CAUZELE SUBTILE ALE BOLILOR / D

Boala este o atenţionare, ea ne semnalează încălcarea armoniei universale, ieşirea din această armonie producând în timp blocaje energetice. Nu este o pedeapsă nemeritată ci consecinţa faptelor şi atitudinilor noastre.

Boala ne oglindeşte defectele şi mai ales ne pune faţă în faţă cu noi înşine.

Boala nu este un accident ci este ceva care ne reprezintă.

Boala nu este duşmanul nostru, de fapt este cel mai onest prieten al nostru deoarece ne spune verde în faţă unde greşim şi mai ales în ce fel greşim.

Haideti sa descoperim impreuna adevaratele motive ce ne tin incatusati in boala si durere sufleteasca si trupeasca.

D

DALTONIAN Vezi: OCHI— DALTONISM[NON-PERCEPŢIA CULORILOR]

326. DECALCIFIERE Vezişi: OASE—OSTEOPOROZA

Decalcifierea este o diminuare importantă a conţinutului de calciu dintr-un ţesut, un

organ sau un organism, cea mai frecventă fiind demineralizarea scheletului.

Mă simt fragil, am impresia că sunt urmărit de o soartă rea. Mă simt tăbăcit, lovit în

intimitatea mea, rupt în interior de anumite situaţii sau persoane. Ajung să mă

depreciez, să mă diminuez şi am impresia că îmi pierd puterea încetul cu încetul.

Devin dependent de ceilalţi şi nu ştiu în ce direcţie să merg. Am impresia că ratez

ceva, că pierd ceva. Oasele fiind structura corpului, trebuie să îmi revizuiesc viaţa în

ansamblul ei, modul meu de funcţionare, reacţiile mele faţă de diversele situaţii pe

care le trăiesc în prezent.

Accept],* să am încredere în mine, să îmi recunosc calităţile şi forţa interioară.

Aleg să trăiesc în funcţie de valorile mele profunde. învăţ să mă poziţionez şi preiau

controlul asupra vieţii mele, ştiind că nimeni nu mă poate atinge. Sunt tot timpul

protejat şi îndrumat.

327. DEFICIENŢĂ DE AUZ Vezi: URECHI-SURDITATE

328. DEGETE (în general)

Degetele reprezintă prelungirea mâinilor şi instrumentul care mă ajută să îmi

manifest acţiunile în viaţa de fiecare zi. Reprezintă acţiunea în momentul prezent,

detaliile cotidiene, dexteritatea şi cunoaşterea. Prin pipăit pot iubi, pot mângâia,

alinta, construi şi crea. Degetele mele sunt manifestarea concretă a gândurilor, a

sentimentelor mele. 0 rană la un deget indică faptul că încerc să fac prea multe, mă

agăţ de detalii, merg prea departe sau prea repede. îmi concentrez atenţia pe prea multe lucruri şi, în acelaşi timp, energiile mele sunt disparate. Sunt nerăbdător sau

deranjat faţă de anumite mişcări pe care trebuie să le fac. Simţul datoriei este

foarte încercat. Mă preocupă prea mult sarcinile pe care le am de făcut Uit faptul că

fiecare detaliu mărunt din viaţa mea, fiecare moment este preţios. Culpabilitatea

mă face să îmi fie frică că voi fi "lovit peste degete" sau că "îmi voi muşca degetele"

pentru că am spus ceva. Sunt nerăbdător faţă de câteva detalii mărunte, ceea ce

pune în evidenţă latura mea de perfecţionist. Indiferent de natura rănii (tăietură,

arsură, băşică etc.) aceasta are legătură cu acţiunile mele prezente. De obicei,

nivelul rănii şi genul de ţesut afectat (piele sau os) sunt importante. De exemplu, o

tăietură până la os indică o rană mai profundă decât o simplă inflamaţie. Verific

care sunt degetele afectate şi răspunsul la întrebarea mea va fi mai clar. Dacă îmi

rup un deget, trebuie să mă întreb în ce aspect din viaţa mea sau de cine mă simt strivit ? Trăiesc în nesiguranţă, deoarece îmi este teamă că voi pierde ceea ce am.

Dacă am un deget sau mai multe curbate, este important să observ felul în care

sunt curbate degetele şi direcţiile pe care mi le arată. Dacă degetele sunt lipite, mă

întreb dacă mă simt amestecat în toate activităţile pe care le fac sau în toate

detaliile din fiecare zi? Dacă sunt prea îndepărtate unele de altele, este posbil să

existe o dizarmonie sau un conflict care mă face să am o dificultate în a-mi

echilibra viaţa afectivă, cea profesională, viaţa de familie şi cea sexuală (în funcţie

de degetul care este afectat). Degetele care sunt încovoiate pot indica faptul că mă

retrag în mine însumi sau că mâinile mele se închid pentru a închide pumnul, în

semn de furie sau din dorinţa de a Iovi pe cineva sau ceva. Degetele înţepenite

indică inflexibilitatea mea faţă de detaliile cotidiene. Dacă sunt blocate, mă simt

paralizat faţă de ceea ce am de spus sau de făcut. îmi muşc degetele pentru a mă

pedepsi fiindcă nu sunt capabil să îndeplinesc o anumită sarcină, ceea ce

contravine principiilor mele de etică.

începând de acum accept],* să îmi acord timpul necesar pentru a face câte un

lucru o dată, deoarece îmi accept],* dimensiunea umană şi nu mai sunt nerăbdător,

deoarece astfel avansez prea repede.

329. DEGETE —DEGETUL MARE

Degetul mare are legătură cu presiunea, presiunea pe care mi-o plasez pe umeri

precum şi cea pe care le-o impun celorlalţi! Este un deget puternic, care simbolizează

forţa, capacitatea mea de a lua ceva, nevoia mea de putere şi care foloseşte la a

împinge, a judeca, a presa precum şi a aprecia acţiunile celorlalţi (degetul mare

ridicat în sus sau în jos) precum şi propriile mele acţiuni. Este în legătură cu gura şi cu

gustul. Când ridic degetul mare în sus şi ţin mâna închisă, îmi exprim aprobarea, iar

când degetul este îndreptat în jos, îmi exprim dezacordul. Degetul mare are legătură

cu intelectul meu, cu comunicarea interpersonală şi cu sensibilitatea mea. Un deget

mare sănătos arată un echilibru între gândurile şi sentimentele mele. Dacă sunt

cuprins de angoasă, îmi fac tot timpul griji, degetul mare va fi afectat. Dacă mă simt "împins" de ceilalţi sau de viaţă, voi avea tendinţa de a mă răni cu uşurinţă la degetul

mare. Pot să mă simt împins, presat în lucrurile pe care le am de făcut, dar şi obligat

să ader Ia anumite moduri de a face ceva, la unele doctrine sau religii, fără să pot să

mă opun, lucru care îmi poate afecta felul meu de a reacţiona cu ceilalţi. Uneori devin

agresiv şi reacţionez faţă de ceilalţi, deoarece nu fac lucrurile conform valorilor mele

profunde. Ceea ce vreau cu adevărat să fac rămâne în gândurile mele, în loc să îmi

realizez proiectele pe plan fizic. Degetul mare determină genul de raporturi pe care le

am cu ceilalţi şi cu mine însumi. Dificultăţile în acest caz pot fi în relaţie cu '

dificultatea mea de a lăsa la o parte problemele din trecut, credinţele mele vechi.

Atunci când un copil îşi suge degetul mare, în situaţii în care se simte vulnerabil,

degetul mare reprezintă siguranţa şi protecţia. Toate rănile Ia degetul mare sunt

legate de un efort mental prea mare, o acumulare excesivă de idei şi de griji, de

obicei faţă de un copil şi o tendinţă de a fi în defensivă. Oare comunicarea mea cu ceilalţi este sănătoasă ? îi împing prea mult pe ceilalţi sau eu mă simt împins de o

viaţă prea trepidantă? Mă împing întotdeauna la fund? La fel, atunci când mă satur

prea mult de o anumită situaţie, degetul mare va fi afectat. în cazul în care am o

fractură la degetul mare, înseamnă că viaţa mea trebuie să se schimbe în mod

radical. Acest lucru îmi provoacă o angoasă interioară foarte mare, deoarece trebuie

să îmi schimb obiceiurile pe care le am de mult şi care au consecinţe negative asupra

mea. Degetul mare simbolizează, de asemenea, viaţa şi supravieţuirea, dorinţa de a

trăi (dacă ţin degetul mare în interiorul mâinii strânse, sunt o persoană care

introvertită, care poate vrea să moară sau care simte nevoia de a se retrage în sine,

pentru a se apăra de lumea exterioară). Observ dacă îmi este teamă că voi muri şi nu

voi mai avea controlul asupra mea. Degetul mare îmi reaminteşte forţa mea

interioară, valoarea mea, forţele mele originale. Manifestă uşurinţa mea de a

transforma în acţiune (pe plan fizic) aceste bogăţii interioare, care sunt toate dorinţele

şi nevoile mele. începând de acum, voi face totul pentru a fi împăcat cu mine însumi.

Observ semnele transmise de degetul mareşi rămân vigilent atunci când se întâmplă

ceva. Las tristeţea mea interioară să iasă.

Accepţi* viaţa şi situaţiile care apar fără să dramatizez, deoarece ştiu că universul

va avea grijă de mine! încetez să mai fiu negativ şi accepţi*-să mă sprijin pe propriile

mele forţe şi valori: acest lucru mă ajută să mă detaşez de dependenţele familiale de

care eram agăţat. Mă eliberez de prea-plinul de gânduri şi accepţi* să fiu stăpân pe

viaţa mea.

330. DEGETE —DEGETUL ARĂTĂTOR

Degetul arătător este degetul judecării şi al cunoaşterii şi corespunde mirosului.

Reprezintă ego-ul sub toate aspectele sale: autoritate, orgoliu, suficienţă... în

comportamentele mele non-verbaîe, faptul de a arăta degetul sau cu degetul, indică o

respingere a autorităţii, fie ea parentală sau de altă natură. încerc să exprim

autoritatea într-un mod reactiv, adică în reacţie cu diversele forme de autoritate

prezente. Frica mea de autoritate poate chiar să îmi provoace tulburări digestive. îmi

este teamă că voi fi prins în capcană, că nu voi fi recunoscut la adevărata mea

valoare. îmi este teamă de autoritate şi nu acceptj,* prezenţa acesteia în viaţa mea.

Vreau ca punctul meu de vedere să fie respectat cu orice preţ! îmi folosesc degetul arătător pentru a-mi impune ideile, într-un mod destul de autoritar, este modul meu

de a-mi afirma "puterea personală" şi de a-mi ascunde sentimentul de neputinţă.

Conştientizez faptul că, de obicei fricile mele mă determină să reacţionez astfel. Am o

mare sensibilitate emoţională, şi am nevoie să mă simt în siguranţă în viaţă. îmi este

teamă de judecata celorlalţi, de faptul că aceştia îşi vor reconsidera relaţia cu mine,

fie ea de afaceri, amoroasă sau de prietenie. Realizez faptul că, a-1 acuza pe celălalt

sau a dori să am dreptate cu orice preţ, nu duce la nimic. îmi păstrez energiile pentru

lucruri mai importante. Oare autoritatea mă deranjează cu adevărat? Poate este vorba

despre un sentiment de neputinţă sau de nesiguranţă, care vine din copilărie, faţă de

autoritatea parentală. Dacă mă devalorizez este posibil să am impresia că ceilalţi mă

ignoră sau vor să mă domine. Aş vrea să fiu eu pe primul loc, dar nu se întâmplă acest

lucru. Sunt dezamăgit de mine, dar şi de ceilalţi. O fractură a degetului arătător indică faptul că mă agăţ prea mult de anumite persoane sau situaţii: nu mai sunt capabil să

mă controlez, ce ar putea să se întâmple ? Sunt anxios, chiar panicat, deoarece, în loc

să îmi folosesc adevărata putere interioară, . prefer să folosesc alte trucuri pentru a

obţine ceea ce vreau.

începând de acum accepţi* formele de autoritate care mă deranjează, ştiind că

există pentru a mă ajuta să evoluez în mod pozitiv. în loc să fiu frustrat faţă de acea

autoritate, îmi caut adevărata forţă interioară. în loc să trăiesc în mintea mea, accept|

* să trăiesc în inima* mea. Accepţi* astfel diferitele emoţii şi sentimente pe care le

am. îmi deschid spiritul. îndrăznesc să mă privesc în oglindă şi să am grijă de mine, în

loc să îi arăt pe ceilalţi cu degetul.

331. DEGETE—DEGETUL MIJLOCIU

Degetul mijlociu, degetul cel mai lung al mâinii, reprezintă creativitatea, sexualitatea,

forţa şi furia. Simbolizează pipăitul, munca, productivitatea şi fertilitatea. O rană sau

o durere la acest deget însemnă că viaţa mea sexuală nu este aşa cum aş dori sau că

mă înclin prea uşor în faţa destinului. Trăiesc o supărare sau o tensiune legate de

insatisfacţie şi astfel, treptat apare furia. Această reacţie mă împiedică să îmi realizez

dorinţele secrete. Partea mea creativă este restrânsă din cauza unei lipse de

încredere. Mă neliniştesc prea mult şi visez mult, în loc să îmi construiesc viaţa întrun mod real şi permanent. Frustrările mele mă împiedică să merg înainte.

Sentimentul meu de inferioritate mă îndreaptă spre dificultăţi la nivelul sexualităţii

mele, aceasta fiind-un mod de a-mi exprima creativitatea. Pulsiunile mele profunde

nu sunt exprimate. Am tendinţa de a trăi cu o atitudine extremă: să fug de

responsabilităţi şi să rămân pe loc sau să fiu tentat de aplicarea strictă a regulilor şi

să vreau să obţin cu orice preţ ceva ce îmi doresc. Am încă o atitudine infantilă, ca şi

cum nu aş fi devenit încă adult, major. începând de acum, identific care este aspectul

sexualităţii mele sau al creativităţii mele, care este afectat. Care parte din mine vrea

să crească, să evolueze, acceptândi* responsabilităţile care vin cu acest lucru ? O

fractură a degetului mijlociu indică o rezistenţă şi o rigiditate, mai ales faţă de pipăit, ceea ce determină o agresivitate interioară foarte mare. Poate fi un aspect legat de

cariera mea, de performanţele mele (sexuale, personale, intelectuale).

Accepţi* să îmi exprim mai mult nevoile, în loc să îmi arăt furia. îmi dau seama de

faptul că doar fricile mele sunt cele care mă împiedică să mă exprim. Experienţele

mele sexuale devin mai bogate în loc să fie doar un mijloc de a umple un gol interior.

învăţ să îmi creez viaţa în fiecare zi. în loc să insist pe imagine şi pe aspectele

superficiale, îmi fondez viaţa pe valorile mele şi pe • priorităţile mele interioare.

332. DEGETE—DEGETUL INELARUL

Inelarul, nume care vine de la "inel" simbolizează alianţa sau uniunea şi reprezintă

legăturile mele afective. Reprezintă vederea şi felul în care sunt în relaţie cu mine

însumi. Inelarul meu este atins dacă mă ascund în spatele celorlalţi în loc să îmi ocup

locul cuvenit, dacă viaţa mea este plină de dezordine şi de contradicţii. Reprezintă

libertatea pe care mi-o acord şi felul în care mă aliez cu ceilalţi. Orice fel de rană la

acest deget provine dintr-o supărare sau dintr-o dificultate în relaţiile mele afective:

poate fi vorba de relaţia cu soţul/soţia, cu copiii chiar sau cu părinţii. Sau poate fi vorba despre relaţia cu un asociat sau cu cineva cu care am semnat un contract şi cu

care am o relaţie privilegiată. Această rană este manifestarea exterioară a unei răni

interioare despre care, probabil nu am vorbit nimănui. Este greu pentru mine să

realizez uniunea cu mine însumi, să trăiesc cu această supărare interioară, care mă

copleşeşte. Poate am tendinţa de a exagera situaţia. Ce anume mă deranjează ? Este

posibil să sufăr de o formă de nedreptate faţă de o persoană sau o situaţie ? Deoarece

nu mai deţin controlul asupra mea, încerc să exercit o putere asupra celorlalţi, când

de fapt ar trebui să acceptj,* să renunţ şi astfel, să mă eliberez. Trăiesc încă în funcţie

de ceea ce spun sau gândesc ceilalţi despre mine şi acest lucru mă afectează. Este

posibil să mă simt în pericol şi să am tendinţa de a mă agăţa de ceilalţi. Trăiesc o

răceală la nivelul relaţiilor mele şi mă tratez şi pe mine într-un mod rece şi inuman.

Fracturarea inelarului înseamnă faptul că uit prea mult de mine, în favoarea celorlalţi.

0 situaţie a devenit intolerabilă deoarece nu îmi acord suficient de mult spaţiu pentru

a mă împlini şi a fi eu însumi.

AcceptJ,* să mă detaşez pentru a vedea mai bine situaţia. Ce anume mă

împieddică să mă exprim ? Faptul că presupun reacţia celorlalţi ? învăţ să verific şi

realizez faptul că între a presupune şi a şti există o diferenţă foarte mare. Faptul de a

verifica mă ajută să am relaţii mult mai armonioase şi să învăţ astfel să dialoghez.

Accept],* să mă împlinesc, să evoluez, să fiu fericit fiind în acelaşi timp în armonie cu

cei din jurul meu.

333. DEGETE —DEGETUL MIC Degetul mic este legat direct de inimă*. Reprezintă

familia şi toate aspectele legate de familie, mai ales iubirea, armonia, dar şi

secretele şi minciunile. Este legat de auz şi de intuiţie. Simbolizează înţelepciunea,

integritatea, adevărul, deschiderea spre mine însumi şi spre ceilalţi, comunicarea.

De asemenea, poate reprezenta partea mea şireată şi pretenţioasă, folosită pentru

a-mi satisfice nevoile personale. Când mă rănesc la degetul mic, acest lucru arată

faptul că, trăiesc emoţii pe care ar trebui să le exteriorizez mai multe, în relaţie cu

familia mea, o lipsă de armonie în interiorul cuplului sau pur şi simplu, lipsa iubirii de sine. Fac pe "surdul" şi nu ascult mereu mesajele pe care mi le transmite intuiţia.

Am nevoie de o schimbare la nivelul relaţiilor mele cu ceilalţi, pentru a fi în armonie

cu ideile mele noi, cu noile mele credinţe şi aspiraţii. 0 problemă la degetul mic,

oricare ar fi ea (arsură, tăietură etc) denotă o emotivitate prea mare. Probabil am

obiceiul supărător de a mă supăra din nimic şi emotivitatea mă acaparează. Devin

pretenţios şi acest lucru mă dezechilibrează şi mă împiedică să înţeleg oamenii şi

evenimentele din viaţa mea. în loc să mă las îndrumat de înţelepciunea mea

interioară, am tendinţa de a trăi în funcţie de ceilalţi. Acest lucru îmi dă o stare de

nesiguranţă şi de nehotărâre. Las la o parte intuiţia şi mă las condus de gânduri şi

de nelinişti interminabile. Dacă îmi fracturez degetul mic, am nevoie să mă eliberez

într-un aspect al vieţii mele care poate fi legat de autoritate. Poate fi, de asemenea,

un secret pe care îl port de mult timp, care mă roade în interior.

AcceptJ,* să privesc evenimentele şi situaţiile cu simplitatea unui copil. Le

dedramatizez şi dau dovadă de deschidere, învăţ să mă afirm şi să comunic. Voi

merge înainte cu mai multă uşurinţă. Am nevoie de mult mai mult calm interior. In loc să joc un rol şi să trăiesc într-o lume în care aparenţele sunt mai importante decât

fiinţa, am posibilitatea acum de a reveni la lucrurile simple şi la mine însumi.

334. DEGETE - ARTRITA LA DEGETE Vezi şi: ARTRITĂ [ÎN GENERAL]

Artrita este o inflamare dureroasă a articulaţiilor, care simbolizează critica,

autopedepsirea, reprobarea, o lipsă profundă de iubire şi chiar un sentiment de

neputinţă. Degetele (detaliile cotidiene) cu artrită indică un sentiment de a nu fi

iubit şi de a fi victima evenimentelor din viaţa mea de zi cu zi. îi las pe ceilalţi să mă

conducă.

AcceptJ,* să mă iubesc şi să mă iert, deoarece dacă eu nu mă iubesc, cum ar

putea ceilalţi să mă iubească ?

335. DEGETE —CUTICULE

Cutícula este un strat subţire de piele, un soi de peliculă care se formează Ia baza

unghiilor. Cu cât este mai groasă şi creşte mai repede, cu atât mai mare este

tendinţa mea de a fi aspru cu mine însumi. Mă critic des pentru lucruri mărunte,

deoarece sunt perfecţionist.

AcceptJ,* să văd faptul că sunt o fiinţă umană în evoluţie şi fac tot ce pot. încetez

să mă mai judec atât de sever şi mă accept aşa cum sunt pentru a putea merge mai

departe în mod armonios.

336. DEGETE DE LA PICIOARE

Degetele de la picioare reprezintă detaliile legate de viitor. Sunt o punte de

echilibru şi mă ajută să percep solul, deci lumea în general. Dacă am o stare de

nelinişte faţă de lume, apar crampe şi trăiesc o culpabilitate, pot să îmi sucesc un

deget de la picior, să mă tai (ceea ce indică o lipsă de bucurie) sau să mă rănesc mai

grav (fractură, ruptură). Un deget de la picioare sucit, o entorsă benignă indică faptul

că vreau să schimb direcţia, să iau o decizie, dar mă opun schimbării, deoarece sunt

prea ataşat de un lucru, o persoană sau o situaţie. Am obosit să am tot timpul responsabilitatea pentru ca totul să fie armonios. O fractură scoate în .evidenţă

sentimentul meu de monotonie. Rutina mea zilnică îmi dă o stare de siguranţă, dar în

acelaşi timp, am nevoie de schimbare! Pot avea senzaţia că sunt cu capul în nori, ca

un artist care trăieşte în imaginar. Este posibil să vreau, conştient sau nu, să omit

detalii importante, iar faptul că mă rănesc, îmi atrage atenţia să fiu mai vigilent sau

poate îmi fac prea multe griji pentru lucrurile mărunte pe care le am de rezolvat în

viitor şi acest lucru mă îndepărtează de esenţial. Dacă am o dificultate de a merge

până la capăt sau m-am fixat pe ceva sau, dimpotrivă, vreau să fac lucrurile prea

repede, degetele de la picioare vor fi afectate. Tendinţa de a brusca lucrurile se

exprima adeseori prin faptul că mă lovesc la unul sau două degete de la picioare.

Dacă gândurile mele sunt prea violente, mă lovesc tocmai pentru a-mi reaminti acest

lucru. Dacă îmi scrântesc un deget, înseamnă că mă simt tot mai prins faţă de o

direcţie pe care trebuie să o urmez. Mă simt înghesuit, vreau să fug, dar ştiu în sinea

mea, că nu aceasta este soluţia.

Dacă există o deviaţie a degetului mare spre cel de-al doilea deget, înseamnă că

există un conflict la un nivel profund, legat de valorile mele. Această deviaţie apare de obicei în momentul în care am o relaţie cu un partener/ă sau un părinte pe care îl

consider foarte dominant. Fug de responsabilităţile mele şi îl las pe celălalt să ia

deciziile. Am impresia că ceilalţi se ocupă de treburile mele, deşi acest lucru nu îi

priveşte pe ei, deşi eu îmi reproşez, la rândul meu, că mă amestec în treburile

celorlalţi. Deviaţia poate dispărea dacă mă responsabilizez şi îmi trăiesc astfel viaţa

din plin. Deoarece degetele de la picioare sunt partea din corpul meu, care merge

înainte, degetele îndreptate în jos, pot indica o nesiguranţă de a merge înainte, o

dorinţă de a fi ţintuit la sol, pentru a evita mersul înainte. Degetele de la picioare sunt

în acest caz ca nişte cârlige şi am tendinţa de a sta pe loc. Degetele îndreptate în sus

indică faptul că am tendinţa de a trăi într-o manieră superficială, într-un mediu mai

abstract decât cel terestru (concret). Degetele de la picioare chircite indică o confuzie

mare legată de direcţia pe care o urmez şi absenţa libertăţii şi a clarităţii interioare,

ceea ce mă determină să vreau să fug. "Degetul în ciocan" (grifa digitală) indică un

stres şi respingerea ideii de a merge înainte. Poate înseamnă, de asemenea, frica de a

fi prea abstract sau prea puţin structurat. Pentru a cunoaşte semnificaţia metafizică a

fiecărui deget de la picioare, putem face referire la semnificaţia fiecărui deget,

începând cu cel mare, până la cel mic. Este suficient să transferăm semnificaţia

degetelor de la mâini, care semnifică detaliile din cotidian, la degetele de la picioare,

care reprezintă detaliile legate de viitor. De multe ori, degetul mare este cel afectat.

Acesta reprezintă ego-ul meu, convingerile, teritoriul meu. Când este atins, mă pot

întreba dacă trăiesc un conflict faţă de obligaţiile pe care le am, referitor la legi sau

faţă de autoritatea pe care mama o are asupra mea, fie că este vorba despre mama

mea reală (degetul mare de la piciorul drept) sau simbolică (degetul mare de la

piciorul stâng). Mă simt obligat să mă supun acestei autorităţi. Dacă degetul mare

trece peste degetul al doilea, este posibil să am impresia că sunt responsabil sau că

trebuie să împlinesc nevoile unui frate mai mic (sau soră mai mică) ? Dacă degetul

mare este sub cel de-al doilea deget, este posibil să mă simt supus faţă de un frate

mai mare (sau o soră mai mare). Dacă este deviat spre celelalte degete- haltux

valgus, mă simt vinovat pentru că sunt fericit. Mă retrag în mine însumi, nu îmi mai

găsesc locul în lume. Mi se impun foarte multe lucruri, vreau să mă salvez, dar nu ştiu în ce direcţie să merg.

Accept|V să rămân deschis şi flexibil faţă de viitor. Având încredere în alegerile şi

direcţiile pe care trebuie să apuc, degetele mele de la picioare vor fi în plină formă şi

sănătoase. Voi avansa în viaţă cu convingere.

337. DEMENŢA Vezi: ALZEIMER [BOALA LUI...], SENILITATE

338. DEMINERALIZARE GENERALĂ Vezi şi: OS—DECALCIFIERE

Acest termen se foloseşte pentru a desemna pierderea de către schelet a elementelor

minerale de care corpul are nevoie, precum fosforul, calciul, sodiul, fierul, siliciul,

magneziul etc. 0 demineralizare poate duce la anemie. Se manifestă prin oboseală,

o carenţă Ia nivelul oaselor, lipsa de somn. Petele albe de pe unghii sunt un semn de

demineralizare. Corpului meu îi lipseşte vitalitatea şi energia. îmi "pierd" mineralele şi

îmi lipseşte tonusul. Oare am tendinţa să cred că viaţa îmi scapă sau că ratez ceva ? 

Mă ancorez în modele vechi până într-atât încât mă scufund în ele. Negativismul meu

şi spiritul meu de victimă creează o scurgere a energiilor mele.

Accept],* să am încredere în îndrumătorul meu interior şi învăţ să mă

restructurez. Iau deciziile necesare pentru a face schimbările care se impun pentru a

reorganiza anumite aspecte devenite nocive pentru mine şi pentru a gusta viaţa din

plin. Accept],* să îmi concentrez atenţia doar pe aspectele pozitive ale vieţii.

339. DEPENDENŢĂ Vezi:ALCOOLISM, FUMAT, DROGURI

Dependenţa este legată de un mare gol interior, de o tentativă exterioară de a

împlini mai ales o nevoie de iubire de sine sau o lipsă afectivă legată de unul dintre

părinţi. Prin dependenţă (alcool, droguri, mâncare, fumat, sport, sex, muncă) vreau

să umplu acel gol, acea disperare şi acea tristeţe. Viaţa mea este dezgolită de sens,

nu îmi satisface dorinţele cele mai profunde. Trăiesc revoltă faţă de lumea exterioară

şi am o dificultate în a-mi îngriji egoiil. Nu reuşesc să mă iubesc aşa cum sunt şi

această incapacitate temporară se manifestă prin furie şi ranchiună faţă de univers.

Trăiesc într-o închisoare psihologică în care mă simt sclavul unei substanţe sau al

unui comportament. Dependenţa este un soi de substitut care mă ajută să trăiesc

temporar într-o lume fără probleme. Alcoolul îmi conferă un anumit extaz şi ameţeală

faţă de ceeea ce trăiesc. Drogurile "fără reţetă" (cocaina, heroina, haşişul, LSD, PCD,

marihuana etc.) mă conduc spre senzaţii noi cu dorinţa de a atinge culmi

necunoscute ale conştiinţei. Am impresia că mă simt în siguranţă şi într-o lume

plăcută, dar mai devreme sau mai târziu mă confrunt cu nesiguranţa mea, cu

incertitudinile şi fricile mele. Fumatul mă ajută să îmi "afum" emoţiile, care sunt

ascunse în fum. Mâncarea foloseşte la umplerea unei lipse de tandreţe şi de iubire.

Dependenţa de dulciuri în mod special, este un semn că trăiesc un gol faţă de

căldura umană sau de tandreţe şi a faptului că îmi resping dorinţele. Orice formă de

dependenţă antrenează reacţii ale corpului uman, mai mult sau mai puţin  cunoscute. Aceste forme de abuz sunt fundamental negative şi, dacă este vorba

despre o dependenţă puternică

(droguri, de exemplu) pot apărea frici necontrolate (nevroze). Dependenţa se poate

manifesta prin anumite tendinţe (sexuală, de exemplu) care este greu de controlat.

Primul pas important pe care îl pot face este să conştientizez situaţia în care mă

aflu. Acest lucru cere multă iubire şi curaj pentru a înfrunta şi pentru a distruge

această formă de sclavie care îmi afectează viaţa. Identific lipsa pe care o am în

viaţă, de care încerc să fug, atunci când mă "pierd" în altceva (droguri, de exemplu)

sau în cineva. Dorinţa mea de a trăi este foarte mare, dar am impresia că nu voi

reuşi. Mă simt ca cineva care pierde. Nu am locul care mi se cuvine în propria mea

viaţă şi în societate. îmi măsor fericirea în funcţie de reuşitele celorlalţi. Această

dependenţă mă face să trăiesc un eşec după altul, lucru care îmi conferă un

sentiment de neputinţă. Trebuie să las deoparte partea din mine care se simte

vinovată şi ruşinată din cauza acestei dependenţe. Faptul de a mă judeca şi a mă

critica ştiind că trebuie să îmi schimb comportamentul nu va face decât să îmi

amplifice furia pe care o simt şi dificultatea de a mă elibera de ea. îmi este teamă de eşec, îmi este teamă de trecutul meu. 

Accepţi* să fiu deschis faţă de necunoscut,, spre calea care mă va conduce spre

obiectivele mele de împlinire de sine. Iubirea necondiţionată este începutul vindecării

mele. îi consult pe ceilalţi, caut, verific, fac primii paşi. îmi îmblânzesc emoţiile

interioare, deoarece acestea fac parte din adevărata mea personalitate. Caut să aflu

ce fel de metodă de vindecare naturală mă poate ajuta să mă centrez, să fiu în

armonie şi să îmi sporesc forţele interioare pentru a integra cu dragoste diversele

lipsuri pe care le-am avut în copilărie. îmi evaluez, de asemenea, responsabilităţile şi

reintru în contact cu fiinţa divină care sunt. Astfel pot ieşi din dependenţă şi deveni

autonom deoarece merit să fiu respectat şi iubit şi pentru că îmi accepU* din plin

valoarea şi calităţile, care fac din mine o fiinţă excepţională.

340. DEPIGMENTARE Vezi: PIELE—LEUCODERMIE

341. DEPOZITE DE CALCIU

Calciul este un mineral care corespunde energiei celei mai "rigide" a corpului uman,

oasele. Calciul este legat de energia mentală, de structura mentală a fiinţei mele.

Depozitul se formează atunci când energia se fixează şi se cristalizează (ca şi

pietrele de la ficat) într-un loc anume, provocând durere şi inflamare. De ce se

întâmplă acest lucru ? Deoarece depozitele de calciu provin în general din gândurile

fixe, din lipsa de supleţe, legat de autoritatea pe care refuz să o acceptj,*.

Consider că, faptul de a mă plia la această exigenţă din viaţa mea mă împiedică să fiu

complet liber. Modalitatea de a schimba aceste depozite de calciu în iubire este de

a practica deschiderea spirituală şi de a pune accentul pe comunicare, pe mişcare, pe

sport.

Accept],* să fiu mai deschis faţă de ceilalţi: sufăr mai puţin din cauza autorităţii şi

împărtăşesc mai mult cu ceilalţi. Astfel rămân autonom, liber şi plin de înţelepciune!

342. DEPRESIE Vezi: NEURASTENIE

Depresia nervoasă, numită de obicei depresie, este o stare patologică marcată de

o tristeţe profundă, însoţită de o durere morală, de pierderea stimei de sine şi o încetinire a funcţiilor psiho-motorii. Depresia se traduce prin devalorizare şi

culpabilitate, care mă rod în interior, două elemente fără de care nu există

depresie.

Imediat ce rezolv unul dintre cele două elemente, voi ieşi din depresie. Dacă sunt o

persoană depresivă, mă simt nefericit, simt că nu valorez nimic. Este posibil chiar să

mă simt vinovat pentru ceea ce sunt. Trăiesc în trecut şi îmi este greu să mă detaşez

de el. Prezentul nu există, iar viitorul mă sperie. îmi este imposibil să trăiesc "aici şi

acum". Prefer să trăiesc mereu în trecut, să privesc mereu în urmă. Actualitatea mă

lasă indiferent. Nu am chef să fac nimic. Pentru a nu fi frustrat, mai ales pe plan

sexual, mă privez de toate dorinţele mele. Nu vreau să mă ocup de mine. Este foarte

important să fac o schimbare în modul meu de a vedea lucrurile acum, deoarece nu

mai este ca în trecut.

Depresia este de multe ori o etapă decisivă în viaţă (de exemplu, în adolescenţă)

deoarece mă obligă să mă redefinesc Vreau, cu orice preţ să am o viaţă diferită. Sunt bulversat între idealurile mele (visele

mele) şi realitate (ceea ce se întâmplă) între ceea ce sunt şi ceea ce vreau să fiu.

Există un dezechilibru interior (poate de ordin chimic sau hormonal) şi

individualitatea mea este confuză. Mă simt limitat în spaţiul meu şi îmi pierd gustul

de a trăi, esenţa existenţei mele. Mă simt inutil, nefericit, obosit, mă simt o povară

pentru ceilalţi. Am tendinţa de a mă resemna uşor şi vreau să abandonez totul, să mă

retrag. îmi provoc multă presiune prin faptul.că îmi îngrop emoţiiile în adâncul meu.

Când presiunea devine prea mare, apare depresia: ceilalţi sunt obligaţi să îmi preia

unele responsabilităţi. Această presiune poate proveni de asemenea, de la părinţii

mei sau de la,partener/partenera de viaţă, de Ia şeful meu, sau pur şi simplu, din

societate. Obligaţia de a reuşi, de a avea o reputaţie bună, de a oferi imaginea celui

care a reuşit în căsnicie, în viaţa de familie, toate acestea contribuie Ia amplificarea

stresului meu, mă întreb tot mai des dacă nu . am fixat ştacheta prea sus şi imediat

ce intervine un eveniment care răstoarnă totul, apare depresia. Mă simt presat,

neputincios şi inferior. Cu alte cuvinte, depresia îşi are originea într-o situaţie pe

care o trăiesc faţă de teritoriul meu, adică ceea ce îmi aparţine, spaţiul meu vital, fie

că este vorba despre persoane (părinţii mei, copiii mei, prietenii mei etc), animale

(câinele meu, peştişorii mei etc.) sau lucruri (munca mea, casa mea, mobila mea etc.)

Conflictul pe care îl trăiesc poate fi legat de un aspect cu privire la teritoriul meu, .pe

care mă tem că îl pierd, de o ceartă cu privire la teritoriul meu şi care mă

deranjează (de exemplu, certurile clasice între fraţi şi surori) sau de ceva ce am

pierdut deja şi faţă de care îmi reproşez anumite cuvinte sau gesturi. Iată câteva expresii care arată cum mă pot simţi: Mă sufoci!, îmi iei aerul!, Vreau spaţiu! Uneori

simt, de asemenea, o dificultate în a delimita sau a-mi marca spaţiul, teritoriul

personal, Ce anume îmi aparţine doar mie şi ce aparţine celorlalţi ? Sun tot timpul

nemulţumit de o situaţie care implică adesea un membru al familiei mele.

Persoanele depresive sunt adeseori foarte influenţabile de către anturajul lor. Simt

tot ceea ce se întâmplă în jurul meu şi acest lucru îmi decuplează sensibilitatea, iar

de aici provine un sentiment de limitare şi impresia de a a fi invadat de către ceilalţi.

în loc să am o anumită detaşare, trăiesc totul de prea aproape, lucru care îmi

consumă multă energie, inutil. Chiar dacă aş lupta, ştiu că aş pierde. Am tendinţa de

a nu termina ceea ce încep. Mi se pare foarte copleşitor sentimentul că tot ceea ce

fac nu este suficient de bine. Pot avea tendinţa de autodistrugere. Sunt nostalgic,

mă retrag în carapacea mea, docil ca un câine, pentru a nu deranja pe nimeni. Am

impresia că sufăr şi voi muri. Râsul nu mai face parte din viaţa mea. Pot, de

asemenea, să am o "nevoie de atenţie", pentru a mă ajuta să mă valorizez. Depresia

devine în acest caz un mijloc inconştient pentru a-i „manipula" pe cei din jurul meu.

Pot consuma multă energie asupra unui proiect sau pentru ceva care îmi place, dar

nu este poate cea mai bună soluţie pentru mine. Viaţa va avea grijă să îmi ofere altceva, un lucru care poate va fi mai bun pentru mine. Dar sunt atât de concentrat pe

lucrul pe care mi-1 doresc încât nu văd tot binele care mi se întâmplă. Trebuie să mă

obişnuiesc să am o vedere de ansamblu asupra evenimentelor şi să înţeleg că acest

lucru este mai bun decât ceea ce îmi doream.

Depresia postnatală survine Ia câteva săptămâni după naştere, uneori câteva luni.

Mă simt descurajată, îmi este teamă că nu mă voi descurca şi nu ştiu ce să fac.

Bebeluşul poate a umplut temporar un gol. Acum mă confrunt cu mine însămi, cu

golul şi singurătatea pe care le simt Deoarece nu cred în posibilităţile mele şi în forţele

mele, "nu ştiu cum voi reuşi". Toate acestea pot fi amplificate de amintiri din propria

mea copilărie sau de la naşterea mea, care au fost dureroase. Indiferent care este

motivul depresiei, verific începând de acum cauzele auxiliare stării mele depresive.

Poate am trăit o presiune în copilărie ? Care sunt evenimentele importante pe care leam trăit în copilărie care mă fac acum să îmi consider viaţa lipsită de sens ? Care este

drama vieţii mele care încă mă roade în interior ? Este vorba despre pierderea unei

fiinţe dragi, a raţiunii mele de a fi sau a direcţiei mele de viaţă, pe care nu mai

reuşesc să o găsesc? Fuga de responsabilităţi şi de realitate nu-mi foloseşte la nimic

[sinuciderea, de exemplu) chiar dacă acest lucru pare a fi soluţia cea mai uşoară. Este

important să constat care sunt responsabilităţile mele, deoarece voi avea nevoie de

ceva mai puternic decât antidepresivele pentru a alunga depresia: trebuie să ajung

la originea acesteia, să vindec răul din suflet.

Cât despre deprimare, este o tulburare depresivă, o perioadă de tristeţe, de dezgust,

de slăbiciune, de copleşire, de descurajare. De obicei durează puţin (o zi sau câteva

zile). Se mai numeşte şi depresie sezonieră sau depresie de iarnă, fiind o stare

care apare mai ales toamna şi iarna. Este perioada în care se scurtează ziua, lumina.

Am o nevoie mare să mănânc şi să dorm, la care se adaugă simptomele depresiei.

întunericul care devine mai prezent, îmi aminteşte părţile întunecate ale personalităţii

mele precum şi situaţiile conflictuale în care nu văd "lumina de la capătul tunelului" şi

pentru care mi se pare că nu există soluţii. Privesc tot ceea ce mi se întâmplă într-un

mod negativ. Mă simt victimă şi neputincios. Mă retrag în mine însumi şi întrerup orice

comunicare, chiar şi cu mine însumi, pentru a evita orice analiză şi responsalibilizare.

Accept],* să îmi acord un răgaz în viaţă. Privesc cu detaşare ceea ce mi se

întâmplă şi accepţi* să văd care sunt lecţiile pe care Ie am de învăţat. îmi concentrez atenţia pe priorităţile mele şi îmi dau seama de faptul că viaţa îmi oferă multe cadouri. îmi acord momente frumoase, timp pentru odihnă, pentru a-mi regăsi

resursele. Astfel redevin stăpân pe viaţa mea şi am energia necesară pentru a-mi

duce la capăt toate proiectele.

Accepţi* să fiu unic. Am tot ceea ce îmi trebuie pentru a-mi schimba destinul >

şi pot alege, în mod conştient, să las viermele să se transforme în fluture. Am de ales

între "a abandona" şi "a lupta". încerc să rezist şi să văd că lucrurile se petrec aşa

cum vreau eu. Devin mai disciplinat, încep lucrurile, câte unul pe rând, având grijă să

termin ceea ce am început. Fiind mai responsabil dobândesc mai multă libertate şi

eforturile mele sunt recompensate. Reîncep să fac proiecte, să visez, să îmi creez

viaţa aşa cum vreau eu, respectând ceea ce sunt! Nu mai am nevoie de aprobarea

celorlalţi. îi las să trăiască şi îmi acord dreptul şi spaţiul necesar pentru a mă împlini.

Nu mă despart de sarcinile pe care le car după mine decât pentru a le conştientiza.

Sunt eu însumi, pur şi simplu. Dacă încetez să mai creez o presiune inutilă, depresia

va dispărea.

343. DERMATITĂ Vezi: PIELE

—DERMATITĂ ^

344. DERMATITĂ SEBOREICĂ Vezi: PIELE—ECZEMĂ

345. DESHIDRATAREA CORPULUI

Deshidratarea celulară este un deficit de apă şi sodiu. Este asociată cu

demineralizarea. Există undeva o pierdere, o secetă. Cum am ajuns să am o lipsă de

apă sau de sare în corpul meu? Apa este elementul care curăţă, purifică, face să circule ceva: fără apă, mor. Oare care parte din mine vrea să moară, care sunt

emoţiile de care vreau să scap ? Care este obsesia care îmi consumă toată energia ?

Mă distanţez de creativitatea mea şi de potenţialul meu interior. Nu mai văd soluţia şi

este ca şi cum m-aş retrage din viaţă, deoarece durerea este prea intensă. Mă las

golit de energie, "secătuit" de ceilalţi, deoarece îmi concentrez prea mult atenţia pe

ei.

Accepţi* să mă iubesc mai mult, să îmi hrănesc celulele printr-o hrană sănătoasă

şi cu apă. îmi las toate emoţiile să se exprime prin intermediul creativităţii. Am grijă

de mine, deoarece nimeni nu poate face acest lucru în locul meu.

346. DESPRINDEREA DINŢILOR Vezi: DINŢi[DURERE DE...]

347. DIABET VeziiSÂNGE—DIABET

348. DIAFRAGMĂ

Diafragma este membrana musculară care separă partea superioară (plămânii şi

inima*) de partea inferioară (ficat, stomac, intestine etc) a fiinţei mele. Reprezintă

respiraţia, capacitatea de a mă abandona complet, respirând adânc. Când

diafragma se comprină am senzaţia că mă retrag în mine însumi. Am nevoie "să fiu"

relaxat pentru a putea să respir viaţa. Diafragma este eficientă atunci când mă

abandonez vieţii şi nu atunci când vreau să controlez totul. Dacă apare o anumită

tensiune, acest lucru se întâmplă deoarece reţin, refulez sau blochez benefice

pentru mine. Pot trăi anumite situaţii care mă împiedică să îmi exprim liber gândurile

şi sentimentele cele mai profunde. Poate că modul meu de viaţă mă împiedică să fiu

cu adevărat ceea ce sunt, lucru care mă face să respir într-un mod superficial şi

limitat. Mă simt strâmtorat, închis. 0 parte, un fragment din personalitatea mea este

"fără lacăt". Diafragma este legată de primele mişcări ale foetusului, când descopăr

că există şi altceva în afara mea. La vârsta . adultă, această zonă se blochează atunci

când schimburile dintre lumea mea interioară şi cea exterioară sunt în conflict, dacă

fac, de exemplu, multe lucruri superficiale, fără profunzime.

Accepţi* faptul că viaţa îmi aduce multe lucruri bune. începând de acum, nu mai

este nevoie să fiu reţinut, am încredere, îmi acord spaţiul de care am nevoie şi pot să

merg mai departe în viaţă. Diafragma este un muşchi foarte important, care atunci

când respir adânc mă ajută să intru în contact cu eul meu interior şi să regăsesc

energia universului. începând de acum, văd viaţa într-un mod total diferit. îmi exprim

liber, aici şi acum, gândurile, sentimentele şi emoţiile profunde. Viaţa mea este plină

de frenezie şi entuziasm !

349. DIAREE Vezi; INTESTINE—DIAREE

350. DIAREEA CĂLĂTORULUI Vezi:INTESTINE—DIAREE

351. D1FTERIE Vezi şi: GÂT, LARINGE

Difteria este o boală infecţioasă care mai întâi se manifestă printr-o angină a

mucoaselor, apoi eventual leziuni provocate de toxină la nivelul sistemului nervos

(paralizie), al rinichilor sau al inimii*. Difteria se caracterizează prin formarea unor

membrane la nivelul laringelui şi al faringelui (gât) provocând o umflătură. Am o

dificultate la înghiţire. Deoarece gâtul mă ajută să vorbesc, să comunic, acest lucru

indică faptul că mă reţin în timpul comunicării cu ceilalţi. Nu reuşesc să exprim ceea

ce simt, îmi înghit emoţiile şi nevoile. îmi este teamă că mă înec în emoţiile

reţinute. Mă sufoc cu tot ceea ce nu exprim. Mă simt ridicol să trăiesc o angoasă atât

de mare. îmi este teamă (sau mi-a fost teamă) că nu sunt capabil să "ţip" după ajutor

dacă sunt în pericol şi acest lucru revine mereu în visele mele. îmi este frică de

respingere şi interpretez dinainte reacţiile celorlalţi. îi las pe ceilalţi să îmi

controleze viaţa în tăcere şi supunere. îmi este greu să îmi accept i* corpul. Fug de mine însumi şi îmi este frică de moarte.

Trebuie să conştientizez faptul că am murit deja, în mai multe aspecte ale vieţii

mele, deoarece nu las curentul natural al vieţii să curgă în mine şi să se exprime prin

mine.

Accepţi* faptul că este esenţial să îmi fac cunoscute nevoile şi sentimentele în loc

să le sufoc. Trebuie să mă schimb. Trebuie să mă accepţi* aşa cum sunt şi să învăţ să

mă iubesc. Cântarul poate fi un mijloc foarte bune de a-mi exersa gâtul şi de a celebra

viaţa. Dacă mă iubesc şi mă respect, ceilalţi mă voi iubi şi mă vor respecta la rândul

lor.

352. DIGESTIE (durere de...} Vezi:INDIGESTIE

353. DINŢI pn general)

Dinţii simbolizează deciziile, poarta de intrare solidă care mă ajută să muşc din plin

din viaţă! Realităţile interioare şi exterioare trec prin dinţii mei, care reprezintă unul

din mijloacele prin care mă exprim în acest univers. Dinţii sunt organe anexe foarte

dure care reprezintă energia fundamental a fiinţei mele, a integrităţii mele.

Capacitatea interioară de a primi ideile noi, iubirea, hrana spirituală, precum şi

echilibrul şi stabilitatea mea, se manifestă prin dinţii sănătoşi şi puternici. Dinţii sunt,

într-o oarecare măsură, oglinda fiinţei. Când mâncarea trece prin gură, aceasta

transmite sentimente care pot afecta dinţii, pe termen mai lung sau mai scurt Dinţii

sunt atinşi mai întâi (chiar dacă este vorba, de exemplu, doar de o carie superficială)

şi apoi organul moale care este legat de dinte. Astfel, un dinte alterat (o carie de

exemplu) indică o slabă afirmare de sine, o realitate inacceptabilă pentru mine şi

teama de a mă poziţiona în univers, cu toate responsabilităţile pe care le implică

acest lucru. Dificultatea mea de a-mi dobândi autonomia şi independenţa, de a accede la ceea ce îmi dorescpse reflectă în durerile de dinţi. Chiar dacă îmi este greu

să iau anumite decizii bune pentru mine, trebuie să fiu deschis în faţa mijloacelor pe

care le am pentru a depăşi situaţiile cele mai delicate. Pentru multe dintre animale,

dinţii reprezintă mijlocul cel mai eficient de a se apăra în caz de atac din exterior.

Dacă mă simt în pericol şi nu ştiu cum să acţionez, dinţii vor reacţiona. Dinţii

reprezintă, de asemenea, voinţa mea de merge înainte, de a reuşi, capacitatea mea

de a da viaţă gândurilor şi emoţiilor mele. Un conflict puternic, legat de culpabilitatea

referitoare la o situaţie emoţională reflectată în cuvinte, sau orice alt tip de

deranjament interior se poate manifesta printr-o reacţie a dinţilor şi chiar a

gingiilor.

Durerea la nivelul dinţilor sau al gingiilor apare atunci când conflictul nu este rezolvat

şi, în mod conştient sau nu, decid că "timpul va aranja lucrurile". Vreau ■ să limitez

daunele, dar dinţii mei vor fi cei care se vor strica. Situaţiile nerezolvate, emoţiile

nexprimate, îmi "putrezesc" dinţii. Pot deci să "strâng" din dinţi pentru a mă apăra de

o agresiune exterioară într-o situaţie care mă face să reacţionez foarte puternic.

închid uşa, rezist în faţa lucrurilor care vor să intre în mine sau, din contră, lucrurilor

care au nevoie să iasă din interiorul meu.

Incisivii (dinţii din faţă} se raportează la faptul de a avea de "tranşat" ceva, legat de

o alegere, adică de a spune da sau nu, de a face sau nu o anumită acţiune etc.

Caninii exprimă faptul de a putea exercita o anumită autoritate asupra deciziilor pe care le am de luat. Asemenea unor colţi, simbolizează capacitatea sau obligaţia mea

de a mă apăra singur. Pot fi afectaţi atunci când mă simt "sfărâmat" în faţa unei

decizii pe care o am de luat. Muncesc cu multă înverşunare şi am impresia că nu îmi

voi putea atinge scopurile. Premolarii îmi arată gradul meu de acord cu privire la

deciziile mele. Molarii reprezintă gradul meu de mulţumire cu privire la deciziile pe

care le-am luat sau pe care le voi lua. Smalţul dentar este atins atunci când am

impresia că nu am dreptul "să muşc" dintr-o situaţie, din cauza moralei sau a

educaţiei primite (sunt prea bine educat pentru a face aşa ceva...) De asemenea, pot

avea impresia că sunt "folosit" de către cei apropiaţi, deoarece nu am nicio barieră

pentru a mă apăra. Dentina este afectată atunci când consider că nu sunt capabil de

a "muşca" dintr-o situaţie, când nu am încredere în mine şi în capacităţile mele.

Realitatea şi viaţa cotidiană mă apasă greu: vreau să fug de ele.

Accepţi* să ramând deschis faţă de iubire fără să îmi fie teamă că voi pierde

recunoştinţa celorlalţi. Când am dinţii sănătoşi zâmbesc mai mult şi sunt mai deschis

spre comunicarea non-verbală cu ceilalţi. Mă iubesc aşa cum sunt, cu toate calităţile

mele. Trebuie să am grijă de dinţii mei, care îmi "îmbracă" personalitatea. Mă ajută

să am o comunicare clară şi precisî, fiind capabil să-mi exprim cu cuvintele potrivite

gândurile şi emoţiile. Dinţii nu au mască! ramând eu însumi, fără să mă judec, fiind

în acelaşi timp deschis în faţa criticilor celorlalţi, îmi transform gândurile în iubire

veritabilă şi dinţii mei rămân sănătoşi.

354. DINTE (abces la rădăcina dintelui...)

Deoarece acest abces se află în ţesutul care acoperă rădăcina dintelui, acest lucru

arată furia mea faţă de o decizie pe care o am de luat. Cum infecţia este plasată în

cavitatea centrală a dintelui, acest lucru indică o situaţie contradictorie pe care o

trăiesc, în legătură cu o decizie care mă "roade pe dinăuntru". Este ca un vulcan mic

care erupe şi care lasă să ţâşnească emoţiile negative reprimate mult timp. Este

posibil să simt o durere interioară puternică faţă de hrana afectivă de care am nevoie

şi pe care am impresia că nu o am. Dacă există o ruptură afectivă, mai ales în

relaţie cu mama sau cu copiii mei şi adun în mine durerea sau dezamăgirea, simţindu-mă vinovat de ceea ce se întâmplă, abcesul va reapărea. Rădăcinile mele

profunde sunt readuse în discuţie.

Accept].* să iau acea decizie cu cât mai multă iubire şi armonie, ţinând cont de

valorile cele mai elevate care-mi guvernează viaţa, respectându-mă pe mine şi pe

ceilalţi.

355. DINŢI (carie dentară)

Caria dentară este manifestarea unei dureri interioare extreme. Caria manifestă

în exterior ceea ce se întâmplă în profimziumea persoanei respective. Ceva mă

roade pană in adâncul fiinţei mele. Nu reuşesc să exprim acest rău care mă roade şi

astfel apare inflamaţia. Dintele începe să se strice şi adeseori este

dureros, în funcţie de sensibilitatea nervoasă existentă la nivelul dintelui. Când

tensiunea emoţională devine prea intensă, se transformă la nivel fizic în carie

dentară, care corespunde exact situaţiei pe care o trăiesc .

Deoarece fiecare dinte reprezintă un aspect particular al personalităţii mele şi a

vieţii mele, caria îmi arată faptul că eu refuz sau resping acel aspect şi mă

autodistrug.

Dacă dintele respectiv este plombat, emoţiile legate de el vor fi închise până

când voi deveni conştient de ele. Structura dintelui este cea mai rigidă structură din

corpul uman. Caria dentară se referă la aspectul mental. Oare este vorba despre

ura, ranchiuna sau remuşcările faţă de cineva, în special faţă de o autoritate ? Este

posibil să "îmi arăt dinţii" atunci când mă simt atacat. Care este adevărata cauză a

durerii mele ? Principala cauză va spori şansele de a opri acest proces de distrugere.

Este posibil să îmi port pică deoarece tac cu privire la un aspect şi astfel îmi fac rău

mie însumi. Sau poate am trăit o situaţie în care voiam să "muşc" pe cineva în poziţie

auto defensivă, acţiune pe care nu am făcut-o, deoarece "un copil bine educat nu face

astfel de lucruri". în copilărie aveam adeseori carii, deoarece aveam un "dinte"33

împotriva cuiva. Am primit puţină afecţiune (semne de afecţiune precum tandreţe,

blândeţe etc.). Ceilalţi au râs de mine şi am fost foarte rănit, până în profunzimea

dinţilor.

Este posibil, de asemenea, să trăiesc un conflict în familie în care îmi asum cu greu

ceea ce primesc de la ceilalţi şi trebuie să filtrez acest conflict printre dinţi prin

mestecare. Dinţii mă ajută să filtrez şi să aleg ceea ce intră în interiorul meu şi asfel,

în universul meu, în general. Cu cât am mai multe carii, cu atât mai mult mă rup de

mine însumi şi mă apropii mai mult, inconştient, de moarte, deoarece fiecare carie

manifestă o parte vitală din mine care este moartă sau pe cale de a muri şi un conflict

pe care îl trăiesc, care rămâne fără soluţie. Durerea se exprimă prin carie şi poate

genera alte dureri fizice, corelate de durerea de dinte.

Accepţi* să încetez să mai caut cauza fizică (alimentaţie, zahăr etc). îmi las

gândurile să evolueze şi îmi schimb modul de a vedea situaţiile din viaţa mea. Pot să

mă întreb ce "hrană" emoţională şi raţională (gândurile mele) nu îmi mai este

benefică şi pe care ar fi bine să o înlocuiesc printr-o altă hrană mai sănătoasă şi mai

echilibrată ? Abordez viaţa cu mai multă pasiune şi astfel ajut măselele de minte să se dezvolte şi să se întărească. Va fi mult mai bine pentru mine !

356. DINŢI (durere de...)

Problemele dentare sunt legat de decizii, mai ales când este vorba despre o durere

de dinţi. Amân luarea unei decizii deoarece consecinţele acelei alegeri mă sperie, îmi

dau o stare de nesiguranţă. Acestui aspect i se adaugă responsabilitatea personală,

capacitatea mea de a lua decizii, fără să îmi fie teamă de ceea ce se va întâmpla mai târziu34. Această nehotărâre poate proveni din faptul

că nu am o vedere de ansamblu asupra unei situaţii şi astfel nu pot trage concluziile

adecvate. Dinţii mei avansează prea mult spre exterior dacă sunt prea grăbit în

deciziile pe care Ie iau, când vreau ca totul să meargă mai repede. Adeseori fac

compromisuri pentru ca ceilalţi să mă iubească. Dacă dinţii mei sunt orientaţi mai

mult spre interior am tendinţa de a pune frâne, de a mă retrage în mine însumi.

Dacă am o durere foarte puternică, este posibil ca acea durere să fi apărut

deoarece îmi port pică pentru că nu pot comunica ceea ce vreau eu. Aş vrea să "îmi

arăt dinţii", să "mârâi" pentru a mă poziţiona, pentru a-mi arăta forţa şi a arăta că

exist. Vreau să fiu ascultat, respectat. Dar, dimpotrivă, eu "închid gura". 0 afecţiune

a rădăcinii dintelui arată furia pe care o am faţă de o situaţie sau un membru al

familiei pe care îmi este teamă că îl voi pierde. Durerea reapare de obicei în

situaţiile "dureroase" când trebuie să mă detaşez faţă de o situaţie sau faţă de o

persoană. Dacă nu am rezolvat în totalitate o situaţie, durerea poate persista chiar

şi după extracţia dintelui. Durerea îmi arată faptul că, furia pe care o simt este

inutilă şi că trebuie să încetez să mă mai stresez cu privire la aspectul de care se

leagă durerea de dinte. Conştientizez faptul că, dacă îmi comunica nevoile şi

dorinţele, durerile de dinţi nu mai au sens să apară, în copilărie, dacă dinţii mei

cresc cu dificultate, înseamnă că mă simt pierdut, nu ştiu pe cine sau pe ce

anume să mă sprijin. Trăiesc angoasă şi nesiguranţă. Dacă, din contră, nu am nicio

sensibilitate, este vorba despre modalitatea mea de a fugi de situaţiile neplăcute,

de a închide urechile Ia mesajele pe care mi le transmite corpul meu. Când este

vorba despre tartru pe dinţi, este o formă de agresiune interioară, o reacţie

care nu a fost rezolvată şi care reapare la suprafaţă. Acest lucru mă poate

determina să-mi înăspresc poziţiile faţă de deciziile pe care le am de luat sau pe

care le-am luat deja. Trăiesc pentru ceilalţi în loc să trăiesc în funcţie de propriile

mele aspiraţii, şi de voinţa mea personală. Tartrul devine un soi de armură pentru

dinţii mei, pentru a mă proteja de atacurile din exterior. Când îmi rup un dinte

trăiesc o confruntare faţă de cineva sau ceva mai puternic decât mine şi mă

încăpăţânez să continui să mă bat pentru ideile mele sau pentru ceea ce cred. Sunt

rigid şi merg până dincolo de capacităţile mele.

în cazul în care persistă dinţii de lapte, înseamnă că mă agăţ de anumite comportamente de copil, deoarece îmi este teamă să cresc. Dacă îmi pierd dinţii

prematur, am impresia că ceilalţi iau deciziile în locul meu. Nu pot să "muşc din

viaţă". Dacă ajung să îmi pierd dinţii (când îmbătrânesc, de exemplu) poate

însemna faptul că viaţa mea nu îmi mai aparţine mie, deoarece ceilalţi iau deciziile

în locul meu. Nu vreau să "îmi mai arăt dinţii" renunţ, împotriva voinţei mele, la

creativitate, la tinereţea mea. Dacă unii dintre dinţii mei încă nu s-au dezvoltat,

înseamnă că îmi este greu să trăiesc: nu văd cum aş putea deveni independent, mai

ales faţă de mama mea şi cum aş putea să mă exprim liber, fără să îmi fie teamă de

consecinţe. Desprinderea dinţilor are legătură cu frica de a-mi fi descoperit un secret pe care nu l-am spus nimănui. Toate acestea mă rod de-a lungul anilor. Astfel

mă pierd şi nu mai am nicio limită deoarece, asemenea unui cameleon, vreau prea

mult să mă adaptez la ceilalţi pentru a fi iubit şi acceptaţi*. A sosit momentul să îmi

delimitez spaţiul vital şi să mă eliberez de acest secret care mă roade, pentru a face

energia să circule şi a "muşca" din plin din viaţă.

Accept],* să găsesc un mijloc de a-mi structura mai mult gândurile şi ideile. Astfel

îmi va fi mai uşor să iau iniţiativele cele mai bune referitor la ceea ce trăiesc acum şi

să îmi schimb comportamentul. Accepţi* să fiu conştient de ceea ce se întâmplă în

viaţa mea, să înţeleg esenţa determinării care îmi gestionează universul. Verific

partea afectată de problemele dentare şi aduc soluţia potrivită. Dacă sunt afectaţi

dinţii din partea de sus, mă gândesc la intuiţie şi Ia instinct, în cazul celor de jos, este

vorba despre o decizie din planul raţional şi logic, ceva de ordinul voinţei fizice.

357. DINŢI —PROTEZĂ, IMPLANT DENTAR

Proteza dentară îmi dă iluzia unei vitalităţi puternice. De fapt, la fel ca şi dinţii

adevăraţi, dă impresia de a fi adevărată, sinceră, ca şi dinţii reali! Nimic nu este însă

mai fals! Deoarece vreau să obţin un răspuns clar, merg până în profunzimea

lucrurilor. Sunt capabil să îmi trăiesc experienţele cu curaj şi sinceritate, ca şi cum aş

avea dinţii reali ? Sunt determinat să fiu ceea ce sunt cu adevărat, să mă afirm, să fiu

întreg, să "muşc" din viaţă ? Dacă proteza mă răneşte (în urma unei aşa zise ajustări

proaste) mă simt şi eu rănit, chiar dacă inconştient, de un părinte acaparator, exigent

sau care "îmi otrăveşte" viaţa: dinţii de sus, indică faptul că este vorba despre tatăl

meu, partea mea raţională, Yang, iar cei de jos, au legătura cu mama, cu partea

afectivă, intuitivă, Yin. Acest lucru mă împiedică să devin autonom. încetez să mai

trăiesc în funcţie de ceilalţi.

Accepţi* să fiu eu însumi şi îmi regăsesc satisfacţia şi fericirea de a mă afirma.

358. DINŢI (scrâşnirea dinţilor...) — BRUXISM Vezi şi: AUTORITARISM,

MAXILARE

[DUREREDE...]

Dinţii reprezintă deciziile şi o anumită formă de agresivitate. Scrâşnirea dinţilor,

denumită şi bruxism, reprezintă o furie inconştientă, care urcă la suprafaţă, o

furie refulată, care se exprimă mai ales noaptea. Am o mare nervozitate interioară,

mă abţin din a face sau a spune anumite lucruri. Şi pentru că nu reuşesc să iau decizii

clare şi precise, scrâşnirea din dinţi este expresia fizică a tristeţii şi a

agresivităţii mele reprimate faţă de o situaţie care îmi este insuportabilă.

Asemenea unei uşi care scârţâie, scrâşnirea dinţilor scoate la lumină frica mea de a

mă deschide pentru a lua decizii, iar zgomotul exprimă o formă de geamăt interior,

faptul că mă simt prins ca într-o vrajă rea. Vorbesc în linişte, pentru a elibera ceea

ce nu pot exprima prin cuvinte, tot ceea ce a rămas nespus, tot ceea ce am îngropat

în interior în timpul zilei. Copiii sunt foarte des afectaţi de bruxism: de la o vârstă

fragedă învaţă diferitele relaţii de autoritate şi jocurile de putere care există. Dacă îmi

este frică să îmi exprim opiniile şi.mă simt "prea mic" în faţa părinţilor mei, a bonei

sau a învăţătorilor, ajung să scrâşnesc din dinţi. Indiferent Ia ce vârstă se manifestă, bruxismul indică o tensiune interioară puternică. Trăiesc o dualitate

mare între mintea mea şi inima mea şi pasiunea mea, rezultatul fiind pasivitatea.

Accept],* să conştientizez această stare fară să o refulez şi să o exprim aşa

cum o trăiesc în prezent. îmi acceptj,* sensibilitatea şi emoţiile care ies la suprafaţă

şi realizez faptul că incertitudinile mele mă determină să trăiesc mai multă tensiune

interioară decât faptul de a prelua iniţiativele care se impun. Atunci când iau o

decizie, mă eliberez şi mă simt mai împlinit.

relaţia cu un prieten sau o prietenă. De asemenea, poate fi vorba despre o

dificultate de a organiza un proiect concret.

Primii molari apar (#16, 26, 36, 46) Ia vârsta de şase sau şapte ani şi arată felul în

care mă poziţionez sau nu şi nevoia mea de a fi recunoscut de ceilalţi. Primul

molar superior din dreapta (#16) are legătură mai ales cu locul pe care vreau

să îl ocup în societate, în exterior, în timp ce, primul molar superior stâng

(#26), exprimă dacă sunt sau nu recunoscut pe plan afectiv, mai ales de către

părinţii mei. Pot avea impresia că nu exist sau că nu sunt iubit aşa cum aş vrea eu

şi atunci molarul #36 va fi afectat.

Primul molar inferior drept se raportează la muncă, într-un mod foarte concret.

Dificultatea de a concretiza un proiect sau de a ajunge într-un anumit loc de muncă,

va avea efecte asupra molarului #46. Acesta este legat de noţiunea de dorinţă, de

moarte şi de renaştere. Dacă am fost pe punctul de a muri, când eram foarte mic,

sau dacă moartea a fost prezentă într-un mod intens, fie că a murit cineva sau nu,

molarul #46 va fi afectat.Primii premolari (#14, 24, 34, 44) reprezintă cine sunt, ceea ce vreau. Dacă

aceşti dinţi sunt extraşi în copilărie, eu, copil fiind, mă voi simţi obligat să fac parte

din masă, în loc să fiu un individ distinct. Ca şi cum colectivitatea ar fi mai

importantă decât individul. Mă supun unei autorităţi dstincte faţă de autoritatea

mea.

Premolarul superior drept (#14) indică felul în care mă exprim în societate, cu

calităţile şi bogăţia mea interioară. Dacă îmi este greu să îmi exprim dorinţele şi să

mă poziţionez, acest dinte este deplasat. Primul premolar superior stâng (#24)

este legat de sensibilitatea mea, de latura mea afectivă interioară. Dorinţele mele

neîmplinite şi visele din copilărie nerealizate, având legătură cu acest aspect, vor

duce la afectarea dintelui #24. Primul premolar inferior stâng (#34) indică

felul în care îmi exprim voinţa pe plan concret, în viaţa cotidiană, mai ales pe plan

afectiv (şi în special în ceea ce priveşte iubirea maternal), în timp ce echivalentul

său drept, (#44) este legat de prietenie şi felul în care îmi duc la termen proiectele.

Dacă am o dificultate faţă de un proiect la care ţin, acest dinte va fi afectat.

Cea de a doua pereche de premolari (#15, 25, 35,45), este legată de dorinţele pe

care vreau să le realizez şi de trădări (în relaţie cu tata, mama, în cuplu, în relaţii de

prietenie). Este vorba despre toată creativitatea mea. Dacă nu îmi pot exprima

această creativitate, aceşti dinţi vor fi afectaţi.

Al doilea premolar drept (#15) are legătură cu lucrurile pe care vreau să Ie dezvolt

în exterior. Faptul de a nu putea avea copii, indiferent de cauză, este un exemplu

de ceva ce aş vrea să creez, dar nu se poate realiza. Cel de-al doilea premolar

stâng (#25) conţine abilităţile mele particulare, pe care le manifest sau nu, care

mă fac să fiu eu cu adevărat. Cuprinde toate posibilităţile mele trecute şi viitoare.

Al doilea premolar inferior stâng, (#35) este legat concret de relaţia mea cu

mama: în ce fel sunt afectat de energiile ei, mă simt liber sau sufocat de ea ? Cu cât

mă simt mai acaparat, mai sufocat de mama, cu atât mai înclinat în interior va fi

acest dinte.

Al doilea premolar inferior drept (#45), face referire la muncă şi la trădarea din

relaţia cu un prieten sau o prietenă. De asemenea, poate fi vorba despre o

dificultate de a organiza un proiect concret.

Primii molari apar (#16, 26, 36, 46) Ia vârsta de şase sau şapte ani şi arată felul în

care mă poziţionez sau nu şi nevoia mea de a fi recunoscut de ceilalţi. Primul

molar superior din dreapta (#16) are legătură mai ales cu locul pe care vreau

să îl ocup în societate, în exterior, în timp ce, primul molar superior stâng

(#26), exprimă dacă sunt sau nu recunoscut pe plan afectiv, mai ales de către

părinţii mei. Pot avea impresia că nu exist sau că nu sunt iubit aşa cum aş vrea eu

şi atunci molarul #36 va fi afectat.

Primul molar inferior drept se raportează la muncă, într-un mod foarte concret.

Dificultatea de a concretiza un proiect sau de a ajunge într-un anumit loc de muncă,

va avea efecte asupra molarului #46. Acesta este legat de noţiunea de dorinţă, de

moarte şi de renaştere. Dacă am fost pe punctul de a muri, când eram foarte mic,

sau dacă moartea a fost prezentă într-un mod intens, fie că a murit cineva sau nu,

molarul #46 va fi afectat.

A doua pereche de molari (#17, 27, 37, 47) apar pe la vârsta de doisprezece ani.

Fac referire la interacţiunea mea cu ceilalţi şi la felul în care sunt perceput. Al doilea

molar drept (#17) se raportează la viaţa de zi cu zi şi la muncă. Dacă relaţiile mele

cu ceilalţi nu sunt armonioase, molarul #17 va reacţiona. Al doilea molar superior

stâng (#27) arată raporturile mele interioare cu ceilalţi, dar la nivelul emoţiilor.

Aşteptările neîmplinite pe care le am de la ceilalţi vor afecta molarul #27. Al doilea

molar inferior stâng (#37) va reacţiona la rândul său, dacă, în plus, există şi o

decepţie faţă de o atitudine precisă, persoana respectivă face ceva, pe plan fizic, care

va amplifica această decepţie. Al doilea molar inferior drept (#47) se referă la

raporturile pe care le am cu ceilalţi. Situaţiile de conflict intens sau cuvinte şi gesturi

exprimate în aceste situaţii, vor face acest molar mai vulnerabil.

Măselele de minte (#18, 28, 38,48) apar în jurul vârstei de 21 de ani, vârstă la

care îmi integrez partea spirituală. Reprezintă lumea în care evoluez, dar şi lumea

spirituală, misiunea mea, valoarea mea personală şi relaţia de ajutorare. Latura

spirituală este accesibilă pe calea mistică, adică mai orientată spre religie şi misterele

sale sau spre cunoaşterea ezoterică. Aleg mai mult calea cunoşterii decât calea

mistică, în cazul în care măselele de minte lipsesc. Dacă am măsele de minte doar

pe maxilarul superior, îmi este greu să integrez în cotidian cunoaşterea mea pe

plan spiritual, invizibil. Dacă aceste măsele apar doar pe maxilarul inferior, înseamnă

că investesc multă energie în activităţile mele cotidiene pentru a reintegra lumea

fizică. Măseaua de minte superioară dreaptă (#18) face referire la forţa pe care

o am pentru a mă încarna, pentru a mă integra în lume pe toate planurile. Măseaua

de minte superioară stângă (#28) corespunde fricii mele de a nu mă integra în

lume. Respectul meu scăzut faţă de mine este însoţit de frica de a fi respins.

Măseaua de minte inferioară stângă (#38) face referire la capacitatea mea de ami exterioriza punctele de vedere şi emoţiile faţă de cei din jurul meu, iar măseaua

de minte inferioară dreptă (#48) influenţată de capacitatea mea de a mă integra

în lumea fizică, de a r

 fi bine ancorat.

360. DINŢI - MĂSEA DE MINTE INCLUSĂ Vezi şi: DINŢI— SIMBOLISMUL....

Mintea, înţelepciunea este o mare calitate. Am fericirea de a o manifesta în această

viaţă. Mă ajută să mă deschis în faţa universului şi îmi conferă bazele solide pentru

tot ceea ce fac. Măselele de minte simbolizează această autonomie pe care o

câştig, de-a lungul anilor. Astfel, o măsea de minte care refuză să iasă, să îşi ocupe

locul cuvenit, înseamnă, pe plan mental, că refuz să îmi preiau tot spaţiul care mi se

cuvine şi să am încredere în mine. Păstrez îrt interior tot ceea ce nu-mi place la mine,

pentru a fi pe plac celorlalţi.

AcceptJ,* să îmi ocup conştient locul care mi se cuvine pentru a-mi dezvolta toate

calităţile divine esenţiale în evoluţia mea. Astfel pot crea un fundament mai solid

pentru viaţa mea. Accepţi* să las natura să îşi urmeze cursul şi să îmi deschid

conştiinţa pentru a evolua şi a vedea schimbările din mine !

361.DISC DEPLASAT Vezi:HERNIEDISCALĂ

Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor - Cauzele subtile ale îmbolnăvirii 185

jg4 Jacques Martef

362.DISC INTERVERTEBRAL Vezi: SPATE [DURERE DE... J/LOMBAGO,

HERNIEDEDISC Un disc intervertebral este cartilagiul elastic care reuneşte

vertebrele şi care joacă un rol de amortizare. în urma unui traumatism,

deplasarea discului intervertebral provoacă o durere foarte ascuţită acolo unde

are Ioc. Aceasta provoacă în general comprimarea rădăcinilor nervului sciatic şi o

nevralgie foarte dureroasă la acest nerv.

în acest caz, trăiesc o situaţie care mă destabilizează, care "mă aruncă la pământ".

Mă simt prins între două situaţii, în care au trebuie să joc rolul de mediator, de

"tampon". Trebuie să amortizez loviturile şi este ceva greu de suportat pentru mine.

Mai ales la locul de muncă, este posibil să nu mă simt competent în sarcinile care

mi se dau de îndeplinit. Faptul de a mă critica şi de a fi atât de sever cu mine însumi

poate antrena o degenerescentă a discurilor (discartroză). Mă simt strivit, ca şi

discurile mele, dar nu fac nimic pentru a schimba situaţia. Dacă există şi o

inflamaţie (discită) reacţionez exagerat din cauză că sunt contrariat într-o anumită

situaţie, asemenea unei explozii care detonează. Sunt direct, uneori cinic sau critic

în observaţiile mele, lucru care lasă să se vadă furia pe care o trăiesc.

Accepţi* să fiu responsabil de mine însumi şi de reacţiile mele. Mă analizez,

învăţ să îmi amortizeze reacţiile în faţa vieţii, în faţa celorlalţi şi în faţa situaţiilor şi

admit când greşesc. îmi rezolv disputele cu mine însumi şi ocup locul care mi se

cuvine, respectând opiniile celorlalţi. Astfel îmi recunosc valoarea şi sunt mai

obiectiv cu privire la ajutorul pe care îl ofer celorlalţi.

363.DISCARTROZĂ Vezi: DISC INTERVERTEBRAL

364.DISLEXIE

Dislexia este o dificultate de învăţare a cititului şi a scrisului, fară să aibă vreo

legătură cu deficienţa intelectuală şi senzorială sau cu tulburări psihiatrice. După ce

am citit cu uşurinţă primele cuvinte, devin incapabil să înţeleg ce urmează, mă

opresc din citit şi nu pot relua decât după câteva secunde de pauză. Vreau ca

lucrurile să avanseze prea repede în viaţa mea. Gândirea mea merge mai repede

decât vorbirea. Fie că trăiesc într-un mediu familial perturbat, fie că am fost prea

protejat, în ambele cazuri, vreau să fiu pe placul unuia dintre părinţii mei (sau a

unui apropiat) şi îmi este teamă că nu voi fi la înălţime, că nu voi corespunde

exigenţelor lor. Mă simt vulnerabil deoarece nu mă respect şi tremur în faţa

dificultăţilor. Dislexia este rezultatul unei situaţii bulversante pe care o trăiesc, mai

ales dacă sunt copil. Dificultăţile legate de scris îmi amintesc de ţipetele pe care Ie

aud la şcoală sau acasă şi pe care nu Ie mai suport. Nu ştiu cum să ies din această

situaţie, aş vrea să înceteze cu orice preţ! Dacă este vorba mai degrabă de o

dificultate la citit verific în ce situaţie am fost obligat să citesc, de exemplu în faţa

unei săli cu oameni mulţi, în faţa cărora am fost ridiculizat. De fiecare dată când

citesc, se reactivează stresul pe care l-am trăit atunci. Am, de asemenea, impresia

că, structurile în care trăiesc (regulile de la şcoală sau de acasă) sunt prea stricte.

Mă simt ca un soldăţel care trebuie să asculte ordinele, altfel aş fi pedepsit. Părinţii

mei mă protejează atât de mult încât văd acest lucru ca pe o pedeapsă. Dacă sunt

părintele unui copil cu o astfel de afecţiune, învăţ cum să îmi comunic cererile

într-un mod calm şi cu înţelegere, în loc să ţip că sunt dezamăgit, dacă este cazul şi

să folosesc o formă de violenţă nocivă.

Accepţi* să îmi acord timpul necesar pentru a face lucrurile pe rând, fară să

tremur, fără să zdruncin totul. îmi acord timp să respir, să mă calmez. Ştiu că sunt o

fiinţă inteligentă şi îmi dezvolt voinţa făcând lucrurile pe etape. Accepţi* să recunosc

iubirea din mine. îmi ofer posibilitatea de a mă iubi şi de a accepta i* că această

stare este trecătoare, ştiu că îmi voi împlini ţelurile. Dacă sunt copil, accepţi* faptul

că am puterea de a decide ce este bun pentru mine. învăţ să am încredere şi să îmi

redobândesc capacitatea de a învăţa, deoarece ştiu, în sinea mea, că pot reuşi acest

lucru, prin curaj, voinţă şi tenacitate. De aici înainte folosesc lectura ca pe un

instrument care îmi deschide uşile spre lumea întreagă, îmi asum riscul de a le spune

celor în cauză lucrurile care nu îmi convin, deoarece vreau să trăiesc în pace şi

armonie. Astfel am mai multă libertate şi conştientizez faptul că regulile există

pentru a mă recadra, pentru a mă sprijini şi a mă îndruma.

365. DISLOCARE Vezi: OASE—DISLOCARE

366. DISMENOREE Vezi: MENSTRUAŢIE [DURERIDE...]

367. DISTROFIE MUSCULARĂ Vezi: MUŞCHI—DISTROFIE MUSCULARĂ

368. DIVERTICULITĂ Vezi: INTESTINE—DIVERTICULITĂ

369. DIZENTERIE Vezi: INTESTINE/DIAREE/DIZENTERIE

370. DREPTATE (eu am...)

Dacă manifest to timpul o atitudine care transmite mesajul "eu am dreptate". '

este cazul să mă întreb: "de ce sunt închis faţă de opiniile celorlalţi ? De ce anume

vreau să mă protejez ? Trebuie să conştientizez faptul că, cei din jurul meu pot

rămâne calmi faţă de mine, pot să păstreze distanţa, să fie atenţi să nu mă izbească  şi chiar să creadă că SUNT BOLNAV. Se spune că vârsta la care vrem să avem tot

timpul dreptate este în jurul vârstei de 7 ani. Este posibil ca, o parte din mine să fi rămas copil ?

AcceptândJ,V să îi ascult pe ceilalţi, oferindu-mi şansa de a-mi schimba părerile

şi de a-i lăsa şi pe ceilalţi să îşi exprime propriile păreri, îmi amplific nivelul de iubire,

de deschidere, de libertate prin respectul reciproc şi comunicare.

371. DROGURI Vezi şi: DEPENDENŢĂ

Un adevărat flagel al umanităţii, drogurile constituie una dintre cele mai dăunătoare

forme de evadare a fiinţei umane, pentru a supravieţui. Extrase din plante sau

substanţe fabricate sintetic, drogurile aşa numite "slabe" (marihuana, haşiş etc) sau

"puternice" (PCP, cocaina, heroina etc) sunt adeseori folosite din următoarele motive:

disperare, ruşine, panică extremă, frica de necunoscut şi de responsabilităţi. Drogul

devine un refugiu, mă protejez faţă de mine însumi. Deoarece refuz să trăiesc şi

să fiu responsabil, slăbiciunile mele interioare riscă să mă îndrume spre droguri. îmi

este teamă să fac faţă realităţii şi să fac eforturi. Voinţa mea este adormită şi am tot

mai puţin tendinţa de a lua decizii. Mă las purtat de val... Multe droguri duc la forme

de dependenţă puternice, care nu fac decât să reflecte "propriile mele dependenţe"

interioare (delicventă, părinţi) absenţă, introvertire, nevroză, compulsie emoţională

sau sexuală, pe care încerc să le refulez ameţindu-mi mentalul. Impresia de a fi

separat, chiar "smuls" de o fiinţă dragă (părinte, frate, soră, animal etc.) sau dintr-un

loc sau o situaţie care mă făceau fericit, mă poate determina să trăiesc un gol interior

pe care vreau să îl umplu prin droguri. Pot suferi în relaţie cu un părinte, cel mai

adesea, mama, care este lipsită de emoţii, rece. Acele droguri, care sunt stimulente

mă ajută să "plutesc", să ating anumite vârfuri şi să trăiesc experienţe care îmi dau

iluzia de fericire şi prin care evadez. Nu mă pot lipsi de ele şi dependenţa mea se

agravează în timp. Primul pas pe care trebuie să îl fac este să conştientizez, sincer,

fără mască: de ce am recurs la aceste droguri ? Conştientizez faptul că întotdeauna

există un motiv.

Indiferent care ar fi acest motiv, accept |V să descopăr adevărata cauză. Mă

accept,], V aşa cum sunt şi învăţ să îmi exprim nevoile. Renunţarea Ia consumul de

droguri cere mult curaj: căutarea liniştii interioare este motivaţia mea. Faptul de a

reuşi să fiu fericit în orice situaţie mă ajută să îmi găsesc pacea interioară şi să mă

simt în largul meu în acest univers imens. Semnificaţia câtorva dintre droguri: Haşiş

- Marihuana: caut o lume fără probleme, evadez.

Amfetamina - Cocaina: stimulează productivitatea şi, prin urmare, caut succesul,

iubirea, recunoaşterea

LSD - Mescalina, ciupercile halucinogene, heroina: caut senzaţii puternice şi

extinderea stării de conştientă. în cazul heroinei, mă întreb până în ce punct am

idealizat-o pe mama mea sau o femeie importantă din viaţa mea, pe care o

consider o eroină, mai cred în continuare acest lucru sau acea persoană m-a

dezamăgit, m-a trădat ?

Opiumul: aduce o stare de plăcere, de toropeală, de lene şi o falsă impresie de

pace interioară.

372. DUODEN Vezi şi: INTESTINE [DURERE DE...]

Duodenul este partea iniţială şi cea mai scurtă a intestinului subţire, după pilor, se

continuă cu jejunul şi ileonul; ultima parte. Cea mai mare parte a digestiei şi a

absorbţiei alimentelor are loc în intestinul subţire. Duodenul reprezintă sinteza

dintre recepţie şi integrare. Există o legătură de echilibru între a da şi a primi. Când

apare o disfuncţie a duodenului, mă simt confruntat cu idei noi. Inconştient, mă

îndoiesc de mine însumi. îmi lipseşte încrederea în capacitatea mea de a gestiona

orice fel de adaptare. Poate fi vorba despre relaţii afective sau legate de familie în

cadrul căreia mă simt contrariat sau trăiesc o nedreptate. Există ceva sau cineva care

mă contrazice şi nu suporta acest lucru. Există o dispută care are nevoie să fie

rezolvată şi am nevoie de ajutor. Mă simt sfâşiat: am impresia că trebuie să mă

sacrific pentru puţinii prieteni pe care îi am şi care nu sunt de obicei prea amabili. Un

ulcer duodenal este provocat de o mare nesiguranţă şi o neîncredere faţă de

ceilalţi. Conştientizez faptul că cuvântul duoden este format din "duo". Există

aşadar o legătură cu relaţiile interpersonale. Mă simt ros în interior, am o arsură

interioară; Nu diger această situaţie, mă irită şi mă încăpăţânez să controlez totul în

relaţiile mele. Mă întreb dacă sunt dominat de cineva sau de ceva ? îmi este teamă că

nu am calităţile necesare pentru a fi iubit aşa cum sunt?

Conştientizez aceste frici şi renunţ la ideile vechi. Accepţi* să-mi conştientizez

capacitatea de a lăsa energiile să curgă, fără să opun rezistenţă vieţii, să

conştientizez că am forţa de a avea încredere şi capacitatea de a mă adapta.

Regăsindu-mi pacea interioară, acest foc care mă ardea în interior se va stinge şi

duodenul meu va fi mai sănătos.

373. DUPUYTREN Vezi: MÂINI—BOALA DUPUYTREN

374. DURERE

Durerea este unul din mijloacele pe care corpul Ie foloseşte pentru a-mi atrage

atenţia şi a-mi spune că trebuie să mă opresc şi să conştientizez faptul că trebuie

să fac schimbări în viaţa mea şi în modul meu de a mă percepe şi a mă judeca.

Indiferent despre ce durere este vorba, aceasta are legătură cu un dezechilibru de

ordin emoţional sau mental, cu un sentiment profund de culpabilitate sau

suferinţă. Este o formă de angoasă interioară şi, deoarece mă simt vinovat pentru

că am făcut ceva, am spus ceva sau am avut anumite gânduri "nesănătoase" sau "negative" mă pedepsesc inconştient, prin apariţia unei dureri intense. întrebarea pe

care trebuie să mi-o pun este: "Sunt cu adevărat vinovat ?" Şi pentru ce mă simt

vinovat? Durerea pe care o simt acum nu face decât să mascheze adevărata cauză:

culpabilitatea. Gândurile mele sunt prea puternice şi trebuie să fiu deschis pentru a

identifica corect aceste culpabilităţi. Nu trebuie să Ie evit, ci să le înfrunt, deoarece

sunt frici pe care voi avea nevoie să le integrez mai devreme sau mai târziu. Durerea

indică, de asemenea, ceva neterminat, fals. 0 amăgire: cred că am înţeles ceva, dar

mai am de depăşit o etapă pentru a găsi adevărul, pentru a ajunge prin urmare la

starea de adevăr, o stare de bine şi fără durere. Pot să mă complac în acest disconfort în loc

să fac faţă emoţiilor. în loc să vreau să îngrop durerea cu medicamente de toate soiurile, pot să

plonjez în durerea mea şi să descopăr ceea ce vrea să îmi transmită. Astfel, fac faţă fricii cuprinse

în această durere. Dacă conştientizez acest lucru, voi putea apoi să mă eliberez de aceste

frici. Am nevoie să am încredere şi să renunţ în faţa unei persoane sau a unei situaţii pentru a lăsa să dispară tensiunea interioară. Durerea fizică urmează de multe ori, după o separare, care îmi

accentuează sensibilitatea. Trăiesc această situaţie foarte brutal. Dacă lovesc pe cineva, acest

contact dureros, chiar dacă este mai mult emoţional, decât fizic, va lăsa o amprentă şi durerea

poate apărea atât la persoana care a lovit cât şi la cea care a primit lovitura. Durerea de oase

indică faptul că situaţia m-a afectat în adâncul fiinţei mele, în timp ce o durere musculară,

este mai degrabă o durere de ordin mental. Durerea mă conectează imediat cu suferinţa mea

morală şi mă obligă să mă opresc şi să simt ceea ce se întâmplă în corpul meu. într-un anumit

sens, este pozitivă, deoarece mă ajută să mă "conectez" la interiorul meu, la sufletul meu şi să

devin conştient. Când durerea este cronică acest lucru înseamnă pur şi simplu că, de la apariţia

acelei dureri, nu am înfruntat adevărata ei cauză. Cu cât amân mai mult conştientizarea, cu

atât mai des va apărea durerea, până când va deveni cronică.

Este important să acceptJ,V să verific care este originea durerii mele şi să rămân deschis

pentru a rezolva adevărata cauză. Locul în care este localizată durerea îmi arată cauzele reale

ale acesteia.

375. DURERE CARDIACA Vezi: INIMĂ* —PROBLEME CARDIACE

E

376. ECHILIBRU (pierderea...) SAU AMEŢEALĂ Vezi: CREIER— ECHILIBRU

[PIERDEREA ECHILIBRULUI]

377. ECHIMOZĂ Vezi: PIELE — VÂNĂTĂI

378. ECLAMPSIE Vezi: SARCINĂ —ECLAMPSIE

379. ECTROPION Vezi: PLEOAPE [ÎN GENERAL...]

380. ECZEMĂ Vezi:PIELE—ECZEMĂ

381. EDEM

Edemul este o umflătură cauzată de o reţinere de apă. Umflăturile apar foarte des la glezne şi la

picioare. Poate apărea şi la alte articulaţii sau ţesuturi conjunctive.

Lichidele din corpul meu reprezintă emoţiile mele. Este posibil să reţin sau să refulez sentimentele

pe care le am. Sau îmi pot nega impulsurile sau simţi limitele şi barierele faţă de

lucrurile pe care mi Ie doresc, ceea ce mă face să simt descurajare şi dezamăgire. Este

posibil, de asemenea, să vreau să reţin ceva sau pe cineva din trecutul meu sau din prezent, de

care să mă agăţ ca de un colac de salvare. Sau poate fi vorba despre amintiri dureroase. Sunt în

conflict cu timpul care trece, trece prea repede. Mă înec în suferinţa mea, în decepţia mea, în

amărăciunea mea faţă de evenimente. Mă simt blocat. Chiar şi mecanismul meu de gândire este

"înţepenit". Ţin atât de mult cont de sentimentele celorlalţi încât fac abstracţie de sentimentele

mele. Caut armonia şi încerc din toate puterile să îi apropii pe cei care au opinii diferite. îmi este

frică să exprim ceea ce simt. Mă simt neputincios şi trăiesc melancolie, tristeţe şi o

mare slăbiciune. Cred că sunt sortit eşecului, ceea ce mă împiedică să merg înainte. Mi-am

dezvoltat un complex de inferioritate şi îmi este foarte frică. Pot avea sentimentul că viaţa este

foarte nedreaptă şi simt un gol interior imens. Nu pot acţiona pentru mine însumi: mă pot cu

autoritate faţă de ceilalţi şi am.tendinţa de a lua decizii în locul lor. Deoarece ascund tuturor ceea

ce mi se întâmplă, conştientizez necesitatea de a-mi exprima urgent nevoile. Edemul indică

faptul că am nevoie de protecţie, de teamă că voi fi rănit în emoţiile mele. Această frică mă face să

fug, să îmi construiesc diverse personalităţi pentru a evita să fiu în contact cu ffiinţa mea

profundă. Seducţia este un instrument pe care îl folosesc pentru a primi atenţia şi iubirea

celorlalţi. Semnificaţia părţii corpului care este atinsă de edem, mă va ajuta să aflu mai multe

informaţii. Când apare Ia nivelul picioarelor şi al gleznelor, este posibil să am o dorinţă puternică

de a merge într-o direcţie diferită, dar mă simt prins, pe plan emoţional, în direcţia în care merg acum, mă simt incapabil să mă afirm şi să mă eliberez. Există situaţii în viaţa mea, care sunt neclare, mai ales faţă

de anumite persoane şi îmi dau o stare de confuzie. Când edemul apare ca urmare a

unei lovituri, a unei răni sau când o parte a corpului meu încearcă să se refacă, se

numeşte edem de vindecare. în unele cazuri, corpul adună acel lichid pentru a

diminua frecarea şi a ajuta partea afectată a corpului să se vindece. Edemul implică

nevoia de a recunoaşte şi de a descoperi exprimarea emoţiilor închise în mine.

învăţ, de asemenea, să mă relaxez pentru a putea avansa şi a realiza schimbările

pozitive din viaţa mea. Accept|Y să fiu iubit pentru ceea ce sunt, oricare ar fi emoţiile

pe care le am. Accept;* să învăţ să îmi comunic nevoile şi îmi dau seama că este

posibil să fac acest lucru fără ca ceilalţi să se simtă atacaţi. Fiind eu însumi, îmi voi

regăsi bucuria de a trăi şi, în acelaşi timp, îmi voi recâştiga energia. înţelegerea mea

faţă de ceilalţi se va dezvolta, deoarece mă exprim şi mă înţeleg mai bine eu însumi.

382. EGOCENTRISM

Când sunt egocentric, am tendinţa de a raporta la mine tot ceea ce se întâmplă în

jurul meu. Mă consider centrul lumii. Spre deosebire de o persoană egoistă, pot să mă

gândesc la ceilalţi şi să îi ajut, atâta timp cât acest lucru este conform intereselor

mele. Dacă trăiesc astfel, este pentru că am nevoie să îmi echilibrez nesiguranţa

interioară pentru a nu trăi o formă de supunere.

Accept J,V să conştientizez faptul că dincolo de mine, există şi ceilalţi.

Păstrând locul care mi se cuvine în viaţa mea, pot să iau în considerare şi punctul de

vedere al celorlalţi. Sunt mai deschis spre sensibilitate. încetez să mă ocup doar de

mine şi sunt mai deschis spre comunicare, spre prietenie, spre iubire: ofer şi

primesc.

383. EJACULARE PRECOCE

Ejacularea precoce sau prematură poate avea legătură cu primele experienţe

sexuale. Atunci când mă masturbez, mă simt vinovat deoarece cred că este un

lucru rău sau interzis. Şi mă grăbesc să ejaculez. Faptul de a-mi trăi sexualitatea şi

de a crede că nu am dreptul să fac acest lucru mă obligă să mă grăbesc şi să

consider că ceea ce tac este greşit şi că încalc anumite reguli. Plăcerea de a face

ceva interzis a fost întotdeauna atrăgătoare şi, chiar dacă în mod inconştient, încerc

să o retrăiesc. Pot să îmi Impun anumite presiuni şi o nervozitate în dorinţa mea

de performanţă. Vreau să îmi demonstrez mie şi partenerei mele de ce "sunt

capabil", însă am rezultate contrarii şi uneori neaşteptate. Sau pot avea o dorinţă

sau un sentiment de posesiune atât de puternic faţă de partenera mea încât nu

reuşesc să îl stăpânesc. Contactul cu partenera/partenerul îmi poate reactiva frica

de a-i pierde dragostea şi de a fi abandonat sau respins şi acest lucru mă face să-mi

"pierd mijloacele". Dacă nu cumva, în mod inconştient, vreau să mă răzbun, să

reglez conturile ?

Accept.],* să mă destind şi să învăţ din nou plăcerea sexuală legată de

masturbare, într-un mediu liber, fără constrângeri sau culpabilitate. Singur sau cu

partenerul/partenera, redescopăr plăcerea masturbării şi întârzii cât mai mult

momentul ejaculării. Devine un joc care îmi face plăcere. Pot, de asemenea, să

urmez o formă de psihoterapie, care să mă ajute să atenuez această culpabilitate

pe care am trăit-o în copilărie sau să-mi diminuez anxietatea mea de a deveni mai

bun şi să-mi dezvolt astfel încrederea în mine.

384. EMBOLIE Vezi:SÂNGE—CIRCULAŢIA SANGUINĂ/COAGULARE

385. EMBOLIE ARTERIALA Vezi: SÂNGE—ARTERE

386. EMBOLIE CEREBRALĂ Vezi: CREIER, DURERE DE...

387. EMBOLIE PULMONARĂ Vezi: PLĂMÂNI [DURERE DE...]

388. EMISFERA DREAPTĂ SI STÂNGĂ Vezi: CREIER [ÎN GENERAL]

389. EMOTIVITATE

Emotivitatea sau mai degrabă, hiperemotivitatea, este o stare în care toate

emoţiile sunt pe cale de a exploda. Orice lucru mărunt mă poate tulbura. Când mă

aflu înţr-o astfel de stare, mă simt paralizat, vederea mi se tulbură şi pot chiar să îmi

pierd echilibrul. Trăiesc o stare de nesiguranţă, sunt hiperactiv mental şi am

tendinţa de a dramatiza totul. Am; de asemenea, tendinţa de a fi mai puţin activ, de a

nu-mi împlini sarcinile, de a realiza puţine proiecte, deoarece sunt paralizat de frică.

Devin fragil pe plan emoţional şi fizic. Am reflexul de a mă izola de lume, pentru a mă

proteja. Simptomele fizice legat de hiperemotivitate sunt: accelerarea ritmului

cardiac, senzaţia de sufocare, digestie dificilă [ajungând chiar până la ulcer stomacal),

constipaţie, diaree şi tensiune musculară. Deoarece îmi este frică de necunoscut, îmi

dezvolt obiceiuri pentru a diminua angoasa. De unde vine această agitaţie ? Poate fi

rezultatul unui traumatism afectiv, a unor conflicte repetate, a unui climat obişnuit din

viaţa mea, bazat pe nesiguranţă [afectivă sau materială) etc.

Accept J,Y să reintru în contact cu esenţa fiinţei mele, să îmi consider emotivitatea un mod de comunicare cu ceilalţi. Meditaţia, relaxarea sau orice altă

tehnică care mă ajută să mă calmez, care mă aduce aici şi acum, mă poate ajuta să

reintru în contact cu fiinţa mea interioară şi să îmi re-echilibrez emoţiile. Astfel, îmi voi

redescoperi adevăratele nevoi şi voi învăţa să am încredere, deoarece ştiu că totul

vine spre mine într-un mod perfect, pentru evoluţia mea.

390. EMPIEM Vezi:ABCES

391. ENCEFALITĂ Vezi: CREIER — ENCEFALITĂ

392. ENCEFALOMIELITĂ FIBROMIALGICĂ Vezi: OBOSEALĂ

CRONICĂ [SINDROM DE...]

393. ENDOMETRIOZĂ

Endometrioza este formarea unor fragmente de mucoasă în exteriorul peretelui

uterin. Este legată de refuzul inconştient aî maternităţii. Adeseori se întâmplă ca,

relaţia pe care o am cu mama sau cu moştenirea lăsată de ea (atât pe plan fizic cât şi

pe plan emoţional) să fie în conflict cu ceea ce sunt eu şi locul pe care vreau să îl

ocup în lume. Nu ştiu cum să mă poziţionez faţă de această doamnă care a fost atât

de influentă în viaţa mea. Dacă îi spun ceea ce simt, îmi este frică că vom avea un  conflict Este posibil ca părinţii mei să se fi iubit, dar eu am negat acest lucru ? Dacă

provin dintr-o familie "destrămată" este posibil să îmi fie teamă că familia pe care

vreau să o ofer copilului meu nu va fi perfectă, nu va fi suficient de bună. Este ca şi

cum cuibul acelui copil ar fi în altă parte şi nu îl pot primi cum se cuvine la mine. Am

îndoieli cu privire la relaţia mea de cuplu ? îmi este teamă că eu sau soţul meu avem o

altă relaţie ? Aspiraţiile şi viaţa mea de cuplu mă pot determina să îmi fie teamă că, un

copil va schimba totul în viaţa noastră ? Mă îndoiesc de capacitatea mea de a fi o

mamă bună. Poate îmi este teamă sau am impresia că locuinţa, căminul acelui copil

care va veni, va fi în afara casei mele. De exemplu, dacă ştiu că, copilul meu va trebui

să meargă mult timp într-o creşă, pot să mă tem că va asocia adevărata sa casă cu

acel loc, cu acea persoană cu care îşi va petrece majoritatea timpului. Este posibil, de

asemenea, să nu accepţi* lumea în care trăiesc sau să nu îndrăznesc să fac parte din

ea. Dacă nu accepţi* această lume, cum aş putea duce aici o altă fiinţă umană ?

Totuşi, chiar înainte de a mă naşte, am ales să vin pe lumea aceasta. Mă întreb ce mă

determină să îmi fie greu să mă accepţi* aşa cum sunt şi să îmi canalizez

creativitatea. Mă las condusă de ceilalţi, înghit totul fără să spun nimic. Am impresia

că nu am forţă pentru a sta în picioare, pentru a mă afirma şi că trăiesc mereu

eşecuri. Devin agresivă, deoarece ştiu că mă împiedic să realizez anumite lucruri şi îmi

este greu să mă focalizez pe anumite obiective.

Accepţi* să conştientizez relaţia care există între fricile mele, îndoielile mele,

incertitudinea mea şi situaţia pe care o trăiesc şi accept],* să exprim liber ceea ce

simt Mă afirm în calitate de individ. Recunosc ceea ce sunt şi nu mail as pe nimeni

să abuzeze de mine. Toţi mă vor respecta şi astfel, mă voi împlini şi îmi voi exprima

liber creativitatea.

394. ENTERITĂ Vezi:INTESTINE— GASTRO-ENTERITĂ

395. ENTORSĂ Vezi:ARTICULAŢII—ENTORSĂ

396. ENUREZIE Vezi:INCONTINENŢĂ

397. EPICONDILITĂ Vezi: COATE— EPICONDIUTĂ

398. EPIDEMIE

0 epidemie înseamnă răspândirea unei boli contagioase. Este tratată de obicei ca o

boală de origine infecţioasă. Poate fi uşor să cred că, dacă contactez o astfel de

boală în acelaşi timp cu multe alte persoane, acest lucru nu se întâmplă din cauza

emoţiilor mele, ci mai degrabă pentru că "epidemia nu cruţă pe nimeni". De fapt,

diferenţa între faptul că mă îmbolnăvesc singur sau împreună cu ceilalţi, înseamnă

pur şi simplu că suntem mai mulţi oameni care trăim situaţii asemănătoare 35

. în

acelaşi fel, pot trăi o nesiguranţă individuală sau colectivă, cu privire la situaţia

politică, economică, la mediu, la fel cum pot simţi o furie personală şi faţă de alte

persoane. Natura bolii poate să indice ce anume trebuie să conştientizez în viaţa

mea.

Accept i* să redau iubirea acelei părţi din mine care are nevoie de ea, pentru

a-şi regăsi pacea interioară şi armonia.

399. EPIFIZĂ Vezi: GLANDA PINEALĂ

400. EPIGLOTĂ Vezişi: GÂT—LARINGE,ESOFAG

Epiglota este un cartilagiu plat, în formă de "frunză", care îmbracă glota, situat în

spatele rădăcinii limbii. Protejează laringele şi este liber să se mişte de sus în jos.

Acţionează ca o trapă care se închide după înghiţire, lăsând hrana să intre în esofag.

Când membrana se umflă (inflamaţia epiglotei) şi se măreşte, secretă un mucus şi

poate duce la sufocare. Este important să se degajeze căile respiratorii cât mai

repede. Există ceva ce vreau să reţin, o situaţie pe care îmi este greu să "o înghite

Când se produce o epiglotită, focul produs de furia acumulată creşte în mine. înghit

totul fară să mă apăr. Există un raport de forţe între două persoane, de obicei părinţii

mei şi acest lucru mă afectează. îmi ascund emoţiile, car cu mine experienţele din

trecut.

Accept i* să mă studiez şi să înţeleg ceea ce vreau să exprim şi de ce îmi "închid

trapa" în mod voluntar. Trebuie să îmi reconsider întregul mod de funcţionare, să

învăţ să-mi clarific gândurile, să îmi schimb modul de a comunica. Alegând noi direcţii

în viaţă, voi lăsa la o parte gândurile negative şi voi putea în sfârşit să îmi concentrez

atenţia pe lucruri mai pozitive.

401. EPILEPSIE Vezi: CREIER— EPILEPSIE

402. EPISTAXIS Vezt NAS[SÂNGERARE NAZALĂ...]

403. EPUIZARE VezvBURNOUT

404. ERECŢIE — DISFUNCŢII ERECTILE Vezi: IMPOTENŢĂ

405. ERITEM SOLAR Vezi:INSOLAŢIE

406. ERUCTAŢIE Vezi şi: STOMAC [ÎN GENERAL...]

Eructaţia este emisia zgomotoasă, pe gură a gazelor provenite din stomac. Deşi în

lumea noastră este considerat un gest foarte nepoliticos, orientalii îl consideră .un

semn de apreciere şi de mulţumire pentru o masă bună. Eructaţia are legătură cu voinţa mea de a merge prea repede. Nu îmi acord timp pentru a interioriza şi a asimila  fiecare etapă a procesului, fie că este la nivel personal, fie la nivel profesional. în

acest fel, evit să îmi înfrunt fricile. Tensiunea urcă din cauza faptului că am de digerat idei noi şi simt nevoia de a mă elibera de această

tensiune. Mă simt invadat de ceva sau de cineva şi este ceva prea mare pentru a-1

înghiţi dintr-o singură dată. Există o relaţie care mă apasă greu şi am sentimentul că

îmi lipseşte aerul libertatea. Resping inconştient pe cineva mai ales dacă, există şi un

miros urât. Mă simt instabil şi îmi este teamă că îmi voi pierde controlul. Eructaţia îmi

poate aminti toate aceste impresii, atât pozitive cât şi negative, care mă depăşesc. Nu

ştiu cum să le integrez în viaţa mea. Dacă merge prea repede, dacă sunt neliniştit,

eructaţia este şi mai puternică.

Accept;* să încetinesc şi să îmi acord timpul necesar pentru odihnă.

Conştientizez faptul că, mergând prea repede, trec pe lângă atâtea lucruri frumoase,

care îmi fac viaţa plăcută. Accept|r să îmi acord timp pentru a trăi, mă simt mai puţin

sufocat de ritmul trepidant al vieţii şi mă aştept la tot ce este mai bun.

407.ERUPŢIE (.,. de COŞUri) VezUPIELE—ERUPŢIE [...DE COŞURI]

408.ESOFAG

Esofagul este locul de trecere a alimentelor, care leagă faringele de stomac.

Esofagul lasă să treacă cu uşurinţă experienţele noi, ceea ce mă ajută să fiu mai

deschis faţă de lume şi să evoluez. în general, dacă am emoţii sau idei care "trec pe

lângă" drumul lor normal, esofagul devine crispat şi trecerea este mai dificilă, poate

provoca chiar o iritaţie, care reflectă iritaţia mea interioară, faţă de cineva sau de ceva

ce nu pot tolera. Dau dovadă de multă intransigenţă. Există lucruri care nu îmi convin,

dar sunt pasiv şi nu fac nimic pentru a schimba lucrurile. Fricile mele, angoasa,

suferinţa vor face esofagul să se contracte, chiar să ajungă la o obstrucţie totală a

pasajuluLMă oblig să fac diverse lucruri pentru ceilalţi, în loc să fac ceea ce vreau cu

adevărat. Las totul să treacă, pentru a evita conflictele. Emoţiile mă paralizează şi mă

împiedică să "înghit" experienţele noi. Există situaţii sau moduri de gândire pe care

mă forţez să le înghit, să le accept i* ca făcând parte din mine, dar ştiu, în sinea mea,

că nu vreau ca acestea şă rămână în mine, să facă parte din mine. Pot să "înghit pe

lângă" deoarece îmi este frică de o autoritate din exterior sau pur şi simplu ceva "nu

trece". Mă împiedic să cresc, să avansez. Poate vreau să înghit prea repede, din

lăcomie, de teamă că mai târziu îmi vor lipsi iubirea şi afecţiunea. Prefer să "îmi ţin

gura". Am impresia că depind de cineva pentru a "aduce pâine pe masă". Mă ataşez

prea mult de trecut. Am o atitudine moale şi pasivă. Deoarece esofagul face trecerea

dintre gură (care semnifică intrarea ideilor noi) şi stomac (ideile pe care le-am digerat)

este posibil să am un cancer la esofag, dacă simt o furie puternică sau ură faţă de

ceva din viaţa mea: ceva "ce nu trece". Se întâmplă să trăiesc o situaţie care mi se

pare fără ieşire. Orice s-ar întâmpla în viaţa mea, îmi spun că nu mai are ce să se

întâmple, nu mai poate apărea nimic care să îmi redea speranţa. Partea inferioară a

esofagului se referă la dorinţa mea de a lua totul, de a înghiţi, de a nu arunca nimic.

Sunt lacom tot timpul. îmi este teamă că mi se va lua ceva ce îmi aparţine şi, în

acelaşi timp, nu ştiu să profit cu adevărat de ceea ce am deja. Partea

superioară a esofagului scoate la lumină o situaţie pe care refuz "să o înghit",

chiar dacă sunt forţat. Există ceva sau cineva care "îmi stă în gât".

AcceptJ,* să renunţ la orice supărare şi accepţi* să consider fiecare experienţă

din viaţa mea ca pe o ocazie de a creşte, de a mă hrăni.cu bucuriile vieţii. Accepţi*

să fiu un deschizător de drumuri, un Ieader! Sunt activ: caut posibilităţi noi pentru a

mă împlini. Iert orice gesturi sau cuvinte care m-au rănit, ignor acei nori negrii care

pluteau deasupra mea şi care mă împiedicau să merg mai departe. Sunt deschis în

faţa lecţiilor pe care viaţa vrea să mi le transmită şi astfel voi dobândi mai multă

libertate şi pace interioară.

409. EUTANASIE VeziştMOARTE

Eutanasia nu este o boală, ci un act prin care vrem să scutim de suferinţa

intolerabilă, pe o persoană cu o afecţiune incurabilă. Acest act va duce la o moarte, o

plecare fără suferinţă. Este posibil să am un impas moral, dacă sunt în postura de a

decide pentru altcineva, dacă trebuie să îi punem capăt zilelor. Este important să

rămân ataşat de convingerea mea că viaţa există chiar şi după ceea ce numim

moarte şi acest lucru face parte din credinţele mele. Dacă nu este cazul, mă pot

întreba dacă persoana din faţa mea chiar manifestă viaţa. Conştientizez faptul că

această alegere este individuală. îi pot informa pe cei apropiaţi, verbal sau în scris,

despre decizia pe care s-ar putea să o aibă de luat în cazul în care voi fi inconştient.'

Accept i* să îmi exprim voinţa sau ceea ce doresc şi astfel le voi uşura decizia

celorlalţi, când va fi cazul şi ei vor fi mai împăcaţi cu alegerea pe care o vor face.

410. EWING (sarcomul Iui...) Vezi: OASE [CANCER DE..]—SARCOMULLUIEWING

411. EXCES DE APETIT Vezi: APETIT [EXCES DE...]

412. EXCES DE GREUTATE Vezi: GREUTATE [EXCES DE...]

413. EXCRESCENŢĂ Vezi:POUPI

414. EXHIBIŢIONISM

Exhibiţionismul este tratat în legătură cu exhibarea organelor genitale. Este strâns legat de educaţia pe care am primit-o şi modul în care îmi trăiesc sexualitatea. De

fapt, dacă am fost învăţat că sexualitatea este ceva murdar şi nesănătos, cu siguranţă

am încercat să o reprim şi, dacă nu am făcut acest lucru, simt nevoia să mă eliberez

de această constrângere pe care o trăiesc cu privire la sexualitate. Faptul de a mă

abandona în exhibiţionism este pentru mine o formă de a respinge propriile mele

limite pentru a mă face acceptaţi*, o formă de a provoca. Iar cum nu sunt în contact

cu interiorul meu, iubirea mi se pare ceva ce nu este pentru mine. Nu pot avea o

relaţie intimă cu cineva, deoarece îmi este teamă că voi fi rănit Prefer să am

experienţe cu anumite persoane, păstrând totuşi o anumită distanţă între noi, astfel

voi putea fugi când vreau eu. Voi căuta excitarea în exterior, deoarece am un mare

gol interior. Faptul de a mă exhiba îmi conferă o a numită putere. Pulsiunile şi  dorinţele mele inconştiente mă controlează. Este posibil să vreau, inconştient, să mă

răzbun pe cineva care mi-a făcut rău când eram copil. Mă simt neputincios,

nerecunoscut pe plan sexual. , Conştientizez faptul că fiinţa umană a fost creată cu

nevoi sexuale, dar că acestea trebuie experimentate în iubire. Accept J,Y faptul că

sexualitatea este un lucru frumos şi sănătos, prin care mă pot împlini. Sexualitatea

face parte dea semenea din evoluţia mea pe plan fizic. Accept |v să mă deschid faţă

de iubire. Dacă mă respect voi dobândi forţa necesară care mă va ajuta să îmi exprim

vulnerabilitatea. îndrăznind să fiu sincer, ceilalţi vor face la fel şi voi putea avea o

relaţie frumoasă, de comunicare şi comuniune.

415. EXOFTALMIE Vezi: OCHI [DURERE DE...]

416.EXTENUARE Vezi şi: OBOSEALĂ [ÎN GENERAL] SÂNGE — HIPOGUCEMIE,

TENSIUNE ARTERIALĂ—HIPOTENSIUNE [PREA SCĂZUTĂ]

Mă simt extenuat atunci când corpul meu este obosit, vreau să abandonez ceea ce

fac. Tristeţea şi descurajarea pun stăpânire pe creierul meu. Mă simt slab şi nu mai

vreau să mă aflu "acolo unde sunt acum". "Ce a determinat această extenuare ?"

Sunt nemulţumit de relaţiile mele afective cu partenerul meu sau cu prietenii mei.

Am obosit să mă adaptez tot timpul celorlalţi. Trăiesc o dualitate între a-mi pune pe

primul loc nevoile mele sau ale celorlalţi. Adeseori sângele meu este slăbit, îmi pierd

bucuria de a trăi.

AccepU* să îmi regăsesc pofta de viaţă, făcând lucruri care îmi plac şi asculând

muzică frumoasă. Acest lucru mă va ajuta să îmi "ridic moralul". Reiau contactul cu

sufletul meu, care mă va îndruma, pentru a-mi regăsi bucuria de a trăi.