Acest lucru poate înseamnă faptul că ar fi
bine să recunosc adevărata frumuseţe din mine, fiinţa minunată care sunt.
Accept].* faptul că sunt capabil să îmi asum din plin ceea ce sunt, să fiu în
contact cu sentimentele mele profunde. Accept;* iubirea fiind deschis faţă de mine
însumi şi îmi manifest această iubire şi faţă de ceilalţi. Vreau să văd adevărul, fiind
capabil să primesc într-un mod ordonat mesjele trimise e vocea mea interioară.
Astfel voi putea să îmi analizez viaţa, într-un mod mai limpede.
787. OCHI —CATARACTĂ
Cataracta este o boală în care cristalinul (lentila biconvexa a ochitului) devine treptat
opacă astfel încât vederea se deformează, ceea ce poate duce la orbire. Această
formă de incapacitate fizică apare în momentul în care nu mai vreau să văd, interior,
ceea ce se întâmplă sub ochii mei, ceea ce se va întâmpla sau ceea ce îmi poate
influenţa viaţa şi deciziile, pe care le am de luat. Ceea ce trăiesc sau ceea ce văd
pentru viitor, mă face să spun: "Nu-mi vine a crede ochilor!" Aş vrea atât de mult ca
lucrurile să rămână aşa cum sunt acum ! Vederea mea se strică, deoarece energia nu
mai ajunge la ochi. Se întunecă şi se şterge; văd viitorul cu un ochi întunecat şi
acoperit, fără bucurie şi fără veselia inimii*. Este posibil să am o atitudine
egocentristă şi să vreau să văd viaţa doar aşa cum vreau eu, fără să ţin cont de
realitatea celorlalţi. Refuz să văd anumite evenimente sau persoane, într-un mod mai
transparent Cataracta mă îndepărteazaă de prezent, mă retrage din universul
înconjurător. Acest lucru îmi displace, în unele aspecte şi trebuie să conştientizez
aspectele interioare şi exterioare ale lucrurilor. Există un pericol constant. Mă simt
izolat, singur în colţul meu de lume. Am nevoie de ceilalţi, aş vrea să pot să-mi
trăiesc emoţiile în prezenţa celorlalţi, dar îmi este teamă de reacţiile lor.
Dacă Ie "acopăr" feţele, pot pune astfel o distanţă între mine şi ei şi mă simt mai
protejat. Este interesant de notat că, cataracta este o membrană opacă, care
împiedică razele de lumină să ajungă Ia retină. Pentru că soarele simbolizează tatăl,
mă întreb dacă îmi este teamă de el şi dacă simt nevoia de a mă proteja. Oare mă
tem de pivirea Tatălui ceresc, a lui Dumnezeu, care este cel care va pronunţa
judecata de apoi? Cataracta apare, de obicei, spre sfârşitul vieţii, în momentul în care
apare teama de a îmbătrâni şi de a deveni neputincios. Am impresia că se închid
nişte uşi înaintea mea. Folosesc cataracta ca mijloc de protecţie, deoarece "nu vreau
să văd imaginea mea în viitor, dacă aceasta nu există şi de teamă că nu îmi va
plăcea prea mult". Refuz să văd ceea ce se întâmplă sau se va întâmpla şi vreau să
împiedic sau să încetinesc evenimentul sau "agresiunea" de a mă apropia de el,
deoarece mi se pare inevitabil. Dacă am copii, îi consider "ingraţi" faţă de o anumită
situaţie. Fiind rigid, acest lucru mă împiedică să văd "cealaltă faţă a medaliei".
Nemaifiind capabil să văd ceea ce se întâmplă în prezent, mă forţez să îmi
reamintesc trecutul, pe care îl consider "timpul frumos de altădată" de care nu vreau
să mă despart. îmi pierd .flexibilitatea de spirit şi de acţiune, devin mai puţin tolerant
şi uit adeseori c evenimentele care mi s-au întâmplat recent Nu vreau să întrezăresc
viitorul, care . mi se pare prea întunecat (cataracta afectează mult populaţia din ţările
în curs de dezvoltare). Nu îmi mai pot folosi imaginaţia pentru a vedea viitorul; este
ca şi cum ochii mei ar fi tot timpul plini de emoţii care îmi acoperă vederea. Totuşi,
pot ridica acest văl care mă împiedică să văd adevărata realitate, concentrându-mi
atenţia pe lumina mea interioară. Acest lucru se poate întâmpla, mai ales dacă sunt
mai tânăr şi sunt afectat de cataractă: pot decide că viaţa se va ocupa să îmi ofere
toate lucrurile de care am nevoie, pe plan fizic, emoţional şi spiritual.Accept;* să fac un efort pentru a privi în interiorul meu şi a vedea lumina şi
frumuseţea din jurul meu. Aşa voi trăi din plin !
788. OCHI — CEARCĂNE
Ochii marcaţi puternic de cearcăne sunt în general semnul oboselii. 0 alergie,
rezultată din dependenţa faţă de un produs, poate fi de asemenea cauza cearcănelor.
Poate fi vorba şi despre o anemie, ceea ce indică o lipsă de fier. în acest caz, mă simt
limitat în viaţa mea, care este ştearsă. Mă simt spionat, încolţit, ameninţat chiar şi nu
ştiu cum să ies din această situaţie.
Accept;* să fiu mai independent şi faptul că, fericirea mea depinde doar de mine.
Aprobarea celorlalţi devine astfel un plus şi nu o condiţie pentru starea mea de bine.
789. OCHI — CHERATITA Vezi şi: INFLAMAŢIE, ULCER
Cheratita este o inflamaţie a corneei, însoţită de dureri destul de mari şi poate
apărea sub forma unui ulcer. Apare atunci când trăiesc o suferinţă şi o neputinţă
faţă de ceva sau cineva, pe care îl văd şi care mă înfurie. Ajung într-o stare în care
aş fi capabil să lovesc pe cineva fizic sau în sens figurat, ajung să îmi doresc ca
acea persoană sau acea situaţie să fie "lovită de nefericire", pentru a obţine astfel
un soi de satisfacţie. Cheratita poate fi provocată şi de un sentiment de gelozie. Sau
dacă vreau să mă ascund de ceva sau de cineva, pentru a nu fi văzut sau dacă
vreau să ascund ceva din exterior. Mă pot regăsi într-o situaţie în care pierd
contactul vizual cu cineva şi mi se impune să văd pe altcineva sau altceva.
Corneea simbolizând "fereastra" ochiului, vreau să o fac opacă, pentru a fi ca un
zid, care mă protejează.
Accept;* mesajul pe care mi-î transmite corpul meu, acela că, trebuie să învăţ
să văd viaţa cu alţi ochi, cu o atitudine nouă, plină de deschidere şi de
înţelegere. Pot vedea lucruri care nu mă privesc, care nu îmi convin şi trebuie să
mă detaşez de ceea ce văd. Trebuie să învăţ să renunţ la controlul pe care vreau să
îl exercit asupra celorlalţi, asupra lucrurilor sau a situaţiilor din jurul meu, asupra
cărora nu am nicio putere.
790. OCHI — COMOŢIA RETINIANA VezişU CREIER—COMOpE
Pe plan fizic, o comoţie survine în urma unui şoc violent (direct sau indirect]
asupra unei părţi a organismului meu şi este însoţită de leziuni ascunse, care
necesită investigaţii mai profunde. în cazul unei comoţii retiniene mesajul
transmis este că refuz să văd ceea ce "îmi sare în ochi" deoarece am o dificultate
de a-mi schimba viziunea asupra lucrurilor, de a mă relaxa. Mă opun schimbării şi
persist în situaţia actuală.
Accept;* să las să plece vechile mele gânduri sau feluri de a vedea lucrurile şi
fac loc noilor gânduri pe care le am. începând de acum, îmi ascult intuiţia şi mă las
îndrumat de ea şi de sentimentele mele. Mă simt mai liber şi mai senin.
791. OCHI —CONJUNCTIVITĂ
Conjunctivita este inflamaţia membranei transparente care acoperă interiorul
pleoapei şi globule ocular. Există o legătură directă între conjunctivită şi ceea ce văd.
Inconştient, refuz să văd un eveniment sau o situaţie cu care nu sunt de acord
sau care mă răneşte. Felul meu de a vedea lucrurile este dureros, pentru că refuz să
am o nouă înţelegere asupra unei situaţii sau referitor la punctul de vedere al
celorlalţi. Nu sunt în stare să mă pun în locul celuilalt, de unde provine imposibilitatea
mea de a ierta. Din acaestă cauză simt frustrare, iritare şi revoltă. "Nu suport ceea ce
văd! Mă ustură ochii dacă văd aşa ceva!" Este ca şi cum ochii mei ar vrea să spele tot
timpul murdăria pe care o văd într-o situaţie care mă enervează. Poate fi vorba
despre ceva îngrozitor şi trebuie neapărat "să spăl onoarea familiei" să o feresc de
orice judecată sau scandal. Rezultatul duce la o amorţire mentală şi la o eliberare
emoţională, similară cu plânsul. Viaţa, bucuria de a trăi şi entuziasmul meu dispar.
Amintirile mele îmi fac rău şi mă refugiez într-o lume ireală, ideală şi romantică. Mă
opun vieţii pentru că realitatea este insuportabilă. Tristeţea şi disperarea mea mă fac
să mă gândesc frecvent Ia moarte, pentru că vreau ca durerea să înceteze. Prefer să
fiu orb pentru un anumit timp, deoarece ceea ce văd mă face să sufăr. Vreau să mă
eliberez de influenţa pe care o am faţă de felul în care mă văd ceilalţi. Trăiesc o
situaţie în care aş vrea să îmi folosesc privirea pentru a mă lega de o anumită
persoană. De asemenea, o situaţie cu partenerul meu care stârneşte o posibilă
separare, poate provoca o conjunctivită. Este momentul să mă opresc, accept;* să
văd această situaţie, care mă deranjează şi analizez cauzele acesteia. îmi
acord dreptul să plâng şi să îmi exteriorizez astfel suferinţa, disperarea. Sunt deschis
şi receptiv, evit astfel să am din nou conjunctivită. Reiau contactul cu realitatea.
Renunţ Ia trecut. îmi iau viaţa în propriile mâini.
îmi accept;* suferinţa pentru ca aceasta să se transforme în pace interioară. Sunt
conştient de toate posibilităţile care mi se oferă şi îmi creez viaţa aşa cum vreau.
792. OCHI — DALTONISM (non-perceperea culorilor)
A fi daltonist înseamnă să Vezi: lumea fără culoare, cenuşie şi monotonă. Se poate
întâmpla să nu disting anumite culori sau să confund culorile (de obicei, roşul şi
verdele]. în acest caz, mă întreb în ce situaţie din viaţa mea am trăit un stres
puternic, care avea legătură cu culoarea sau cu culorile pe care nu le pot distinge. De
exemplu, dacă nu văd culoarea roşu, poate am fost în pericol de moarte, în copilărie,
deoarece era să fiu lovit de un tren roşu. Roşul, fiind acum asociat cu un pericol de
moarte, nu mai vreau, inconştient, să văd această culoare. Dacă nu pot distinge nicio
culoare, este valabil acelaşi principiu. Există, de multe ori, o violenţă mare în viaţa
mea; am fost tratat foarte dur, când eram copil şi vreau să mă deconectez de lume,
nu mai am încredere în ceilalţi. Cadrul meu de viaţă nu mai este în armonie cu
valorile mele. Poate cândva am decis să nu mai "visez în culori", pentru a nu mai fi
dezamăgit şi a vedea viaţa în gri; astfel încetez să mai văd culorile din viaţa mea. Şi
pentru că, visele noastre de astăzi creează realitatea de mâine, decid ca, începând de acum, să las culorile să facă parte din imaginaţia mea. îmi imaginez rozul verdele sau albastrul. Asemenea unui pictor, eu
creez amestecul culorilor. Absorb toate culorile lumii. îmi las fantezia să zburde liber,
îmi exprim bucuria de a trăi printr-o mie de posibilităţi.
Accept|* faptul că. am putere doar asupra mea şi deschid orizonturi noi, pentru a
dobândi o nouă viziune asupra lucrurilor. Astfel voi putea vedea viaţa mea sub o nouă
lumină, la fel şi lecţiile pe care le am de învăţat.
793. OCHI — DEZLIPIREA DE RETINĂ
Dezlipirea de retină este o afecţiune a ochiului cauzată de desprinderea retinei de
restul peretelui ocular sub efectul pătrunderii de lichid subretinian. Dezlipirea de
retină decurge dintr-o situaţie în care am văzut ceva ce s-a petrecut în faţa mea şi
mi-a provocat un stres foarte puternic, chiar un şoc şi am ţinut ăn mine, poate
inconştient, acest lucru. Am impresia că imaginea celui eveniment, pe care îl consider
îngrozitor şi înspăimântător, va rămâne impregnat în memoria mea pentru tot restul
vieţii! Nu mi-am putut "desprinde ochii" de la acea situaţie. Prima mare problemă la
ochi apare de multe ori în copilărie, deoarece încă nu am reflexe formate, pentru a-mi
proteja ochii atunci când văd ceva traumatizant. Ochii mei rămân "lipiţi" de ceea ce
văd. Mai târziu, orice stres puternic, care afectează ochii, se poate transforma într-o
dezlipire de retină. Ceea ce a rămas imprimat în mine, nu se poate "desprinde,
dezlipi". în acest caz, îmi pot pune întrebarea dacă vreau, într-un anumit fel, să mă
desprinde de lumea în care trăiesc. Mi-am pierdut încrederea în viaţă, în general şi nu
mai vreau să mă implic, fiindcă nu am încredere în nimic. îi resping pe cei din jurul
meu, pentru că nu mai vreau să sufăr. Nu mai vreau "să îi ating cu privirea pe
ceilalţi"... Mă feresc de toată lumea. Suferinţa mă face să mă retrag în mine însumi.
Amintirile mele dureroase mă urmăresc peste tot. Mă simt deconectat de lumină.
Trebuie să fac faţă acelei imagini, în loc să vreau să o ascund undeva într-un ungher
sau să o neg. Pot cere ajutorul unui terapeut, pentru a găsi cauza care m-a determinat
să văd acel eveniment traumatizant şi a identifica lecţia de viaţă pe care o am de
asimilat. După încheierea acestui proces, voi evita alte situaţii în care aş putea să
provoc o dezlipire de retină.
Accept|r faptul că este posibil să-mi fi creat viaţa prin gândurile negative, faţă
de mine şi de ceilalţi. Accept|* să reiau contactul cu visele mele, cu aspiraţiile mele.
Accept|* să mă apropii de oameni, să împărtăşesc la nivelul inimii* experienţele
mele, tot ceea ce am trăit. Fiind mai apropiat de emoţiile mele, mă apropii de
esenţa mea divină şi ochii mei pot astfel să înceapă un proces de vindecare.
794. OCHI — DEGENERESCENTĂ RETINIANA (maculară)
Degenerescenta maculară este forma cea mai frecventă şi cea mai gravă de
degenerescentă retiniana. Aceasta constă într-o distrugere progresivă a maculei
(zona centrală a retinei unde acuitatea vizuală este maximă). Apare mai frecvent
la persoanele de peste 70 de ani. în acest caz, sunt confruntat cu situaţii din care
nu există punct de întoarcere. De exemplu, atunci când văd o persoană iubită, în
momentul în care îşi părăseşte corpul fizic. Mă simt neputincios faţă de durerea
mea, deoarece nu am nicio putere asupra morţii, a mea sau a altcuiva. Această
viziunea, pe care nu o suport, mă face să mă deconectez de lume: nu mai vreau să
o văd. Mă întreb ce mai caut aici...
Accept],* faptul că încă mai am un rol de jucat pe acest pământ. Prin prezenţa
mea manifest iubire şi lumină, care iradiază asupra celor din jurul meu, mai ales a
celor pe care îi iubesc. Decid să îmi împlinesc visele, să las viaţa să curgă în mine.
Corpul meu şi mai ales ochii mei se vor regenera şi voi ave atoată energia
necesară pentru a trăi viaţa din plin !
795. OCHI —GLAUCOM
Glaucomul implică un blocaj al canalului de scurgere al ochiului, care împiedică
eliberarea lichidelor şi provoacă o creştere a presiunii interne. Aceste lichide
simbolizează toate lacrimile care ar fi trebuit să curgă, de-a lungul vieţii mele şi care,
acumulându-se provoacă o presiune pe retină şi deterioararea vederii. Glaucomul
afectează mai ales persoanele de peste 60 de ani, care au sentimentul că au văzut
destul.
Poate fi semnul unor resentimente vechi şi a unui refuz de a ierta. Pot avea impresia
că sunt depăşit, subjugat de viaţă şi îmi este frică de viitor. Mă simt obosit şi viaţa
mea se schimbă şi devine mai greu de acceptaţi* pe plan emoţional. Refuz să mă văd
îmbătrânind. Nu mai pot vedea imaginile viitorului şi îmi convine foarte bine acest
lucru. Deoarece, un ochi afectat de glaucom reacţionează ca o lupă, este posibil să
existe ceva sau cineva în viaţa mea, de care aş vrea să mă apropii cât mai repede
posibil. Poate fi vorba despre o apropiere în spaţiu sau timp. Mă simt ca şi cum aş fi în
întârziere. Scopul meu este atât de aproape, dar simt un pericol care mă urmăreşte.
Glaucomul mă obligă să privesc
, doar înainte şi nu în lateral, ca şi cum aş purta ochelari de cal. Am impresia că am
ratat sau am trecut pe lângă anumite lucruri din viaţa mea şi am resentimente din
această cauză. Ca şi cum ocaziile mi-ar scăpa printre degete, exact în momentul în
care aş putea obţine sau realiza ceva. Mă simt de parcă aş fi într-un tunel. Există atât
de multe lucruri care se petrec în interiorul şi în exteriorul meu, încât mă simt pe
undeva golit. Reperele mele, care erau înainte familiare, se schimbă şi sunt foarte
trist să văd că pierd ceva la care ţineam foarte mult. Viaţa mea devine tristă, plină
de melancolie şi nefericită. "Ce îmi rezervă viitorul ? Oare chiar vreau să ştiu acest
lucru ?" Nu mai văd nicio posibilitate, nicio ieşire pentru a reuşi în
- viaţă. Apar tot felul de posibilităţi, dar Ie ratez, tot timpul, îmi îngrădesc libertatea.
Aş vrea atât de mult să îmi reţin trecutul, încât lucrurile rămân aşa cum sunt...
Trăiesc o tensiune puternică şi am impresia că voi crăpa!
Accept|* să înlătur vălul care mă acoperă şi să văd lumea cu iubire şi tandreţe.
Nu mă mai agăţ de ceilalţi şi trăiesc intens în prezent. Iert şi accept|* să văd viaţa cu
mai multă toleranţă.
796. OCHI - HIPERMETROPIE ŞI PREZBITISM
în cazurile de hipermetropie şi prezbitism, vederea de aproape este afectată.
Hipermetropia apare mai ales la copiii mici, din cauza unei refracţii oculare. Cât
despre prezbitism, acesta reprezintă o diminuare progresivă a acomodării ochiului şi
apare, de obicei, în jurul vârstei de 40 de ani. Amândouă afecţiunile denotă o frică de
prezent. Oare ce se întâmplă în viaţa mea, aproape de mine, ceva ce refuz să văd ?Poate fi vorba de incapacitatea mea de a "pune lucrurile în ordine" şi a vedea calm
ceea ce este accesibil, foarte aproape de mine. Mă interesează mai mult ceilalţi,
relaţiile personale şi evenimentele exterioare, în loc să privesc în interiorul meu.
Această stare poate fi cauzată de un şoc sau de un traumatism, care m-a determinat
să cred că acest prezent nu este pentru mine. Devenind extrovertit şi privind mai
departe, aleg să ignor ceea ce se petrece lângă mine şi visele mele sunt îndreptate
spre viitor. Ochii mei devin ca un binoclu care caută tot timpul, în depărtare. Vreau să
mă distanţez de anumite aspecte din viaţa mea actuală, prin urmare privesc în
depărtare pentru a vedea ce viitor se zăreşte pentru mine. Am o dificultate de a fi
apropiat şi intim cu cei din jurul meu. Evit să văd cine sunt cu adevărat. Nici măcar nu
îndrăznesc să mă privesc în faţă. Nu îmi place ceea ce văd şi evit să mă implic în
situaţii care mă deranjează. Simt că există ceva ce îmi scapă. Vreau să prevăd totul
dinainte. Chiar dacă mi se pare periculos ceea ce fac. în ceea ce priveşte
prezbitismul, trăiesc o stare de nelinişte, deoarece ceea ce văd acum mă
îngrijorează: îmbătrânesc, copiii pleacă de acasă, devin tot mai trist. Devin mai
sensibil la comentarii şi la critici. Vedearea mea se modifică, în funcţie de ceea ce
vreau şi ceea ce nu vreau. Mă distanţez de viaţa mea actuală. Devin mai conştient de
moarte şi mă simt vulnerabil faţă de ceea ce se întâmplă cu mine sau cu familia mea.
Poate fi vorba despre o moarte simbolică, după perioada de pensionare. Trebuie să
mă pregătesc, să îmi fac planuri şi mă întreb dacă voi avea destule resurse financiare
pentru a le îndeplini. Prezbitismul poate apărea mai devreme în viaţa mea, la o
vârstă mai fragedă, dacă am avut de a face cu o situaţie legată de moarte. Deşi sunt
tânăr, mă simt deja "bătrân". Am impresia că am suportat atât de multe încercări în
viaţa mea, încât simt că, parcă am trăit deja două vieţi. îmi simt corpul uzat, împietrit.
în cazul în care doar unul dintre ochi este afectat, este important să verific
semnificaţiile legate de partea corpului afectată (stânga: intuiţie, dreapta: raţiune).
Accept;* să văd viaţa mea actuală cu toată frumuseţea ei şi ştiu că mă aflu în
siguranţă, AICI ŞI ACUM. Accept;* să îmi privesc în faţă emoţiile şi situaţiile în care mă
aflu şi în care nu mă simt confortabil. Doar prin acceptarea;* de a vedea prezentul voi
putea crea viitorul, deoarece trebuie să conştientizez ceea ce vreau să schimb şi să
îmi folosesc toată energia pentru a crea o lume nouă, adaptată nevoilor mele.
Accept;* să îmi ascult înţelepciunea interioară, care se exprimă prin intuiţia mea.
797. OCHI-MIOPIE Miopia îmi afectează vederea Ia distanţă. Nesiguranţa mea faţă
de viitor mă face să văd lucrurile mai grave şi mai neliniştitoare decât sunt în
realitate. Se pare că
nu sunt pregătit să le înfrunt. Văd ceea ce este aproape de mine, dar vederea mea Ia
distanţă este acoperită, din cauza muşchilor oculari contractaţi şi tensionaţi. Există o
ceaţă care mă împiedică să văd pericolul de departe. Sunt capabil să mă ocup de
viaţa mea "de pe o zi pe alta", cu uşurinţă. Dar, îmi este greu să îmi creez propria
viziune asupra viitorului şi să văd posibilităţile în faţa mea, să fac faţă şi să îmi
depăşesc fricile şi nesiguranţa. Sau mă poate deranja un mister, care poate nu va fi
nicodată rezolvat, pentru care nu voi găsi niciodată o soluţie. Percepţia mea interioară
asupra adevărului, este neclară, înceţoşată. Există o distorsiune între ceea ce văd şi
ceea ce trăiesc. Faptul de a vedea foarte bine din apropiere, implică o dificultate de ami găsi masa mea de manevră, în anumite situaţii. Trăiesc situaţii în care ar mai fi
lipsit foarte puţin, să se întâmple ceva, de exemplu, un accident de maşină. Dacă sunt
miop, am tendinţa de a fi timid şi introvertit, ceea ce poate proveni din experienţe
din copilăria mea, abuzive sau înspăimântătoare pentru mine (de exemplu privirea
ostilă şi furioasă a unui părinte). Dacă, de exemplu, un profesor sau un unchi mă
bătea, am devenit miop, deoarece îmi era fircă de el şi nu voiam să îl văd, pentru că,
imediat ce îl vedeam, deveneam nervos, neliniştit, ştiam ce mă aşteaptă. Aveam
impresia că sunt abuzat şi voiam să înceteze acest lucru. Am simţit necesitatea de a
mă proteja de lumea exterioară, asemenea unui autist, prin miopie. De obicei, cu
excepţia faptului de a fi trăit un alt conflict, vederea mea de aproape va fi mai bună
decât a majorităţii oamenilor, deoarece ştiu, chiar şi inconştient, că este important să
văd bine ceea ce se petrece lângă mine, pentru a mă putea apăra sau pentru a evita
să fiu rănit, atunci când mă simt ameninţat.
Miopia indică/în general, o subiectivitate exagerată. Expresia "a nu vedea mai departe
de vârful nasului" descrie foarte bine această stare de spirit, de a nu vedea în
depărtare, din laşitate sau lene sau dun cauza decepţiilor vieţii. "Nu îmi cred ochilor"
ilustrează foarte bine cum mă simt. Uneori este mai simplu să îmi plâng de milă, în loc
să acţionez. Oare partenerul meu îşi petrece mult timp departe de mine ? Mă pot
întreba dacă nu cumva expresia" ochii care nu se văd, se uită" se poate aplica şi în
cazul meu... Sau poate îmi lipseşte prezenţa tatălui meu... Sau cred că realitatea
exterioară şi viitorul meu sunt nesigure, deoarece nu îmi folosesc forţele şi
înţelepciunea interioară. Pentru că mă simt rănit de ceilalţi, nu mai vreau să
interacţionez cu ei. Mă simt neputincios, fară susţinere şi nu mai pot merge mai
departe.
Acceptând;* să văd lumea exterioară, voi învăţa mai multe despre mine. Viziunea
mea se va lărgi şi îmi voi dezvolta spaţiul meu interior. Aleg drumuri noi, am încredere
în mine. Accept;* faptul că fiecare persoană este responsabilă . de propria ei viaţă;
văd viitorul într-o lumină frumoasă şi pozitivă şi se va manifesta exact aşa în viaţa
mea.
798. OCHI-NISTAGMUS
Nistagmusul reprezintă o suită de mişcări sacadate şi rapide ale globilor oculari,
involuntare, de multe ori fiind un simptom al unei afecţiuni a centrului nervos. Ochii
mei se mişcă tot timpul dintr-o parte în alta, când sunt afectaţi de nistagmus.
Trebuie să mă întreb când a apărut această afecţiune în viaţa mea. De obicei, poate fi
vorba despre o perioadă în care trăiam o situaţie în care exista un pericol şi încercam
să găsesc toate soluţiile posibile pentru a scăpa de acea situaţie. Am impresia că nu
mă pot salva decât dacă caut tot timpul în jurul meu elemente care mă fac să
apreciez viaţa.
Nu prea ştiu pe ce să îmi opresc privirea. Este important să regăsesc evenimentul
iniţial, pentru a conştientiza cauza acestei afecţiuni şi astfel, pentru a reuşi să o
vindec. Am impresia, de asemenea, că există imagini care defilează constant, chiar şi
în mintea mea şi acest lucru mă oboseşte. Am nevoie să cobor ochii pentru ca totul să
se oprească.
Accept],* să conştientizez faptul că pericolul putea fi real pentru mine, în trecut,
dar acum nu mai există: sunt tot timpul îndrumat şi protejat.
799. OCHI--ORBIRE
Sunt considerat orb dacă am 10% din vedere sau mai puţin. Dacă mă aflu în această
situaţie, mă întreb ce anume nu vreau să văd sau ce îmi este teamă să văd în viaţa
mea, fie că este vorba despre persoane, fie că este vorba despre o persoană sau
o/situaţie. Vreau să mă protejez şi mă ghemuiesc în lumea mea, pe care 6 pot crea
aşa cum vreau eu: mă simt în siguranţă şi noua mea realitate este mult mai plăcută
decât cea pe care aş putea să o văd în viaţa reală. Astfel pot depăşi pericolul pe care
îl simt tot timpul în urma mea şi de care nu pot scăpa. Dacă am orbit în urma unui
accident sau a unei boli, caut cauza care ar putea fi legată de pierderea vederii. Apoi
integrez această cauză pentru conştientizarea pe care o am de. făcut şi accept],* să
"văd" din nou şi să las vederea mea interioară să se dezvolte tot mai mult în iubire şi
în înţelegere. Dacă m-am născut orb, mă întreb până la vârstă, chiar dacă este vorba
despre o vârstă foarte mică, mi-a fost frică dé lumea exterioară, ca şi cum aş fi fost în
pericol şi singura modalitate de amă simţi bine era să mă deconectez de lume. Oare
voiam să văd lumea, cu adevărat? Poate ceilalţi au vrut să mă ascundă, chiar şi atunci
când eram în pântecele mamei. Faptul de a nu vedea în jurul meu mă ajută să evit să
mă compar cu alţii. Dacă mă simt urât, limitat, nu am de a face cu acest lucru, tot
timpul. Uneori este mai uşor să nu Vezi: nefericirea umană, decât să îi faci faţă.
Aceasta reflectă sărăcia mea interioară şi acceptând,].* să îmi concentrez atenţia doar
pe bogăţiile mele interioare, vederea mea se va ameliora şi voi fi capabil apoi să văd
frumuseţea peste tot. Indiferent de vârsta la care am devenit orb, în totalitate sau
parţial, acest lucru indică faptul că există un refuz de a deveni eu însumi şi a mă naşte
în lumea exterioară. Vreau să închid ochii, pentru a nu vedea amintirile care îmi fac
rău, mai ales dacă sunt orfan şi părinţii mei nu m-au văzut niciodată, nu m-au privit.
Sunt dependent de cineva, din cauza situaţiei mele. îmi îngrădesc singur libertatea.
Mă conformez lumii exterioare când, de fapt, aş putea să trăiesc în funcţie de propriile
mele nevoi, de adevărul meu profund.
Este posibil ca vederea mea să revină complet: trebuie să accept|* cine sunt şi
lumea din jurul meu, cu toată frumuseţea ei, cu tot negativismul şi inegalităţile ei.
Accepţi* aici
acum să fac faţă tuturor fricilor mele şi să îmi recunosc potenţialul.
Accept],* să ies din rolul meu de victimă şi să devin creatorul vieţii mele. Mă
privesc în ochi aşa cum sunt. Accept!* să fiu eu însumi, nu să mă confomez
celorlalţi. Devenind stăpân pe viaţa mea, acceptând!* faptul că lumea este ceea ce
este şi că singura putere pe care o am este asupra mea, realităţile exterioare şi
interioare vor fi mai clare şi îmi pot redobândi vederea. Şi meritul este doar al meu!
Refuzând să deschid ochii, să văd lumea exterioară, nu am alte alegeri decât să
privesc în mine însumi şi să conştientizez Universul meu interior. Există cineva
în viaţa mea care mă lasă să orbesc şi în care nu mai am încredere? Ce anume îmi
tulbură discernământul? Accept să văd bogăţia din interiorul meu, lumina din
mine.
800. OCHI — PTERIGION
Reprezintă o îngroşare a conjunctivei (albul ochiului], de formă triunghiulară, care se
întinde de Ia cornee până la unghiul intern al ochiului. Dacă am această afecţiune,
înseamnă că mă simt expus intemperiilor vieţii, vulnerabil faţă de tot ceea ce este în
jurul meu; nimeni nu mă protejează de ceea ce văd. îmi este greu ... să coabitez cu
lumea din jurul meu, deoarece inima* mea de copil nu ştie cum să reacţioneze şi şi
cum să se protejeze de toate aceste agresiuni. Mă simt incapabil să fac faţă lucrurilor
pe care le văd şi există lucruri care îmi scapă, în apropierea mea.
Accept!* să fiu în contact cu lumea mea interioară. Privesc fără să judec ceea ce
se întâmplă în jurul meu. Conştientizez faptul că, ceea ce mă deranjează sau mă
întristează mă trimite Ia propiile mele. răni interioare. Nu pot fi stăpân decât pe
propria mea viaţă şi ştiu că fiecare are aceeaşi putere, trebuie doar să accept acest
Iucru|*.
801. OCHI —PUPILE
Pupila este orificiul central al irisului pe unde trec razele de lumină. Ea dozează
cantitatea de lumină care pătrunde în ochi. Midriaza reprezintă dilatarea ^anormală
a pupilei şi imobilitatea irisului. Când apare această problemă, ;-investighez lucrurile
fundamentale pentru mine şi nu îmi pot capta esenţa vieţii mele. Ce sens are viaţa
mea, care sunt aspiraţiile mele ? Un sens pe care nu reuşesc s-şă îl văd, deoarece
caut în afară răspunsurile pe care trebuie să le găsesc în interiorul meu, în centrul
meu, în inima* mea. O pupilă prea dilatată (uveita) indică o situaţie pe care
trebuie să o rezolv urgent (a se vedea şi referirile Ia inflamaţie, din această carte). în
cazul în care există o diferenţă de mărime între ^cele două pupile (anizocorie),
există o situaţie sau un aspect, o latură a vieţii nmele, pe care nu mai suport să o văd.
Lucrurile nu mai sunt clare, totul este confuz.
> Nu mai pot îndura imaginile pe care Ie văd. Mă simt singur ca un orfan, care
nu mai
> poate^fi lângă părinţii lui, pentru a fi ajutat şi protejat. Există o dualitate în
adâncul 1 meu. încerc să fiu echilibrat, în ciuda durerii care este prezentă tot timpul. '
ni Accept|* să clarific situaţiile incerte, îmi acord timp pentru a reflecta asupra
^lucrurilor pe care am nevoie să Ie limpezesc. îmi ascult vocea interioară şi adaptez
situaţiile în funcţie de nevoile mele. Astfel, voi putea vedea lumina de la capătul
tunelului şi voi putea avansa în viaţă, cu încredere şi determinare.
802. OCHI — RETINITA PIGMENTARĂ SAU RETINOPATIA PIGMENTARĂ
Retinita pigmentară sau retinopatia pigmentară este considerată o boală
ereditară, care determină degenerarea celulelor vizuale receptoare de lumină.
Afectează mai ales copiii. Ochiul nu se mai poate adapta la întuneric şi câmpul
vizual se-micşorează în timp. Nu mai văd lumina. Această boală se dezvoltă şi îmi
este ruşine de mine, de ceea ce sunt, atât pe plan fizic, cât şi intelectual. Mă
consider ridicol Este ca şi cum nu aş fi văzut niciodată lumina zilei, o parte din
mine este ascunsă. Această ruşine poate apărea, de asemenea, după o situaţie
îngrozitoare, la care am fost martor. Vederea mea de copil a fost murdărită. Nu
trebuie să se afle acest lucru ! Trebuie să rămână ascuns, în întuneric. Vreau să
mă opun acestei viziuni a nefericirii. Aş vrea ca ceilalţi să nu îşi îndrepte privirea
spre mine. Este posibil să fiu perfecţionist şi faptul de a vedea o problemă în faţa
mea, îmi provoacă un stres puternic. Poate îmi este teamă că nu voi realiza tot
ceea ce mă aşteaptă în viaţă sau refuz să mă văd bătrân, deoarece îmi este frică de
moarte. O situaţie în care simt abandon, mă poate îndepărta de o persoană iubită,
pe care nu o mai pot vedea ca înainte. Corpul meu răspunde acestui stres prin
diminuarea câmpului meu vizual, sperând că astfel va diminua stresul Trebuie să învăţ să mă accept],* aşa cum sunt şi să am o privire pozitivă faţă
de cea ce sunt, deoarece sunt o persoană unică şi extraordinară.
803. OCHI —STRABISM (în general)
Dacă sunt afectat de strabism, se spune, în limbaj comun, "că mă uit chiorâş", am
privirea încrucişată. Axele vizuale ale ochilor mei nu sunt paralele. Strabismul
denotă contradicţii, dualităţi sau incertitudini, faţă de relaţiile mele cu cei din jur, o
luptă continuă între nevoia mea de singurătate şi cea de a fi admirat, o dorinţă de
independenţă confruntată cu frica de a fi singur.
Blândeţea tăcerii este tot timpul în contradicţie cu nevoia mea de a pune întrebări.
îmi este greu să mă concentrez doar pe un aspect o dată. Nu am încredere în
oameni şi în situaţii, pe care le consider "strâmbe".
Accept;* să învăţ să îmi descopăr adevăratele nevoi şi să mă simt bine în orice
situaţie.
804. OCHI —STRABISM CONVERGENT
Strabismul convergent (ochii încrucişaţi) este o deviere a privirii, spre interior,
spre nas. De obicei, implică faptul că refuz să văd anumite lucruri aşa cum sunt în
realitate, din cauza unei nesiguranţe pe care o pot reprezenta pentru mine. Este
posibil să vreau să scap, astfel, de anumite persoane pe care le consider
ameninţătoare pentru mine, pe care le văd ca pe nişte prădători. Prefer să port
ochelari corectori. Astfel, ochii mei pot veghea tot timpul în jur, pentru a vedea un
eventual pericol. Mă tem de ce s-ar putea întâmpla. în funcţie de ochiul care "fuge"
pot descoperi anumite aspecte ale personalităţii mele. Dacă ochiul meu stâng
are privirea spre interior, înseamnă că sunt foarte speriat şi am un complex de
inferioritate. Dacă este vorba despre ochiul drept, probabil sunt o persoană foarte
bănuitoare şi ranchiunoasă. Este un mod de a-mi concentra întreaga atenţie spre o
persoană pe care vreau să o supraveghez tot timpul. Ochiul stâng îndreptat în
sus, denotă faptul că sunt un visător, care nu are noţiunea timpului. Dacă ochiul
drept se uită în sus, înseamnă că sunt o persoană indisciplinată şi cu o inteligenţă
iraţională. Strabismul mai are un efect, acela de a mă determina să văd lumea
doar în două dimensiuni. Dacă am privirea încrucişată, îmi este greu să văd direcţia
în care merg. Nesiguranţa mea şi angoasele mele mă fac să caut o prezenţă
liniştitoare. Nu "am ochi decât pentru o anumită persoană". Dacă sunt copil, este
vorba, de obicei despre unul dintre părinţii mei, dar poate fi vorba şi despre un
anumit grup sau un professor. Dacă este vorba despre o prezenţă fizică a cuiva,
este ca şi cum ochii mei ar căuta tot timpul prezenţa oculară a acelei persoane,
care reprezintă pentru mine siguranţa şi un soi de autoritate. Ochii mei caută în
diverse direcţii. Ochii încrucişaţi pot indica o situaţie în care sunt confuz, singur. Mă
simt rupt între două persoane şi nu ştiu cum să mă poziţionez.
Pentru a îmi uni percepţia, trebuie să observ lucrurile din toate unghiurile posibile
şi să accept;* realitatea. Devin atent la toate mesajele pe care mi le transmite corpul
meu şi descopăr o viziunea a vieţii, în totalitatea ei. în Ioc să îmi găsesc siguranţa în
jurul meu, accept;* să o caut în interiorul meu. Las deoparte lucrurile care m-au
influenţat în viaţă şi îmi creez o viaţă plecând de la nevoile mele, de la spiraţiile mele,
de la forţele mele interioare. Astfel îmi voi găsi stabilitatea interioară. Dacă trăiesc în
armonie, ochii mei îşi vor relua poziţia normală. Punctele mele de vedere pot fi
diferite de ale celorlalţi. Important este să îmi fiu fidel mie însumi.
805. OCHI —STRABISM DIVERGENT
La fel ca şi în cazul strabismului convergent, strabismul divergent, este tot o
deviere a ochilor, dar, de data aceasta, spre exterior. Strabismul divergent denotă,
de asemenea, o frică de a privi prezentul în faţă. Când ochiul drept este afectat, este
un semn al faptului că există un efort intelectual care încearcă să amelioreze relaţie
dintre inteligenţă şi o anumită situaţie. Am impresia că inteligenţa mea stă pe loc,
ceea ce mă poate predispune spre depresie. Dacă este vorba despre ochiul stâng,
sunt o persoană foarte sensibilă. Acţiunile pe care le realizez sunt în funcţie de
această sensibilitate. Mă văd ca pe o pradă uşoară, deoarece mă simt foarte fragil.
Stabismul divergent indică faptul că mă simt într-o poziţie de victimă sau de
neputinţă. Am nevoie de o vedere de ansamblu pentru a vedea cât mai multe lucruri
posibile şi astfel să mă protejez şi să evit să fiu din nou rănit în viaţa mea afectivă, în
cazul în care apar posibili parteneri.
Accept;* să trăiesc momentul prezent şi să privesc fiecare situaţie în faţă.
Sensibilitatea mea mă ajută să iau decizii mai clare, ştiind că sunt tot timpul îndrumat
şi protejat
806. OCHI USCAŢI Vezi: OCHI [AFECŢIUNI ALE...]
807. OMBILIC (BURIC)
Ombilicul este deschiderea din peretele abdominal prin care fetusul este legat cu
cordonul ombilical Imediat după naştere, devine o cicatrice şi este denumit, în limbaj
curent buric. O durere la acest nivel implică faptul că trebuie să fiu mai deschis faţă
de ceilalţi, în loc să fiu centrat pe mine. Este posibil să fiu pe cale să "tai cordonul
ombilical", adică dependenţa faţă de mama şi mediul meu familial. Când eram fetus,
prin buric primeam toată hrana esenţială x creşterii . supravieţuirii mele. O anomalie
sau o afecţiune a buricului poate să indice că am o nevoie vitală de ceva din viaţa
mea şi nu primesc acel lucru sau, din contra, că aş vrea să resping, să evacuez ceva
ce am consumat sau am primt în cantitate , prea mare şi mai este bun pentru mine.
Pot avea o dificultate de a mă detaşa de influenţa părinţilor mei, de a "tăia cordonul".
Tot ceea ce car după mine inutil, devine o povară. îmi reanalizez locul pe care îl ocup
în cadrul clanului familial şi am impresia,că nu fac parte din el. Dacă sunt bebeluş şi
am buricul roşu şi inflamat, acest lucru indică faptul că trăiesc multă furie faţă de
incapacitatea mea de a trăi anumite lucruri. Am nevoie să fiu aproape de mama mea
şi, în acelaşi timp, am nevoie de spaţiu. Dacă sunt părintele acelui copil, este nevoie
să observ dacă şi eu trăiesc acelaşi lucru, deoarece bebeluşul este foarte sensibil la
ceea ce simt eu. Buricul este considerat de către unii oameni un centru de energie,
> important pentru deschidere. Există chiar un grup denumit "adoratorii . buricului",
în care se fac exerciţii de meditaţie pe această parte a corpului; care . reprezintă
deschiderea pasajului vieţii, de când eram fetus, în pântecele mamei, învăţ; să îmi
accept|* partea excentrică, să îmi. recunosc calităţile cu modestie, evitând astfel să
mă consider "buricul pământului" şi astfel să pot vedea toată frumuseţea care există
în fiecare fiinţă şi în fiecare lucru. Ignor orice relaţie sau situaţie care nu mai este bună pentru mine, pentru a lăsa să vină spre mine noi cunoştinţe sau noi contacte
care aduc un vânt.de prospeţime şi de schimbări pozitive în viaţa mea.
808. OMBILICALĂ (HERNIE...) Vezi şi: HERNIE
Hernia ombilicală poate fi o manifestare a dezamăgirii mele sau a regretului de a
fi trebuit să mă detaşez de mediul confortabil şi sigur,; pe care îl reprezenta burta
mamei. Am impresia că trebuie să mă descurc singur acum şi trebuie să fac eforturi
pentru a atinge scopurile pe care mi le-am fixat şi care devin dintr-o dată mult mai
puţin interesante.
Accept!* faptul că am întreg potenţialul necesar pentru a-mi atinge obiectivele
şi recunosc că viaţa mă va sprijini pe deplin. Acceptând].* săajut fără egoism, îmi
deschid inima* spre iubirea celorlalţi.
809. OMOPLAT
Omoplatul este un os lat, larg şi subţire, care face parte din schelet. împreună cu
clavicula uneşte braţul de trunchi. 0 afecţiune a omoplatului poate indica o
revoltă faţă de autoritate, deoarece mă simt strivit de aceasta. Problemele (fracturi
sau altceva) care pot afecta omoplatul pot proveni dintr-o contradicţie între ceea
ce sunt, reprezentat de trunchi şi ceea ce vreau să exprim, reprezentat de braţe,
care reprezintă prelungirea energiei inimii*. Tensiunile (sau nodurile) la nivelul
omoplatului stâng indică faptul că sunt în dezacord cu partenerul meu sau cu
copiii mei, iar tensiunile la omoplatul drept, indică faptul că există ceva, cu ce
nu sunt de acord, la serviciu. 0 afecţiune a omoplatului subliniază faptul că am
tendinţa de a mă lăsa "călcat în picioare". Am nevoie de un scut pentru a mă
proteja. Există o situaţie în viaţa mea în, care mă simt complet inferior celorlalţi,
mai slab, mai incompetent. Trăiesc în pasivitate, ceea ce îmi diminuează nivelul de
energie.
Accepţi* să ţin cont de toate aspectele mele, pentru a manifesta armonie în viaţa
mea, în acţiunile pe care le fac. îmi acord timp, în linişte, pentru a medita şi pentru a
vedea cine sunt cu adevărat. învăţ să fiu în largul meu când sunt singur, deoarece în
singurătate pot să intru în contact cu esenţa mea divină. După aceea îmi va fi mai
uşor să îmi exprim nevoile.
810. OMUCIDERE
Pot să îmi doresc să omor pe cineva. Dacă hrănesc această dorinţă cu resentimente şi
• cu ură, mă expun unei energii negative colective (egregora - energia sub formă de
conştiinţă, formată din gândurile mai multor persoane) legate de acest gând, care
poate mă va împinge spre acţiune. Oare ce vreau să omor în mine ? Suferinţa
mea, durerea mea, ura mea... ? Am resentimente pentru că am pierdut ceva şi îi
fac pe ceilalţi responsabili de suferinţa şi de disperarea mea. Rana mea interioară mi
se pare insuportabilă. Suferinţa pe care o trăiesc necesită curaj: curajul de a cere
ajutor, curajul de a avea încredere în cineva care ar putea să mă ajute necondiţionat,
cineva în care aş putea avea încredere.
AcceptJ,* să mă eliberez de trecut, să mă iert şi îmi regăsesc forţa pentru a
redeveni stăpân pe viaţa mea.
811. OPIUM (consum de...) Vezi:DROGURl
812. OPRESIUNE
Când mă simt opresat am senzaţia că am o greutate pe piept, la nivelul plămânilor.
Pot avea şi impresia de sufocare. Poate fi vorba despre emoţiile care m-au cuprins, de
grijile mele care cântăresc mult, de revolta mea care mă roade pe interior. Este
posibil să mă simt copleşit de o autoritate şi am impresia că sunt abuzat de "putere".
Pot simţi, faţă de persoană sau faţă de o situaţie, o nesiguranţă interioară profundă,
care mă face să vreau să rezolv acea situaţie, cât mai repede posibil. îmi este frică de
critică, mă închis într-un anumit fel de face lucrurile, pentru a trece neobservat şi a nu
stârni agitaţie.
Accept |* să îmi regăsesc puterea, interioară. Conştientizez libertatea pe care o
am. îmi eliberez sentimentele negative pentru a face loc calmului şi iubirii.
813. OPRESIUNE PULMONARĂ
O astfel de stare denotă faptul că există un dezechilibru între presiunea din interiorul
meu şi cea din exterior. Este un sentiment foarte puternic care blochează circulaţia
vieţii în mine. Trebuie să conştientizez şi să mă întreb, dacă acea presiune puternică
vine din interiorul meu şi ce anume mă împiedică să respir regulat şi adânc. Există
ceva ce mă arde, este ca şi cum plămânii mei s-ar supraîncălzi. Această senzaţie este
amplificată de incertitudinile şi nesiguranţa mea.
AcceptJ,Y să mă relaxez, să nu mă mai oblig să fiu într-un anumit fel sau să fac
atât de multe lucruri. Pentru a mă ajuta sa înlătur această presiune, inspir lumina şi
iubirea, care purifică aceste emoţii, care vor fi astfel echilibrate.
814. OREION Vezi şi: GLANDE SALIVARE, INFECŢII [ÎN GENERAL], BOULE COPILĂRIEI
Oreionul este o infecţie virală contagioasă, care se manifestă cel mai des prin
inflamarea unor glande, mai ales a glandelor salivare. Copiii sunt afectaţi cel mai des
de această boală. Există ceva sau cineva în viaţa mea, faţă de care simt o iritare, o
frustrare. Mă simt denigrat, criticat şi uneori aş vrea, la rândul meu, să îi "scuip" pe
oameni în faţă. Doar dacă nu este cumva altcineva care ar vrea să facă la fel, în ceea
ce mă priveşte pe mine sau ideile mele ! Am o dificultate de a înghiţi lucrurile care îmi
plac mult, deoarece am fost împiedicat sau mi s-a interzis sa fac acest lucru. în
general, oreionul afectează mai mult copiii decât adulţii, copiii având o dificultate mai
mare în exprimarea furiei şi a frustrării. Mă bat tot timpul cu mine însumi, mă judec
cuseveritate, mă percep ca fiind fragil şi anormal. îmi neg instinctele şi energia mea
sexuală care începe să se trezească. Acest lucru îmi limitează dezvoltarea.
în loc să mă denigrez pe mine sau pe altcineva (sau o situaţie), accept;* să
găsesc ce anume am de învăţat din toate acestea. Las să curgă energiile mele
interioare, dorinţele mele naturale şi astfel pot fi în contact cu creativitatea mea şi cu
bucuria mea interioară.
815. ORGANE GENITALE Vezi: GENITALE [ORGANE...]
816. ORGELET Vezi şi: FURUNCUL
O ge le tul (urciorul) este un "furuncul mic, roşu şi dureros, care apare la marginea
pleoapei, la baza genelor. Orgeletul se manifestă atunci când trăiesc sentimente de
tristeţe, resentimente faţă de cineva sau de ceva, ce nu îmi convine. Este posibil ca o
persoană (partenerul meu, de exemplu) să aibe o opinie diferită de a mea, să facă
349
Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor - Cauzele subtile ale îmbolnăvirii
lucrurile altfel şi eu să consider acest lucru drept ceva "murdar". Am fost dat Ia o
parte sau cred că nu am acţionat bine, dar aş vrea să-mi îndrept "greşeala". Nu mă
simt în siguranţă şi trăiesc multă nesiguranţă, este ca şi cum nu aş mai fi stăpân pe
mine însumi. Am nevoie de puterea cuiva pe care să mă pot sprijini, deoarece eu mă
simt prea slab. Pot chiar să mă ascund în spatele cuiva, ceea ce mă împiedică să îmi
creez eu însumi viaţa pe care mi-o doresc. Devin pasiv şi sunt închis în faţa diverselor
ocazii care apar în viaţa mea.
Furuncul: infecţie acută a unui folicul
Viaţa mea devine goală şi rece. Diferenţa dintre conjunctivită şi orgelet este că, în
ultimul caz, consider situaţia respectivă "urâtă".
In locsă îmi refulez emoţiile, accept;* să Ie exprim, altfel ar putea să se manifeste
sub formă de orgelet. Devenind stăpân pe viaţa mea şi făcând parte din ea, fiind "în
primul rând", mă voi dezvolta pe deplin.
817. ORHITA Vezi: TESTICULE [ÎN GENERAL]
818. OTITĂ Vezi: URECHI—OTITĂ
819. OTRĂVIRE (...prinalimentaţie)
Otrăvirea sau intoxicaţia poate apărea atunci când o substanţă toxică este introdusă
în corp şi este însoţită de o serie de tulburări fizice. Atunci când se produce o otrăvire
trebuie să observ ce sau cine îmi otrăveşte existenţa. Nu este vorba atât despre
alimentele care au cauzat otrăvirea, ci de faptul că aceasta reflectă propriile mele
gânduri. De altfel, nu toate persoanele care au mâncat acelaşi lucru vor suferi de pe
urma otrăvirii. Conştientizez situaţia sau persoana care mă deranjează atât de tare.
încerc să aflu faţă de cine sau de ce sunt supărat şi care sunt gândurile otrăvitoare pe
care le întreţin faţă de acea persoană sau faţă de acea situaţie. Cine îmi otrăveşte
existenţa ? Ce am de învăţat din acea situaţie ? De ce sunt atât de fatalist ? Otrăvirea
scoate în evidenţă latura mea falsă şi foarte artificială: nu fac decât să joc un rol.
Valorile mele sunt cele ale celorlalţi: astfel evit să creez conflicte cu ceilalţi. Este
posibil să existe reguli sau o autoritate care să-mi otrăvească existenţa. Mă simt ca
într-o închisoare în acest aspect al vieţii mele. Mă întreb până unde pot să merg în
ceea ce exprim, deoarece conştientizez importanţa cuvintelor şi ce implică acest
lucru.
Accept;* să readuc situaţia otrăvitoare la cea mai simplă formă de exprimare şi
reduc totul la un singur cuvânt: supărare, frustrare, gelozie etc. Deoarece tot ceea ce
nu accept;* revine în viaţa mea, tot mai puternic, până când voi accepta;* acel lucru.
Trebuie să învăţ să fiu mai deschis aici şi acum şi să accept;* din toată inima* această
situaţie. începând de acum, îmi dau seama că acea persoană sau acea situaţie există
pentru a mă ajuta să mă depăşesc şi să evoluez. Las să iasă din mine toată otrava:
toate atitudinile, acţiunile, emoţiile mele care nu îmi convin. îmi preiau controlul
asupra vieţii mele, cu simplitate şi sinceritate.
820. OVARE (în general) Vezi şi: FEMININE [AFECŢIUNI...]
Ovarele reprezintă dorinţa mea de a avea copii şi creativitatea mea, capacitatea mea
de a crea, feminitatea mea, faptul de a fi femeie şi de a fi împlinită sau realizată ca
femeie.
821. OVARE (afecţiuni ale ovarelor...)
Problemele ovariene indică un conflict puternic faţă de faptul de a fi femeie, de
exprimarea feminităţii mele sau de faptul de a fi mamă. Este posibil să fi neglijat
partea mea creativă. Este ca şi cum aş "tăia" o parte din mine, deoarece ovarele reprezintă locul unde începe crearea unei vieţi noi. Sunt situate în zona pelvisului,
zona unde pot da naştere unui copil şi unor noi aspecte din mine însumi, este locul
în care mă pot redescoperi. Este posibil să fie vorba despre un conflict interior legat
de creaţie şi de descoperirea propriei mele vocaţii. Prefer să joc un rol care să mă
protejeze de pericole, în loc să fiu eu însumi. Deoarece am închis în mine tot
potenţialul pe care îl am, mi-am închis şi creativitatea. Mă simt legată de ceilalţi,
când de fapt eu sunt cea care se leagă. Mă simt sub puterea fatalităţii. Poate vreau
să compensez acest lucru prin supraproducerea de ovule. Un chist ovarían, care
este o colectare anormală de lichid în ovar, indică faptul că emoţiile mele sunt
acumulate, că rumeg tot timpul aceleaşi gânduri sau aceleaşi griji. Sau poate mă
simt stresată la ideea că voi deveni mamă ? Care este motivul care mă reţine să
am copii ? Am trăit recent un eveniment legat de faptul de a deveni mamă? Sau
o , situaţie care îmi aminteşte o experienţă sexuală traumatizantă ? Dacă nu mă
simt demnă de a avea copii, pot înceta producerea de ovule. Cât despre cancerul
de ovare (corespondent la bărbaţi este cancerul de testicule) acesta se poate
dezvolta în urma unui eveniment în care am trăit PIERDEREA unei persoane dragi.
Am impresia că viaţa mea sau viaţa unei persoane iubite a fost ruinată, sau este pe
cale să se piardă. Este posibil să fie vorba despre unul dintre copiii mei, mort întrun accident, în urma unei boli sau a unui avort. Sau poate fi vorba despre cineva cu
care nu am o legătură de sânge. dar pe care "o iubesc ca şi cum ar fi copilul meu" .
Sentimentul de pierdere poate fi trăit faţă de un element abstract, de exemplu: "de
când are acest nou loc de muncă, soţul meu nu mai prea stă acasă, se întoarce
târziu, de abia mai vorbim, se gândeşte tot timpul la muncă. Mi-am pierdut soţul!
Dacă lucrurile vor continua aşa, munca va lua locul căsniciei noastre..." Deci, "l-am
pierdut !"pe bărbatul pe care îl cunoşteam înainte şi cu care eram fericită, ceea ce
nu se mai întâmplă astăzi. Poate fi vorba despre un proiect la care ţineam din toată
inima* şi care a fost întrerupt. De altfel, dacă eu eram iniţiatorul acelui proiect, le
vorbeam celorlalţi despre el, ca şi cum ar fi fost "copilul meu". Sentimentul meu de
culpabilitate faţă de evenimentul respectiv este adeseori un element important şi
declanşator al bolii. Am o dificultate faţă de angajament, deoarece m-am simţit
devastat în relaţie cu o persoană de acelaşi sex. Cancerul de ovare apare ca
urmare a unei situaţii dureroase, care mă răneşte în imaginea mea de mamă şi
care mă face să simt neputinţă şi să am impresia unui eşec. Chiar dacă
fundamentul vieţii mele faţă de creaţie este reanalizat La fel ca în cazul unei
tumori, există multe lucruri care nu îmi plac, dar refuz să fac schimbările necesare.
Oricare ar fi situaţie, este important să accept;* imediat toate sentimentele pe
care le am, să le exprim pentru ca rana mea interioară să se vindece şi să mă pot
îndrepta sepre viitor, cu o privire mai pozitivă şi să îl umplu de proiecte pe care le voi realiza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu