Boala este o atenţionare, ea ne semnalează încălcarea armoniei universale, ieşirea din această armonie producând în timp blocaje energetice. Nu este o pedeapsă nemeritată ci consecinţa faptelor şi atitudinilor noastre.
Boala ne oglindeşte defectele şi mai ales ne pune faţă în faţă cu noi înşine.
Boala nu este un accident ci este ceva care ne reprezintă.
Boala nu este duşmanul nostru, de fapt este cel mai onest prieten al nostru deoarece ne spune verde în faţă unde greşim şi mai ales în ce fel greşim.
Haideti sa descoperim impreuna adevaratele motive ce ne tin incatusati in boala si durere sufleteasca si trupeasca.
⦁ P
822. PALAT Vezi: GURĂ—PALAT
823. PALPITAŢII VezUINIMĂf — ARITMIE CARDIACĂ
824. PALUDISM Vezi: MALARIE
825. PANARIŢIU
t Panariţiul este inflamaţia acută a unui deget de la mână sau, mai rar, a unui
, deget de la picior. Dacă degetele de la mână sunt afectate, am o dificultate de a
merge înainte, în detaliile cotidiene, în timp ce degetele de la picioare se referă
mai ales la detaliile legate de viitor. Sunt pasiv, indiferent, melancolic şi energia
. mea activă, care are nevoie să se exteriorizeze, iese prin degetele de la mâini sau
de la picioare. Oare vreau să mă apropii de ceilalţi ? Există, cu siguranţă o lipsă în
acest sens. Am nevoie să las să iasă din mine toate aceste emoţii şi gânduri
negative, refulate şi să fiu deschis faţă de ceilalţi, să comunic. Vreau să mă
, eliberez din închisoarea mea interioară. Pot chiar să păstrez un secret care, în
prezent, mă roade pe dinăuntru. Mă aflu în pană de bucurii şi de plăceri. Nefiind
, în contact cu interiorul meu, mă sprijin pe ceilalţi. Este ca şi cum nu aş putea să îmi
controlez destinul. Mă las invadat în spaţiul meu intim, deoarece îmi ignor limitele.
Acceptj,V să decid, începând de acum, asupra teritoriului meu. Reintru în <'-
contact cu puterea mea interioară. înlătur gratiile închisorii mele. Acum sunt liber să
îmi creez viaţa, aşa cum vreau.
Ş26. PANCREAS Vezi şi: SÂNGE/DIABET/HIPOGLICEMIE
.Pancreasul este situat cam la zece centimetri deasupra buricului63. Acesta
j, sintetizează enzimele care ajută la digestia mâncării. Aici este menţinut nivelul de
.insulina, care ajută la stabilizarea nivelului de zahăr din sânge. Dacă este în
, dezechilibru, poate apărea un diabet sau hipoglicemie (referinţele la cele două
boli oferă mai multe detalii despre fiecare în parte. Pancreasul simbolizează
libertatea, puterea, stăpânirea de sine, definiţia mea despre "eul" meu. Atunci când
trăiesc multe emoţii, pot avea o dificultate de a digera. Cînd această stare se
prelungeşte şi trăiesc o stare de tristeţe, pot să am hipoglicemie (legată de lipsa
de bucurie). Sediu al EGO-ului, al centrului meu de energie emoţională, al
.sentimentelor, acest centru de energie este mereu în mişcare. Captează vibraţiile
altora (pozitive sau negative) care îmi influenţează propria stare. Pancreasul este centrul emoţiilor şi al dorinţelor. Reprezintă capacitatea mea de a exprima şi de a
integra iubirea în interiorul meu şi capacitatea mea de a gestiona sentimentele
contrarii iubirii (de exemplu furia], fără să provoc durere. O dificultate la nivelul
pancreasului indică faptul că există o dezordine şi o confuzie în emoţiile mele, de
aceea am o dificultate în digestie. Vreau să păstrez controlul şi puterea asupra
celorlalţi, devin agitat în interior şi îmi scade respectul faţă de mine. Este ca şi cum
ar exista o luptă interioară în faţa obstacolelor, îmi este teamă de noile provocări şi
mă epuizez în luptă, ceea ce duce la scăderea energiei. Ţin la libertatea mea. 0
proastă funcţionare a pancreasului apare în urma unor evenimente traumatizante,
precum pierderea unei fiinţe dragi, un şoc pe care I-am avut şi' care m-a
destabilizat. Reprezintă instinctele primare pe care le-am refulat. De multe ori este
vorba despre o situaţie care pune în discuţie un alt membru al familiei şi a cărei
miză constă în dobândirea unei puteri mai mari sau a unor bani (de exemplu, în
cazul unei moşteniri]. Pot fi eu în centrul conflictului (eu primesc reproşurile, ceilalţi
vor să mă "alunge") sau o altă persoană (eu sunt persoana care bombăne, care
reproşează). 0 astfel de situaţie, în care port o povară emoţională poate determina
apariţia unor calculi. Pancreasul este legat de obsesii şi de ideile rumegate tot
timpul, reiau mereu aceleaşi gânduri, fără să găsesc soluţii. Consider că există în
viaţa mea o situaţie abjectă şi nedreaptă. Dacă trăiesc o situaţie prea greu de
înghiţit, care mi s-ar părea odioasă, oribilă sau imorală, aş putea chiar să ajung
să am un cancer la pancreas. în acest caz, sunt revoltat, mă opun tuturor
forţelor, rămânând totuşi pe poziţia mea. Este posibil, de exemplu, să îmi fi pierdut
numele şi să îmi caut în zadar rădăcinile. Există o legătură cu bucuria de a trăi: mă
simt demotivat şi îmi este atât de frică de eşec, încât prefer să nu fac nimic.
Deoarece nu am niciun scop şi nicio aşteptare, evit să fiu dezamăgit! Las noile
situaţii să ocupe loc în viaţa mea sau mă opun schimbărilor? Care sunt schimbările
sau modificările pe care le am de făcut pentru a asimila mai uşor emoţiile
interioare ? în ce fel accept], Y să primesc toate cadourile vieţii ? Este uşor pentru
mine să mă bucur cu toate simţurile sau refuz fericirea sub toate aspectele ei, mă
simt nedemn, chiar şi de numele pe care îl port ? Am tendinţa să fiu dispreţuitor.
Mă simt indignat în faţa unor situaţii. Pot chiar să fiu umilit şi am o dificultate în a
mă apăra. Am tendinţa de urma doi maeştri sau doi profesori în acelaşi timp?
Trebuie să îmi conştientizez nevoile şi să las lucrurile să meargă înainte, pentru a
căuta ceea ce vreau. Acest lucru mă va ajuta să conştientizez că frica mea de a-mi
lipsi ceva, nu are sens să se manifeste, deoarece voi trăi în abundenţă, pe toate
planurile. Trebuie să găsesc un echilibru între ceea ce dau şi ceea ce primesc, între
muncă şi timpul liber. Nu este nevoie să caut stimuli artifciali pentru a mă "hrăni"
(droguri, mâncare, sexualitate etc.) trebuie doar să învăţ să mă iubesc aşa cum
sunt. Am nevoie să îmi ofer "mici plăceri". Trebuie să ţin cont de percepţia mea, de
opinia mea faţă de zahăr, sau faţă de plăcerile din viaţă, în general. Pentru mine,
zahărul înseamnă ceva nociv, ca o otravă ? Refuz să îmi creez momente de bucurie
sau mici cadouri, deoarece am impresia că nu le merit sau că voi fi considerat o
persoană materialistă? Relaţia mea lipsită de armonie cu zahărul şi reprezentările
sale la nivel afectiv
(iubire, tandreţe, blândeţe) îmi poate afecta pancreasul. Conştientizez faptul că
atunci când pancreasul meu este în armonie, am o stare de echilibru, de pace, de
bine. Mă simt la locul meu în viaţă şi mă simt bine în pielea mea.
Accept[.V faptul că, totul este o experienţă de viaţă, mă adaptez situaţiilor, îmi
las emoţiile libere şi încetez să mai controlez, atât situaţiile, cât şi persoanele.
827. PANCREAS — PANCREATITĂ Vezişi: ANEXA III
Trăiesc multă furie faţă de viaţă, deoarece nu îmi mai oferă "plăceri dulci". Vreau să o
resping. Am o furie imensă, mă simt prizonier faţă de o persoană sau o situaţie. Mă
aflu într-un impas şi prefer să rămân pe loc, cu toate emoţiile care mă fac să mă simt
neputincios, deoarece nu ştiu cum să le gestionez. Prefer să renunţ, în loc să fac un
efort suplimentar. Sunt plin de nesiguranţă. Mă las purtat de viaţă. Nu mai am tonus,
nici pe plan fizic, nici pe plan mental sau emoţional. în loc să aştept ca "plăcerile
dulci" să vină spre mine, eu sunt cel care îşi poate oferi astfel de bucurii, ştiind că le
merit.
Aleg să trăiesc. îmi alung gândurile negre. în loc să îmi evit emoţiile, le primesc şi
observ ce vor să mă înveţe. Observ toată tristeţea care se ascunde în spatele furiei.
La o parte tot ceea ce nu îmi mai convine în viaţă şi îmi construiesc noi cadre de viaţă
(la nivel personal, familial şi peofesional). Astfel îmi creez o nouă viaţă, plină de
bucurie şi de fericire.
828. PANICĂ (atac de...) Vezu FRICĂ
829. PARALIZIE (în general)
1
Paralizia este o imposibilitate de a acţiona, o oprire a funcţiilor şi a activităţii unuia
sau mai multor muşchi. Poate afecta un organ, un sistem sau întreg corpul. Această
boală este legată dorinţa de a fugi de ceva, de a evita ceva: oare încerc să evit
sau să mă opun unei situaţii, unei persoane sau responsabilităţi ? De multe ori, sunt
paralizat de frică. Ceea ce trăiesc mi se poate părea atât de insuportabil, încât
vreau să mă "rup", să devin insensibil, având impresia că nu există nicio soluţie şi
nu sunt capabil să îmi asum responsabilităţile. Este posibil să trăiesc sau să fi trăit
un traumatism puternic, care îmi cere "să mă opresc" să trăiesc, deoarece este prea
mult. Uneori, viaţa îmi cere să iau un timp de răgaz pentru a-mi re-evalua priorităţile
şi, dacă mă fac că nu aud acest mesaj, poate apărea o paralizie, care mă obligă să
mă opresc. Este posibil, de asemenea să existe o ură puternică sau o lipsă de
încredere, care mă determină să nu mai acţionez. Astfel, nu mă pot înşela. Vreau cu
orice preţ să îndeplinesc o dorinţă care nu se poate realiza: corpul meu se opreşte
pentru a-mi transmite un semn, că este mai bine să acceptlv acest lucru. De
asemenea, pot fi foarte rigid în gândire şi, dacă lucrurile nu se întâmplă cum vreau
eu, reacţia mea este să mă retrag, să evadez. Este important să conştientizez
presiunea care mă apasă, cu privire la ceea ce se întâmplă sau ce se va întâmpla,
pentru a o controla şi a ajuta partea paralizată, să "revină la viaţă".Este posibil să mă simt "paralizat" într-o situaţie, în care nu mă pot mişca sau care
nu îmi oferă nicio perspectivă asupra alegerilor sau a acţiunilor pe care le pot face.
Lipsa de iniţiativă sau faptul că nu pot găsi o ieşire într-o anumită situaţie, mă
paralizează. încotro să merg? Poate este mai bine să rămân pe loc... Partea corpului
care este afectată oferă indicaţii suplimentare despre cauza afecţiunii şi a fricii mele.
Dacă, de exemplu, piciorul meu drept este paralizat, acest lucru poate avea o
legătură cu frica faţă de ce mă aşteaptă la noul ioc de muncă, în responsabilităţile
mele din familie sau cele de cetăţean. Dacă nu pot evita o situaţie sau nu găsesc o
ieşire, picioarele mele paralizează. Dacă nu pot respinge sau reţine o situaţie sau
o persoană, braţele mele vor fi afectate. Dacă nu mai vreau să vorbesc sau să beau,
nu mai ştiu cum să mă port, gura poate paraliza. Când sunt afectat de paralizie,
simt că întreaga lume se prăbuşeşte. Mă simt ca şi cum aş primi o palmă direct în
faţă şi poate apărea o paralizie facială. Aceasta exprimă frica mea viscerală de ami arăta sentimentele, de care îmi este ruşine. Sunt paralizat la gândul că voi fi
văzut aşa cum sunt cii adevărat. Paralizia infantilă scoate în evidenţă sentimentul
bebeluşului de a fi prizonier. Cvadriplegia sau tetraplegia 64 scoate Ia lumină
sentimentul meu profund, conform căruia, orice aş face, nu pot fi la înălţime sau nu
pot satisface aşteptările • tuturor. Chiar dacă "mă tai în patru bucăţi", fac tot
posibilul pentru ceilalţi, nu foloseşte la nimic.
Conştientizez faptul că ă paralizez eu însumi", cu atitudinea mea negativă faţă de
ceea ce sunt. Mă simt victimă, mă simt "paralizat". Faptul că nu sunt în contact cu
inima* mea şi cu emoţiile mele, mă împiedică să avansez, să evoluez. Rămân în
cochilia mea, agăţat de trecut. Angoasa mă paralizează. Vreau să îmi anesteziez
durerea interioară.
Accept].* să observ care situaţie din viaţa mea este "paralizată" şi pe care
trebuie să o schimb sau să o ameliorez pentru a-mi dezvolta starea de bine
interioară. Renunţ la trecutul pe care vreau să-1 "fixez" şi mă îndrept spre viitor,
ştiind că ce este mai bun va veni de acum înainte. Am grijă de mine: fac lucruri
pentru mine. în loc să vreau să îi controlez pe ceilalţi şi situaţiile din exterior, preiau
controlul asupra propriei mele vieţi! învăţ să accepţi* iubirea celorlalţi. Muşc din
viaţă cu poftă!
830. PARALIZIE CEREBRALĂ Vezi: CREIER—PARALIZIE CEREBRALĂ
831. PARALIZIE INFANTILĂ Vezi: POLIOMIELITĂ
832. PARANOIA Vezi: PSIHOZĂ—PARANOIA
833. PARKINSON(boalaalui...) Vezi: CREIER — PARKINSON [BOALA A LUI...]
834. PAROTIDE Vezi: GLANDELESALIVARE
835. PARTEA DREAPTĂ Vezi: MASCULIN [PRINCIPIU...]
836. PARTEA STÂNGĂ Vezi: FEMININ [PRINCIPIU...]
837. PĂR (în general)
Părul protejează pielea capului şi simbolizează forţa, vitalitatea, libertatea,
frumuseţea^şi puterea (de exemplu, povestea lui Samson şi a Dalilei, din Biblie). : în
cazul femeilor, părul reprezintă puterea de atracţie, seducţia, iar. în cazul bărbaţilor,
virilitatea. Părul este legat direct de demnitatea de a fi, de esenţa puterii, de
imaginea de sine. Prin păr intru în contact cu energia spirituală, cosmică sau
supracosmică. De asemenea, reprezintă relaţia cu tatăl sau echivalentul acestuia.
Părul creşte aproape de cea de a şaptea chakră sau centru de energie, chakra
coloanei. Firele de păr sunt nişte "antene" deoarece leagă planul fizic de cel spiritual.
Rădăcina părului şi a firelor de păr, în general, simbolizeză înrădăcinarea lumii
■spirituale în lumea fizică. Descriind starea părului meu, descriu relaţia pe care
partea mea spirituală o are cu partea mea raţională, fizică. într-o anumită măsură i .
părul simbolizează latura mea feminină, creativitatea, intuiţia mea. Părul fiind în
continuă creştere îşi reaminteşte faptul că, în calitate de fiinţă umană trebuie să mă
responsabilizez faţă de creşterea mea personală sau de faptul că am puterea de a<
schimba vechile moduri de a gândi, vechile mele scheme mentale, care îmi .
.frânează evoluţia. Părul face referire la intuiţie şi este simbolul feminităţii. Este r
interesant de observat că, bărbaţii care poartă părul lung au de obicei un suflet de
artist Sau poate fi vorba despre tineri care se opun autorităţii din societate şi vor , să
îşi recupereze puterea interioară, în inimă* şi în vocea lor interioară. Starea ;
părului
este, de asemenea,, reprezentarea puterii sexuale, genitale şi • i reproductive.
Părul este asociat cu glandele suprarenale (energia de frică sau de încredere) care
sunt legate de moştenirea ancestrală (cea de a doua chakră). Există multe mituri
referitoare la păr (blond, brunet, persoanele chele...) Este important de ştiut că părul
exprimă imaginea puterii pe care o am pentru a-mi conduce viaţa. Ce vreau cu
adevărat în viaţă ? Am impresia că ceilalţi sunt cei care
■ îmi conduc viaţa ? Forţa şi curajul de a prelua hăţurile vieţii mele îmi vor întări
sentimental de libertate şi vigoarea părului meu. Părul reflectă bucuria de a trăi
' a unei persoane, iar curăţenia sa indică interesul pe care îl are pentru a avea grijă
■de el, de a fi aici. Observ diferitele stări ale părului meu, care corespund
■diverselor stări interioare (păr tern, subţire sau casant, des etc.)
» Accepţi* să rămân deschis faţă de această minunată putere pe care o ¿ reprezintă
părul meu !
JŞ38. PĂR (boli de.)
Există mai multe cauze care pot duce la apariţia afecţiunilor părului: un puternic ■-■şoc emoţional (ca o sperietură puternică), o reacţie excesivă de neputinţă faţă de
ko anumită situaţie,, un conflict latent sau mai multe sentimente refulate precum ?
.disperare, nelinişti, îngrijorare. Apare nervozitatea, creşte instabilitatea " i emoţională,
iar forţele şi resursele mele interioare se epuizează.; Trăiesc o b dezordine interioară.
Acesta nesiguranţă provine din frica mea de moarte sau din faptul că nimic nu este permanent, că totul se poateschimba brusc şi fără niciun
avertisment. S-a instalat îndoiala în faţa spiritualităţii şi îmi pun multe întrebări, îl caut
pe Dumnezeu sau manifestarea lui în viaţa mea şi am nevoie ca "ceva" să mă atingă
în adâncul fiinţei mele, dar în acelaşi timp, sunt speriat, deoarece mă simt vulnerabil
Mă închid în faţa enrgiilor vitale, iar părul meu îşi schimbă aspectul. Cade, devine
gras sau uscat, albeşte (păr alb), îşi pierde strălucirea. Apare mătreaţa, ca un
rezultat al unui conflict interior faţă de mine şi rolul meu social. Am impresia că nu
reuşesc să strălucesc, să mă remarc în lume (sentiment prezent în majoritatea
afecţiunilor legate de păr).
Aş vrea să ajung mai sus, să fiu şeful, dar nu reuşesc. Mă simt separat de lume şi nu
înţeleg de ce mă aflu în ignoranţă, ceilalţi nu sunt în stare să îmi dea motive sau
argumente pentru a-şi justifica acţiunile sau vorbele. Nivelul meu de stres este ridicat
tot timpul şi obosesc foarte uşor. Aspir spre autonomie, la recunoaşterea celorlalţi, la
o comunicare adevărată şi clară. Foliculita (inflamarea foliculior) arată faptul că nu
mă simt protejat. Sunt ca un porc spinos, mă simt înţepat în punctele vitale. Un păr
casant indică faptul că mă simt împărţit între a prelua "hăţurile" vieţii mele şi a lăsa
această putere altcuiva, deoarece într-o anumită măsură îmi convine acest lucru. îmi
ascult intuiţia sau raţiunea ? Mă simt neputincios şi rezist în faţa schimbării. Pot trăi o
situaţie în care îmi simt inimaY ruptă, deşirată şi trebuie să clarific această situaţie.
Am nevoie de oxigen ! Este primul lucru pe care îl putem face dacă vrem să redăm
forţa şi vitalitatea părului nostru.
Accept;* faptul că am nevoie să îmi schimb gândurile şi atitudinile faţă de
situaţiile din viaţa mea. Accept! Y să fiu deschis şi observ ce se întâmplă în acest
moment, mai ales felul în care mă comport când înfrunt anumite situaţii din viaţă şi
încetez să îmi mai smulg părul din cap 1 Accept|V să mă bucur de viaţă şi sunt
mai tolerant faţă de mine însumi.
839. PĂR — CALVIŢIE
Calviţia este pierderea parţială sau totală a părului. Deşi apare mai frecvent la
bărbaţi, tot mai multe femei sunt afectate la rândul lor. Părul reprezintă oglinda unei
anumite forţe interioare şi a rădăcinilor mele. Mă gândesc la Samson (din scrierile din
Vechiul Testament) care îşi pierde forţa după ce i-a fost tăiat părul... Părul reprezintă
legătura dintre planul fizic şi cel spiritual, ceea ce mă leagă de cosmos şi de energia
spirituală. Adeseori este comparat cu o formă de antenă pentru lumea de dincolo. Se
spune că principala cauză a calviţiei, mai frecventă la bărbaţi, este ereditatea.
Printre diversele tipuri de calviţie se numără tipul chel şi bărbos, asociat cu un
individ care îşi foloseşte mai mult facultăţile intelectuale de cât pe cele emoţionale.
Pierderea părului (alopecie) simbolizează faptul că m-am îndepărtat de divinul
din mine. Sunt o persoană axată mai mult pe planul material decât pe cel spiritual.
Este posibil să am o intuiţie puternică, dar prefer să mă axez mai mult pe planul
material şi raţional. Dacă îmi pierd părul înseamnă că trăiesc frecvent situaţii în
care tensiunea este atât de mare, încât îmi vine să "îmi smulg părul din cap".
Există mai multe experienţe traumatizante sau stresante care pot accelera procesul
de calviţie: o naştere care poate fi o sursă de frică şi de nelinişte, un şoc emoţional
puternic, o separare, multă tensiune acasă sau la muncă, nevoia de a . se depăşi pe
plan material sau o devalorizare pe plan intelectual Atunci când am o mulţime de
nelinişti şi frici puternice, îmi pierd contactul cu puterea mea interioară divină.
Deoarece îmi pierd părul, îmi pun întrebarea ce cred că pierd în viaţa mea sau
ce îmi este teamă că voi pierde în viitor (poate ceva sau pe cineva). Sau mă
pot revolta: vreau să mă eliberez de această presiune care mă sufocă. Vreau să fiu
eu însumi şi să încetez să trăiesc în funcţie de obligaţiile exterioare. Prin faptul că
îmi pierd părul, mă eliberez de ceea ce mă ţine închis. Probabil am primit foarte
puţină tandreţe, mai ales din partea tatălui meu şi am tendinţa de a mă revolta în
faţa autorităţii. Sunt mai degrabă materialist şi spiritualitatea ocupă un loc puţin
important în viaţa mea. încerc pe cât posibil să controlez totul, deoarece îmi este
teamă să mă deschid şi să pierd controlul Mă închid în structuri rigide, obligaţii care
nu îşi au sens. Sunt împrăştiat, gândurile mele sunt încâlcite, înceţoşate. Sunt atât
de disperat în legătură cu o situaţie din viaţa mea încât "îmi smulg părul din cap".
Trăiesc o ruptură interioară ca pe un calvar. Nu vreau să nu fiu alături de copii mei
şi astfel să pierd iubirea lor. Am tendinţa de a mă devaloriza pe plan intelectual şi
mă simt nedreptăţit. Dacă, la un moment dat, aveam o uşurinţă sau un anumit
talent întrro activitate în care excelam, iar acum "performanţa" mea s-a schimbat şi
a decăzut, părul meu va cădea la rândul său. Refuz funcţia de bază a vieţii, sub
pretextul că pot face mai mult decât aceasta. Orice frică interioară duce la
incapacitatea de a acţiona, la disperare şi tensiuni care mă epuizează. Este o iluzie
să poţi crede că vei face lucrurile mai bine decât viaţa însăşi. Nu trebuie să mă lupt
cu viaţa, deoarece ea este mereu cu mine pentru a mă sprijini şi mă va ajuta dacă
o ascult şi dacă rămân deschis.
Pentru a opri procesul de pierdere a părului şi pentru ca acesta să crească din
nou, acceptiY să fac schimbările cuvenite în viaţa mea, care mă vor elibera de
această încărcătură suplimentară pe care am acceptatiY să o port şi de care acum nu
mai am nevoie. AcceptiY să am încredere în viaţă cu certitudinea că totul va fi mai
bine.
în loc să îmi caut forţa în exteriorul meu (simbolizată de păr) accepţi* să caut în
adâncul meu şi să extrag de acolo toată forţa şi curajul de care am nevoie pentru a
merge mai departe spre o nouă etapă din viaţa mea. învăţ să integrez regulile în viaţa
mea într-un mod armonios, ştiind că acestea există pentru binele meu şi pentru
binele tuturor. Accept !Y să cer vieţii cu seninătate ceea ce am nevoie, iar viaţa îmi va
dărui ceea ce merit. Acesta este începutul, trebuie să am încredere în viaţă şi în fiinţa
mea interioară şi să descopăr peste tot soluţiile, deoarece acestea există ! Toată
lumea există pentru a mă ajuta ! De ce aş mai avea nevoie de altceva ?
840. PĂRGRIZONAT
Părul grizonat simbolizează înţelepciunea. Totuşi, apariţia bruscă a firelor de păr.albe este legată de stres, de o situaţie în care am trăit un şoc emoţional puternic.
Când acest lucru se întâmpla la vârsta de douăzeci de ani, reprezintă existenţa unor
nelinişti puternice (tensiune sau stres) conştiente sau inconştiente, raportate la faptul
de a te lăsa îndrumat pe plan spiritual. Oare cred că am nevoie să trăiesc sub
presiune şi presiunile din viaţa mea sunt necesare pentru "binele" meu ?
Este posibil să fie vorba despre un model legat de performanţă în această viaţă. De
obicei, părul grizonat apare odată cu vârsta şi acest lucru înseamnă o scădere a
vigorii şi a forţei vitale. Apare în momentul în care este important pentru mine să
conştientizez faptul că trăiesc pentru ceilalţi şi nu pentru mine însumi. Sunt presat
de societate, de familie, de prieteni, de obligaţiile legate de muncă. Trăiesc în ritmul
celorlalţi în loc să trăiesc în ritmul nevoilor mele personale. Când am râs ultima data
în hohote? Deoarece părul reprezintă puterea mea, este bine să mă întreb cui vreau
să cedez această putere, dacă nu aş vrea acest lucru părul şi-ar păstra culoarea
naturală.
îmi revizuiesc atitudinile şi accepţi* faptul că viaţa continuă aşa cum este, nici
mai mult nici mai puţin şi mă eliberez de sarcina de a fi competitiv. Descopăr
comorile ascunse în mine. Accept|* faptul că părul meu gri este semnul care anunţă
o renaştere a adevăratului "eu", a unei nou vieţi pline de bucurie. Merg spre o direcţie
nouă. Am grijă de mine. Accepţi* toate emoţiile pe care le am, care fac din mine o
fiinţă extraordinară. Nu mai sunt sclavul timpului şi al obligaţiilor. Poate voi fi deranjat
de noua imagine pe care o proiectez, dar a sosit momentul să trăiesc la nivelul lui "a
fi", în loc de "a părea".
841. PĂR — PELADĂ Pelada este o boală a pielii caracterizată prin căderea
părului în plăci rotunde. Poate proveni în urma unui şoc emoţional, a furiei sau a
pierderii respectului de sine, care generează ruşinea, a renunţării la partea mea
spirituală sau la ceea ce
. mă ţine conectat la valori mai înalte. Uneori am senzaţia că sunt un gunoi, că
gradul meu de inteligenţă este redus comparativ cu alţi oameni şi aces lucru îmi
provoacă dificultăţi în relaţiile mele. Sau am fost oripilat de ceva sau de către
cineva. Este ca şi cum integritatea mea a fost atinsă sau mi-am pierdut protecţia.
Este posibil să fi trăit o separare, mai ales în relaţie cu mama şi acum îmi fac multe
griji. Am tendinţa de a fi "viclean ca o vulpe" pentru a ieşi din situaţiile stânjenitoare
şi evit astfel să îmi asum unele responsabilităţi. Adeseori am . impresia că.trebuie
"să îmi susţin cauza" pentru ca ceilalţi să mă asculte sau să mă creadă. Nesiguranţa
pe care o simt mă determină să trăiesc o frică puternică, care se manifestă repetitiv.
Faptul de a-mi pierde părul mă poate trimite la imaginea tatălui meu care, la rândul
Iui şi-a pierdut părul. Dacă tatăl meu a murit sau este foarte bătrân, mi se aminteşte
mereu că trebuie să mă separ de el, dacă încă nu am făcut acest lucru. Când mă uit
în oglindă, este ca şi cum l-aş vedea pe tatăl meu şi acest lucru mă deranjează.
Poate aş vrea chiar să neg legătura dintre noi.
Accepţi* să fac pace cu mine însumi şi să găsesc soluţii care mă vor ajuta să
trăiesc în armonie cu aspiraţiile mele cele mai înalte.
842. PĂR (pierderea...) VezUPĂR—CALVIŢIE
843. PĂR DE PE CORP VezişUPĂRUL CAPULUI [PIERDEREA...]
Părul de pe corp are o dublă funcţie: de a proteja şi de a încălzi. O pilozitate
excesivă în cazul femeilor, denumită hirsutism se datorează unui deranjament
hormonal. Este o problemă care apare de obicei, în adolescent sau la'menopauză.
Acest dezechilibru hormonal este legat de faptul că nu mă poziţionez destul de mult.
Vreau să acţionez (aspectul yang, masculin al persoanlităţii) dar nu reuşesc, aşa cum
aş vrea eu. Prin urmare, devin autoritar. îmi protejez pielea prin fire de păr inutile şi
mă protejez astfel pe mine. Oare mă simt bine în pielea mea de femeie ? Ce vreau să
schimb în viaţa mea ? Refuzul unor anumite aemoţii pe care le am, precum latura
mea feminină (afectivă şi creativă) mă împiedică să avansez. Vreau să controlez totul,
să analizez prin prisma raţiunii şi am tendinţa de a mă subestima: astfel îmi las la o
parte spontaneitatea. O pilozitate abundentă, atât la femei cât şi la bărbaţi1
denotă
o imensă nevoie de contact, de energiile şi de forţele primitive, foarte prezente, care
pot fi pozitive dacă sunt folosite într-un mod conştient. Totuşi, dacă acestea îmi
controlează într-un mod exagerat viaţa şi deciziile pe care le iau, atunci apare o
pilozitate "anormală". De aici pot decurge comportamente compulsive şi afresive,
care se manifestă printr-o autoritate exagerată şi prin egoism. Am o personalitate de
"războinic". Când apare o cădere a firelor de păr (în urma unei boli sau a unui
şoc),, mă simt dezarmat şi singur pe lume. Energia vitală îşi pierde puterea. Oare ce
am.impresia că voi pierde în viaţa mea? în ceea ce priveşte căderea genelor,
aceasta are legătură cu ochii şi cu privirea. în acest caz, îmi este teamă să privesc
ceea ce mi se întâmplă, să fac faţă acestor lucruri. Trăiesc o anxietate, deoarece ştiu
că nu mă pot întoarce în trecut. Astfel, de exemplu, îmi pot vedea copilul plecând de,
acasă: am depăşit un punct în care nu mai există cale de întoarcere. Sau mă simt
incompatibil cu o situaţie sau cu o anumită persoană. Mă simt ameninţat de ceilalţi,
constrâns să fac ceva. Dacă
, firele de păr sunt afectate de foliculită (inflamaţie a rădăcinii unui fir de păr) mă
întreb de ce simt nevoia să devin ca un arici. Mă apăr mai ales pentru că nu îmi pot
exprima nevoile. îmi fac multe griji pentru detalii. Mă simt "jupuit de viu". Chiar
dacă, în trecut i-am lăsat pe ceilalţi să îmi controleze viaţa şi acest lucru
, mă sufoca, accepţi* să devin stăpân pe viaţa mea. Aculţându-mi vocea interioară,
ştiu că voi fi mereu protejat. Sunt deschis în comunicarea cu ceilalţi, îmi accept
toate emoţiile, ceea ce îmi va oferi un echilibru cu partea mea raţională. Merg mai
departe în siguranţă, mă simt încoonjurat mereu de iubire şi de tandreţe.
844. PĂR- PECINGINEVezi: PM [PIERDEREA...]/CALVIŢiE/PELADĂ
Pecinginea este o ciupercă parazită contagioasă care afectează suprafaţa pielii, a .
firelor de păr, a pielii capului şi a unghiilor.
Mă las atins,"atacaf\"distrus", deranjat de ceilalţi, deoarece am o slabă încredere în
mine şi sunt vulnerabil. Mă simt urât, murdar, fără vlagă. Pot avea impresia că pierd
controlul în anumite situaţii. Astfel, şapca mea de şef (părul) va fi afectată. Este
posibil să mă simt foarte deranjat de propunerile celorlalţi şi să fiu afectat de ideea pe
care o au aceştia "dacă pălăria te defineşte, poart-o !" (după o expresie din Quebec
având ca echivalent "cine se simte murdar, se murdăreşte". îi las pe ceilalţi să decidă pentru mine. Am fost separat de familie sau de cineva la care ţin foarte mult şi acest
lucru mi se pare foarte urât.
Accept;* să îmi ocup locul, să am încredere în mine. Doar eu am putere asupra
vieţii mele.
845. PEDICULOZA Vezi:PĂDUCHI
846. PEDICULOZA PUBIANĂ Vezi şi; VENERICE (BOLI...)
Mă simt vinovat, murdărit prin faptul de a avea relaţii sexuale în afara cadrului permis
de societate. Sunt dependent de alţii - este mai simplu pentru mine să fiu supus decât
să-mi asum riscul de a fi respins. îmi simt invadat spaţiul şi intimitatea. Dacă sunt
copil, sunt foarte sensibil la critic şi mă simt parazitat.
847. PELADA Vezi: PĂR—PELADĂ
848. PELVIS Vezi şi: BAZIN, ŞOLDURI
Pelvisul reprezintă deschiderea zonei pelvine, susţinută de şolduri şi de coloană.
Afecţiunile din această zonă sunt de multe ori percepute ca nişte dureri ascuţite.
Zona pelvină, susţinută de şolduri, este zona care mă ajută să avansez, să fiu în
mişcare şi să mă "lansez" în viaţă sau într-un nou proiect. Proiectul poate
însemna naşterea unui copil sau o renaşterea personală, mai ales prin atitudini şi
comportamente noi. Acestea implică o comunicare pe plan sexual sau interpersonal.
Ezit să mă angajez într-un proiect sau într-o relaţie sau, din contră, pot avea o
dificultate în a mă dezângaja de o responsabilitate, dintr-o relaţie, un loc de muncă
sua o promisiune făcută cuiva. Mă simt încolţit, mi s-a îngrădit libertatea. O torsiune
recidivantă sau cronică în zona pelvisului, indică în general, o dificultate a mă
adapta la aspiraţiile mele intelectuale, la dorinţele mele şi la viaţa mea materială:
"Sunt atât de multe lucruri pe care aş vrea să le îndeplinesc, dar nu pot din diverse
motive..."
Accept;* să am încredere în deciziile pe care le iau cu privire Ia noile direcţii pe
care le aleg şi la capacitatea mea de a descoperi toată bogăţia lumii mele
interioare şi toate posibilităţile care mi se oferă.
849. PENIS (afecţiuni ale...)
Penisul este organul masculin cu funcţie reproductiva. Reprezintă aspectul
masculin, forţa, masculul procreator şi siguranţa afectivă. Când apare o afecţiune
la nivelul penisului sau al testiculelor, aceasta indică un conflict puternic în
exprimarea masculinităţii mele. Este posibil să fie vorba despre un conflict apărut
în relaţie cu mama mea ? Fac legătura cu iubirea maternă pe care am avut-o şi
care nu era aşa cum îmi doream. Trebuia să mă autodepăşesc pentru a fi iubit? Mam adaptat la ceea ce credeam că ceilalţi aşteptau de la mine, ca şi bărbat ? Sunt
fericit că sunt bărbatul care sunt acum ? Am devenit uşor fatalist în relaţiile mele
afective. Am impresia că nu mai controlez nimic şi mă închid în mine însumi.
Accept;* să înlătur masca de bărbat puternic şi îmi pun întrebări legate de relaţia
mea cu cele două aspecte care se găsesc în mine: cel masculin şi cel feminin.
Accept;* această vulnerabiliate şi intru în contact cu înţelepciunea mea interioară. îmi
ofer iubire necondiţionată, mă accepţi* aşa cum sunt. îmi folosesc creativitatea în
întregime, atât în aspectul masculin, cât şi în cel feminin şi strălucesc de bucuria de a
folosi pe deplin toate posibilităţile mele.
850. PERETE (ANATOMIC)
Peretele anatomic este partea care limitează o cavitate a corpului sau a unui organ
(precum vezica, intestinal gros, vezica biliară, intestinal subţire, stomac]. Dacă acest
perete este afectat, trebuie să mă întreb faţă de cine mă simt fragil. Am impresia că
nu am puterea de a schimba lucrurile. Mă simt limitat faţă de o situaţie sau un rol pe
care nu l-am ales eu. Vorbele mele nu ies aşa cum vreau eu, nu mă simt "regele",
stăpânul vieţii mele. Trăiesc o stare de supunere din cauza faptului că nu mă respect
destul şi a îndoielilor care mă paralizează. Mă simt separat, închis, diferit de ceilalţi.
îmi este greu să trasez limite, să mă fac respectat în nevoile mele. Este important să
citesc referirile Ia organul afectat, pentru a avea mai multe informaţii despre ceea ce
trăiesc.
Accept;* să reiau contactul cu nevoile mele şi cu emoţiile mele. Le exprim cu
toată încrederea, cu respect faţă de mine însumi şi faţă de ceilalţi. Acţionez şi astfel
redevin stăpân pe viaţa mea!
851. PERICARDITĂFez/:/AT/M4V—PERICARDITĂ
852. PERITONITĂ Vezi şi: APENDICITĂ
Peritonita este inflamaţia cronică sau, cel mai adesea, acută, a peritoneului.
Provoacă, de obicei, o durere abdominală, resimţită ca "o lovitură de cuţit" şi însoţită
de vărsături.
Această durere abdominală indică faptul că există o dezordine afectivă, o nevoie , de
a-mi calma frica de abandon. Nu am ţinut cont de semnalele transmite înainte de
corpul meu. Peritonita indică faptul că aceste dureri au aceeaşi intensitate ca şi
emoţiile mele ne-exprimate. Acestea sunt atât de puternice şi de vii în interiorul meu
încât explodează. Suferinţa mea erupe astfel la suprafaţă. Este o formă de
autodistrugere, un mod de a spune: "De ce sunt atât de dur cu mine însumi ? Sunt
iritat şi agresiv "din cauza celorlalţi". Mă simt atacat, ca şi cum "aş fi primit o lovitură
în burtă". Simt nevoia de a mă proteja, de a-mi crea o carapace. Este posibil, de
asemenea să existe o durere care mă roade pe dinăuntru. în loc să mă consider o
victimă, accept;* să fiu un receptor al iubirii şi să fiu responsabil, atât pentru
bucuriile mele, cât şi pentru suferinţele mele. Examinez situaţia care mă preocupă,
dintr-o perspectivă nouă şi renunţ la ea, indiferent de circumstanţe sau de persoana
implicată. încetez să-i mai critic pe ceilalţi, deoarece nu corespund aşteptărilor mele.
Folosesc inteligenţa inimiiV pentru a vorbi calm cu persoana în cauză, pentru a
înţelege şi a rezolva situaţia. Indiferent de receptivitatea celuilalt, aleg să las să
circule iubirea în mine şi în jurul meu.
Accept], V să îmi iau fericirea în mâini, indiferent de circumstanţe. Eu sunt
singurul responsabil de viaţa mea. Când mă relaxez, întreg corpul meu se relaxează
şi astfel îmi gestionez mult mai bine emoţiile şi totul devine fluid şi armonios.
853. PERONEU Vezi: PICIOR—PARTEA INFERIOARĂ
854. PETE ROŞU Vezi: PIELE [AFECŢIUNI ALE...]
855. PETE DE VIN Vezi: PIELE—PETE DEVIN
856. PICIOARE (în general)
Picioarele reprezintă contactul meu cu pământul şi energia lui hrănitoare. Picioarele
au o legătură cu relaţia şi conflictele pe care. le am.cu mama mea, situaţii care uneori
pot merge până la momentul concepţiei. Picioarele îmi conferă stabilitate în
deplasarea mea spre un scop, o dorinţă sau o direcţie. Mă . ajută să mă simt în
siguranţă în relaţia mea cu universul. Reprezintă poziţia mea socială şi poziţia pe
care.o adopt faţă de situaţiile care apar în viaţa mea. Faptul de a avea un picior stâng
mai puternic decât piciorul drept sau; invers, îmi poate indica diferitele tendinţe pe
care le am în contactele mele cu solul sau în deplasările mele, atât fizice cât şi
mentale sau spirituale. Dacă merg cu picioarele îndreptate spre exterior, este posibil
să trăiesc o confuzie cu privire la direcţia pe care merg sau să îmi risipesc energia în
diverse proiecte, în timp ce, dacă picioarele sunt îndreptate spre interior, trăiesc o
închidere sau o rezistenţă faţă de direcţiile pe care le aleg în viaţă.
857. PICIOARE (afecţiuni ale)
Cu ajutorul picioarelor mă deplasez în viaţă. Creierul meu este postul de comandă
al picioarelor mele. Reflexologia ne învaţă că, întreg corpul nostru este repartizat
pe toată suprafaţa picioarelor. Prin urmare, orice problemă care are legătură cu
picioarele, mă ajută să aflu ce zonă a corpului meu este afectată. 0 problemă a
picioarelor, indică un conflict între direcţie şi mişcare, dificultatea mea de a merge
spre un scop şi indică, de asemenea, nevoia mea de a'avea mai multă stabilitate şi
siguranţă în viaţă. Viitorul şi orice formă de imprevizibil, mă sperie. îmi este greu să
uit trecutul. Mă pot întreba care este situaţia conflictuală pe care o trăiesc faţă de
mama mea (fie că trăieşte, fie că nu): în legătură cu Terra, care este simbolul
mamei, în sensul larg al termenului şi raportat la picioarele mele, care sunt
aproape tot timpul în legătură cu pământul; care ar putea fi situaţia pe care o
trăiesc sau inconfortul pe care îl am faţă de sentimentul meu de fuziune cu mama ?
Sau poate îmi doresc să mă distanţez de ea şi acest lucru este dificil,1
sau visul
meu de a fi mereu lângă ea; nu se materializează, deoarece există un context care
face acest lucru imposibil. Am o dificultate de a mă detaşa de cuibul familial ? Mă
las uşor "călcat pé picioare ?" Picioarele mele pot reacţiona dacă, un membru al
familiei se află pe punctul de a-şi părăsi corpul fizic: ştiu, inconştient, că va fi "pus
în pământ" şi refuz această realitate. Aş vrea să fac totul pentru a-1 ajuta. Când mă
dor picioarele, trebuie să încetinesc pasul. Oare mă dor din cauza problemelor şi a
descurajării faţă de responsabilităţile mele şi de lucrurile pe care le am de făcut,
care mi se par imposibil de realizat? Sau, din contră, merg cu 300 de kilometri pe
oră şi corpul meu îmi spune să încetinesc înainte de "a face un accident" ? Port
responsabilităţi grele şi îmi este greu să urmez cursul normal al lucrurilor. Vreau să
grăbesc lucrurile şi mă sprijin pe ceilalţi, în loc să mă sprijin pe resursele mele
interioare. îmi este teamă că nu voi putea "pune pe picioare" un proiect, o afacere.
O crampă la piciorul drept sau Ia piciorul stâng, indică Ia ce nivel se situează
ezitarea mea sau refuzul de a înainta spre direcţia pe care merg.
Am o piedică la picior spre interior sau spre exterior ? Trebuie să mă poziţionez într-o
anumită situaţie şi îmi este teamă că nu voi şti "pe ce picior să dansez", ce să aleg.
Dacă îmi scrântesc piciorul, vreau să plec, să mă distanţez de o persoană, dar sunt
obligat să rămân. Dacă mă lovesc la un picior, cineva sau ceva îmi va conduce viaţa.
Dacă apare o fractură, mă încăpăţânez să merg într-o direcţie şi viaţa îmi cere să mă
opresc şi să îmi re-evaluez viaţa şi deciziile pe care trebuie să Ie iau. Un platfus indică
o coloană vertebrală foarte dreaptă, foarte rigidă: deci, o structură puţin flexibilă.
Limitele mele personale sunt slab delimitate deoarece nu există niciun spaţiu între
piciorul meu şi pământul pe care calc. îmi abandonez identitatea. Astfel, niă simt
vulnerabil şi, pentru a mă proteja, voi "survola" suprafaţa lucrurilor, în loc să am un
contact mai profund şi să "prind rădăcini", fie că este vorba despre o relaţie afectivă,
fie în mediul profesional sau în alt domeniu. Acest lucru are drept consecinţă faptul că
voi amesteca, indiferent de ce se întâmplă, viaţa profesională cu cea personală,
ambele şchipătând destul de des şi, în detrimentul celorlalte relaţii pe care le am.
Faptul că pământul simbolizează
;
mama şi picioarele mele se lipesc aproape tot timpul de "mamă" indică o nevoie de
apropiere, de fuziune, conştientă sau nu, de mama mea sau persoana care joacă
acest rol în viaţa mea. Vreau să rămân "lipit" de ea. Dacă încă am curbura piciorului
foarte înaltă, acest lucru indică o deplasare greoaie, o coloană vertebrală prea
încărcată şi faptul că viaţa profesională şi cea privată sunt foarte clar separate.
Acest lucru mă determină să fiu tăcut şi distant, fiiridu-mi greu să încep o
comunicare cu ceilalţi şi să merg înaintea lor. în acest caz, în relaţia cu mama mea,
am tendinţa de a fugi, mai degrabă. Vreau să fiu autonom, diferit de ea. Picioarele
umflate denotă o reţinere a emoţiilor cu privire la direcţia pe care
'merg în viaţă. Excesul de emoţii care se eliberează este manifestat prin transpiraţie.
Există ceva ce trenează în viaţa mea ("îşi târâie picioarele) şi vreau ca lucrurile să se
mişte mai repede ! îmi este teamă că rămân în urmă. Picioarele reci, îngheţate,
indică o legătură felul în care văd relaţia cu mama mea. Poate fi
£
vorba, pur şi simplu de comunicarea cu ea, pe care o consider distantă şi rece. Sau
poate fi vorba despre o situaţie care are legătură cu moartea, care mă îngheaţă.
Dacă merg în vârful picioarelor, mă pot întreba de ce am nevoie să mă ascund şi
să trec neobservat ? Este ca şi cum ar trebui să mă salvez tot timpul de ceva (la fel ca
şi în cazul unui picior diform, care simbolizează nevoia mea de â fugi de ceva).
Aspiraţiile mele spirituale sunt foarte înalte şi îmi este greu să fiu în contact cu lumea
fizică.
Accepţi* să îmi iubesc picioarele, deoarece ele sunt cele care îmi transportă
întreaga fiinţă pe drumul vieţii. Cu cât Ie iubesc mai mult, cu cât le accepţi* mai mult,
cu atât va fi mai uşor sa funcţioneze normal. Aleg să urmez calea bucuriei, în armonie
cu aspiraţiile mele profunde. Reluând contactul cu rădăcinile mele, pot astfel să mă
împlinesc şi să avansez cu graţie şi determinare.
858. PICIOARE - GAMBE (în general) Vezi şi: SISTEM LOCOMOTOR
Picioarele simbolizează deplasările mele şi autonomia mea. Mă transportă înainte
sau înapoi, îmi conferă propria direcţie, stabilitate, soliditate şi o aşezare fermă.
Reprezintă puterea şi capacitatea mea de a avansa în viaţă, de a merge
înainte, lăsând trecutul în urmă. Picioarele mă ajută să merg sau să nu merg spre
întâlnirea cu oamenii, să mă apropii sau să mă îndepărtez de ei. Picioarele sunt. de asemenea, legat de mamă (pământul-mamă). Piciorul stâng reprezintă latura
emoţională şi faptul de a nu putea merge într-un loc, chiar dacă vreau acel lucru.
Piciorul drept reprezintă partea raţională şi faptul de a nu merge într-un loc, chiar
dacă trebuie să merg în acel loc. Picioarele exprimă relaţia mea cu faptul de a
avansa, de a mă mişca. Ele reflectă de asemenea orientarea pe care o aleg în viaţă
(munca, familia, sexualitatea etc.) şi direcţiile pe care le urmez. Reprezintă, de
asemenea, totalitatea relaţiilor cu cei din jurul meu. 0 afecţiune a picioarelor poate
indica faptul că sunt prea înrădăcinat în rutina mea cotidianţă, în zona mea de
confort. Picioarele slabe indică faptul că există puţină energie care circulă prin ele,
ceea ce reflectă o lipsă de siguranţă, o incapacitate de a sta în picioare şi de a fi
puternic în faţa uneii anumite situaţii sau a unei persoane. Am tendinţa de a fi
dependent de ceilalţi. îmi caut motivaţia şi susţinerea la ceilalţi, în loc să le găsesc în
interiorul meu. Grosimea picioarelor mele poate transmite, de asemenea, unele
informaţii: dacă am picioare subţiri, îmi este mai greu sa fiu conectat la lumea
fizică, materială şi aş prefera să deleg responsabilităţile, în loc să mi le asum. Dacă
am picioare groase, acestea suportă o greutate prea mare: responsabilităţile pe
care mi le asum (mai ales pe plan material) şi uneori şi ale celorlalţi, pe care le
accepţi* din "obligaţie".
859. PICIOARE-GAMBE (afecţiuni ale...)
Când am o dificultate la picioare, trebuie să îmi pun următoarea întrebare: „Care
este situaţia actuală sau viitoare, care mă face să îmi fie frică de viitor ?" Ma opun
schimbărilor, mă simt "paralizat", limitat şi pot fi atât de speriat încât aş vrea să
"îmi iau picioarele la spinare", să fug. Dar oare aceasta este soluţia ? Cu cine am
dificultăţi relaţionale, care sunt sursa tensiunilor şi a conflictelor ? O problemă la
picioare poate însemna impresia mea că nu sunt sprijinit de ceilalţi şi mai ales,
de mama mea. Mă scufund sub responsabilităţi. îmi este greu să mă sprijin pe un
picior sau pe ambele picioare. Există deplasări care mi se par foarte dificile de
făcut, de exemplu când mă întreb dacă este cazul să mă îndepărtez de tatăl meu
sau vreau să apropii de o anumită persoană. Nu vreau să mă mişc. îmi este teamă
că viaţa mea, care pare atât de bine structurată, va suferi prea multe schimbări.
Am aspiraţii mari, dar cred că nu am ceea ce îmi trebuie pentru a le atinge. Mă aflu
într-un impas. Mă simt o povară, o greutate pentru ceilalţi. Atunci când mă
îndoiesc sau îmi este frică de drumul pe care îl aleg, pot chiar să ajung să îmi rup
un picior. Avansez şi evoluez în fiecare zi, în fiecare moment şi, problemele Ia
picioare nu fac decât să indică faptul că există obstacole pe care trebuie să le
trec, pentru a-mi continua drumul spre mai multă fericire şi mai multă armonie.
Accept|*, oricare ar fi, noua situaţie care apare în viaţa mea şi să învăţ să îmi
canalizez siguranţa interioară. Pot avea încredere în mine şi să trec peste rezistenţa
mea în faţa schimbării.
860. PICIOARE — GAMBE — PARTEA INFERIOARĂ (PULPA)
Partea inferioară a piciorului este la nivelul pulpei, care este susţinută de oasele tibia
şi peroneul. Pulpele mă ajută să avansez, sunt implicate în mişcare. Reprezintă, de
asemenea o protecţie faţă de trecutul meu, mă ajută să avansez în „viaţă. Dacă am
dureri sau crampe în zona pulpelor, este un semn că trebuie să îmi încetinesc
ritmul. Vreau să opresc anumite evenimente care vor urma şi care mă sperie ? Am
impresia că evenimentele sunt ca o avalanşă, că totul merge prea repede? îmi este
greu să mă poziţionez faţă de o persoană, o situaţie sau o credinţă? Oricare ar fi
situaţia, am tendinţa de a reveni la vechile mele scheme mentale şi mă pot simţi
hărţuit şi tensionat din cauza presiunilor exterioare. ■ Când este atins muşchiul
pulpei, îmi pun întrebarea dacă mi-am fixat prea mult atenţia pe o anumită
problemă. Insist prea mult pe un anumit aspect. Sunt încăpăţânat şi îmi ascult prea
puţin vocea interioară. Sunt foarte supărat cu privire la o situaţie (de exemplu, o
moştenire) şi nu mă mai bucur de viaţă. ; Fericirea mea depinde de ceilalţi, în Ioc să
vină din interiorul meu. Dacă tibia este : afectată, mă întreb cât de mult sunt
imobilizat? Tibia este ca un stâllp care îmi susţine corpul. îl poartă cu bucurie sau îl
simte ca pe o povară grea? Tibia reprezintă întoarcerile mele, dificultatea de a fi
mobil. Am tendinţa de a-i urma pe ceilalţi, de a acţiona puţin pentru a-mi ameliora
viaţa. Am impresia că m-am < mulţumit cu puţin în viaţă şi acest lucru mă deprimă.
îmi pun întrebări legat de i rolul meu de părinte. Sau este posibil să mă simt atacat şi
aş vrea să lovesc pe * cineva cu piciorul! Sunt imobil şi am mai degrabă aspiraţii
materiale, decât umaniste sau spirituale. Nu prea am încredere în mine şi îmi este
greu să fiu eu însumi. Nu ştiu ce direcţie să apuc. Mă simt ameninţat şi aş vrea să
atac. Vreau să 3 mă detaşez.de mama mea, să ies din dependenţă, deoarece mi se
pare greu de i purtat. Dacă este atacat peroneul, trăiesc o situaţie în care sunt prins
între două aspecte. Mă simt împărţit în două, în faţa unei alegeri. Vreau să devin
independent, dar ceva mă împiedică corpul meu îmi spune că pot avea încredere % în
viitor şi că viaţa va avea grijă de mine.Accept],* această forţă din interiorul meu şi pot avea pe deplin încredere în
ceilalţi deoarece am încredere în potenţialul meu nelimitat îmi aleg viaţa pe care
vreau să o trăiesc, o nouă cale mult mai simplă şi mai plină de;
împliniri! Accepţi* să
privesc şi să mă mişc în toate direcţiile. Nu îmi fixez atenţia decât pe lucruri
frumoase. Sunt propriul meu sprijin şi viaţa mă susţine în fiecare moment!.
861. PICIOARE — PARTEA SUPERIOARA (COAPSE) Vezi şi: COAPSE p'N GENERAL]
Partea superioară a picioarelor, cuprinde coapsele şi este susţinută de femur, care
reflectă tendinţa mea de a reţine lucrurile, de obicei pe cele legate de trecut
Coapsele reprezintă mai ales forţa părţii mele masculine, cea care conţine toate
energiile, toată forţa din mine. Dacă puterea mea este pusă sub semnul întrebării şi
trebuie să cedez în anumite situaţii, este nevoie să îmi reevaluez limitele şi îmi este
greu să acceptjv acest lucru. în funcţie de ceea ce pot sau mă împiedic să
îndeplinesc în viaţă, coapsele mele vor reacţiona. Dacă retrăiesc mereu trecutul sau
dacă trăiesc culpabilitate faţă de anumite Evenimente, toate acestea se vor
înmagazina în coapsele mele, care vor deveni mai groase. Sau este posibil să fi
păstrat ranchiună şi supărare, deoarece m-am simţit trădat. Este ca şi cum trecutul
meu m-ar trage în spate şi m-ar împiedica să merg înainte. Fiind plin de angoasă şi
lipsit de încredere, îmi este teamă să merg înainte, simt că nu mai am niciun sprijin.
Uneori trecutul mă împiedică să fiu intim cu mine însumi sau cu ceilalţi. Mă
deconectez de sensibilitatea mea şi de esenţa mea profundă. Rănile şi
traumatismele mele mă fac să "îmi târăsc picioarele. Nu îmi trăiesc din plin
senzualitatea şi dorinţele sexuale, ceea ce îmi provoacă furie şi frustrare. Faptul
. de a avea eu însumi copii poate reactiva toate aceste răni din trecut şi coapsele
mele vor fi afectate. Picioarele groase pot fi. de asemenea un semn că înmagazinez
prea multe (pe plan material, emoţional şi intelectual) şi păstrez lucrurile "în cazul
în care" voi avea nevoie de ele, din nesiguranţă, din teama de a-mi lipsi ceva sau
cineva. Asemenea unei veveriţe, îmi fac provizii în eventualitatea unei posibile
penurii, dar de multe ori nefondate. Ar fi bine să "fac curăţenie" pentru a nu mai
păstra decât ceea ce este bun pentru mine. Am dureri de coapse atunci când
păstrez prea mult pentru mine energiile şi capacităţile pe care ar fi trebuit să le
exploatez mai înainte. Creativitatea mea este sufocată, puterea mea de a crea, atât
la nivel ficiz cât şi emoţional, este neutralizată de pasivitatea mea şi de
"supunerea" mea exagerată faţă de autoritate (care poate fi reprezentată de
părinţii mei). Este posibil să mă simt neputincios şi mă întreb cât de mult am
acceptaţi* faptul că, părinţii mei sau profesorii mei îmi defineau viaţa, în loc să fiu
eu stăpân pe soarta mea. Când există o fractură de femur, structura mea de bază
este atinsă. Sunt în opoziţie (fie fizică, fie verbală) faţa de ceva sau cineva pe care
trebuie să îl înfrunt. Am impresia că stagnez sau chiai merg înapoi. Adversarul meu
este mai puternic decât mine şi trebuie să mi supun în faţa lui. Aş vrea chiar să aibă
cineva grijă de mine, deoarece, indiferen ce vreau să fac sau unde vreau să merg,
am senzaţia că mă izbesc de un zid. Pf ceilalţi nu îi interesează ce vreau eu şi
nevoile mele. De aceea mi se cere tot timpul să fac mai mult şi primesc foarte puţin
în schimb...
Accept],* să îmi trăiesc viaţa din plin. îmi recapăt spaţiul pe care l-am lăsat
celorlalţi. Las să iasă toate aceste energii care au fost atât de mult timp închise, îmi laş
liberă creativitatea. Simt toată forţa eliberatoare de a-mi exprima capacitatea
interioară aşa cum vreau eu. Nu mă pot simţi în siguranţă decât dacă mă sprijin pe
forţele mele proprii, nu pe ceilalţi. Cu cât acţionez mai mult, cu atât . ma voi simţi mai
viu !
862. PICIOARE — VARICE VezUSĂNGE— VARICE
863. P IC IOKDEATLET Vezi:PICIOARE— MiCOZĂ
864. PICIOARE — BĂTĂTURI, DURILLON Vezi şi: PIELE— CALOZTTATE
Bătăturile şi durilloanele sunt o îngroşări cutanate localizate, legate de frecări repetate.
Bătătura formează un con gălbui dureros şi poate avea un aspect macerat. Apare în
spatele.articulaţiilor degetelor, de la picioare, între acestea sau P=pe talpa piciorului.
Durillonul este o îngroşare localizată a stratului cutanat al i;;epidermei, pe o zonă
de:frecare a piciorului. Este rotunjit şi are păstrează la fJisuprafaţă aspectul pielii, spre
deosebire de veruci. înaintez cu ajutorul picioarelor, dar există ceva ce împiedică puţin
înaintarea... Astfel apare durllionul, o umflătură mică care indică o nelinişte din viaţa
mea actuală. Nu văd toate aspectele pozitive ale vieţii şi astfel, nu pot profita din plin
de ea. în cazul unei bătături, diferenţa faţă de durillon constă în durerea mult mai vie şi
mai intensă, care indică un sentiment de culpabilitate. Este vorba despre frica de l,fi
înainta spre necunoscut cu încredere, deoarece nu reuşesc să fiu "natural" să fac
^lucrurile simplu. îi las pe ceilalţi să decidă pentru mine. îmi este greu să
merg .'înainte: viaţa este dificilă/pe plan material şi trebuie să fac mari eforturi pentru
a V merge înainte. Vreau să mă îndrept spre viitor, dar ezit şi mă forţez prea mult
sau \,.poate nu este destul. Oare cine mă deranjează atât de mult ? îmi este imposibil
să „.'trăiesc în prezent. Poate vreau să mă răzbun pe cineva. Devin tot mai înăsprit.
f;Eyit să îmi exprim durerea interioară. Aceasta se va manifesta prin bătăturile u mele.
Vreaii să merg înainte, să îmi împlinesc obiectivele, dar emoţiile mele sunt atât de
puternice, încât mă împiedică. Este posibil să am impresia că mama mea ^.mă
împiedică să trăiesc. Care este persoana pe care o percep ca pe un "spin" în myiaţa
mea? Ce situaţie trăiesc în mod'repetitiv sau trăiesc o presiune puternică? Ê încerc să
descopăr cauza acestei dificultăţi de a trăi în prezent sau faţa de viitor, tristeţea şi
supărarea, frica de a nu reuşi pot fi unele dintre cauze. Bineînţeles, pot apela la
chirurgie pentru a înlătura bătăturile, dar nu este suficient, deoarece ( nu voi înlătura
adevărata cauză.
i ' Accepţi* să văd ce anume mă deranjează atât de mult încât mă împiedică să ^ôîperg
înainte. Accept să alung toate aceste gânduri negre şi această culpabilitate. ^Astfel voi
fi în armonie cu viaţa. încrederea mea în viitor va fi tot mai mare.
865. PICIOARE — MICOZĂ (... între degetele de la picioare) SAU PICIOR DE
ATLET Vezi şi: PIELE/(ÎN GENERAL]/[AFECŢIUNI ALE...], SISTEM IMUNITAR Micoza este o afecţiune provocată de o ciupercă microscopică. Piciorul de atlet
este una dintre numeroasele forme de micoză. Acesta apare între degetele de la
picioare şi se caracterizează prin pielea uscată şi crăpată, mai mult sau mai puţin
adânc. 0 astfel de afecţiune indică faptul că, mentalul meu este iritat sau contrariat,
că mă simt limitat sau incapabil să avansez aşa cum aş vrea, în prezent sau în viitor.
Am o dificultate de a mă accepta;* aşa cum sunt şi aş vrea să am acceptarea şi
admiraţia oamenilor din jurul meu, la fel ca un "atlet", care a reuşit şi este admirat.
însă, mă simt exact invers, mă simt renegat trebuie să mă exilez pentru a-mi găsi
liniştea ? Trăiesc un stres şi o durere interioară. în mine există o dualitate profundă:
apreciez faptul că pot trăi în siguranţă, sub protecţia celorlalţi şi, în acelaşi timp, mă
simt prizonier. Port o mască de persoană dură, pentru a numi arăta adevăratul chip.
Iritaţia de la degetele de Ia picioare are legătură cu detaliile şi direcţiile pe care le va
avea viaţa mea în viitor, cu latura abstractă şi noţiunile energetice. Există multe frici
şi o lipsă de înţelegere.
Accept;* să mă vizualizez pe un drum pe care este foarte plăcut să mergi înainte
şi unde mă simt plin de încredere. Astfel voi uita fricile şi voi găsi mai multă armonie
în viaţa mea. învăţ să trăiesc în funcţie de nevoile şi de dorinţele mele. îmi dau jos
masca şi îmi trăiesc emoţiile într-un mod simplu şi natural..
866. PICIOR — SPINA CALCANEANĂ Vezi şi: CĂLCÂI
Spina calcaneană este o excrescenţă osoasă situată la partea inferioară a
calcaneului. Calcaneul este un os care formează suportul călcâiului şi constituie
sprijinul posterior al bolţii plantare. Semnificaţia acestei afecţiuni se referă la faptul că
nu ştiu de unde vin şi nu ştiu încotro mă îndrept. Un lucru este clar: nu am nicio
rădăcină şi nu am stabilitate interioară. Mă simt ca într-o gaură neagră, în ce direcţie
să merg ? Ce sens să dau vieţii mele ? Se pare că viaţa mea a fost atât de grea în
anumite momente încât am uitat o parte din ea. Trebuie să învăţ să prind rădăcini
undeva, să găsesc o stabilitate, un echilibru. Ce anume şchioapătă în viaţa mea ?
Este vorba despre viaţa mea de cuplu, de relaţiile mele afective sau de locul de
muncă ?
Accept;* să caut în interiorul meu, să mă conectez la spiraţiile mele profunde şi
să îmi fixez scopuri noi. îmi concentrez atenţia în prezent şi am încredere în viitorul
care nu îmi poate aduce decât lucruri bune. Ascultând ceea ce îmi spune vocea mea
interioară, drumul se va deschide în faţa mea şi voi avea o mare satisfacţie interioară
şi o bucurie nesfârşită.
867. PICIOARE — VERUCI PLANTARE Vezi şi: PICIOARE—DURILLON
Veruca plantară se observă, de obicei, prin apariţia pe talpă a unei particule
translucide în jurul căreia se formează o calozitate care, sub presiune, provoacă
durere.
0 verucă la picior indică faptul că trăiesc o frică cu privire la viitorul meu şi Ia
responsabilităţiele mele. Este un mod de a striga după ajutor. Durerea pe care o
provoacă vrea să mă facă să înţeleg că simt o furie legată de modul în care percep
viaţa. Care este direcţia în care trebuie să merg, chiar dacă acest lucru îmi face rău
sau mă frustrează ? Este posibil să mă las împiedicat de mici obstacole care apar în
faţa mea şi să acord prioritate nevoilor celorlalţi şi nu nevoilor mele. Sau poate trăiesc
o devalorizare faţă de capacităţile mele sau abilităţile mele în practicarea unor
sporturi. Pot fi un sportiv foarte bun, peste medie şi totuşi să mă simt devalorizat
deoarece mă oblig să fiu tot timpul cel mai bun sau să fiu performant în orice situaţie.
Este posibil să am senzaţia că "nu fac lucrurile la fel de bine ca şi ceilalţi". De
asemenea, mă compar cu ceilalţi şi mă simt inferior, faţă de capacităţile lor fizice. Joc
un rol pentru a fi acceptat;* de ceilalţi. Acumulez frustrările. Mă simt vulnerabil şi mă
sprijin, la fel ca şi picioarele mele, pe lucruri sau persoane din exteriorul meu. Corpul
meu îmi spune că este inutil să îmi provoc atâta durere şi că pot avansa în viaţă, cu
deplină încredere.
Trebuie să-mi accept;* atât forţa cât şi slăbiciunea şi prin perseverenţă, voi reuşi.
868. PIELE (în general)
," Pielea acoperă întreg corpul şi delimitează ceea ce este "în interior" de ceea ce se
află "în exterior", adică individualitatea mea. Este organul cu suprafaţa cea mai
mare. Reprezintă un strat protector, care delimitează clar spaţiul meu vital şi care
lasă să transpară fidel şi inconştient, starea mea interioară: există o legătură cu
raportul meu faţă de anturaj [eu faţă de ceilalţi). Pielea mea este prelungirea
ţ simţămintelor mele, a a sensibilităţii mele interioare. Este oglinda vieţii mele intime,
cartea mea de vizită. Analizează toate informaţiile de contact. Dacă sunt o persoană
blândă, aşa va fi şi pielea mea. Dacă am o sensibilitate foarte mare şi pielea mea va
fi foarte sensibilă. Dacă din contră, sunt sever faţă de mine însumi sau faţă de
ceilalţi, pielea mea va fi şi ea dură şi groasă. Dacă am pielea iritată, există ceva
sau cineva în viaţa mea, care mă irită. 0 nesiguranţă mare, îmi face pielea umedă,
în timp ce pielea care transpiră mult, elimină emoţiile pe care Ie reţin şi pe care am
nevoie să Ie evacuez. 0 boală care "îmi atinge" pielea indică faptul că am dificultăţi
la nivelul comunicării cu cei din jurul meu. Simt o pierdere la nivelul integrităţii mele.
Starea pielii mele indică starea relaţiilor mele cu ceilalţi. Individualitatea mea este
analizată, intimitatea mea şi zona mea de vulnerabilitate pot fi ameninţate. Care sunt
limitele mele ? care sunt zonele mele de intoleranţă ? Pielea mea reacţionează
atunci când am nevoie să ating şi să fiu atins şi simt o lipsă la acest nivel. în
momentul unei separări poate apărea o eczema sau un psoriazis: pielea mea
este stresată şi are nevoie să devină roşie de furie, nu înţelege de ce nu primeşte
afecţiune, tandreţe. Trăiesc o senzaţie puternică de frig, de răceală la nivel afectiv
şi îmi este greu să mă adaptez la noua mea viaţă, la noua mea situaţie. Calitatea
relaţiilor mele cu cei din jur este
% reprezentată de starea în care se află pielea mea.
869. PIELE (afecţiuni ale...) Pielea este ca şi scoarţa unui copac. Ne arată dacă
există probleme în interior sau în exterior. Dacă pielea mea are anumite anomalii
este posibil să fiu o persoană, care acordă multă importanţă opiniei celorlalţi şi a
ceea ce spun ei despre mine. Nefiind prea sigur pe mine şi fiindu-mi teamă de
respingere sau că voi fi rănit, îmi voi crea o boală de piele care va deveni" o barieră
naturală" şi mă va ajuta să păstrez o anumită distanţă faţă de cei din jurul meu.
Vreau atât de mult să ader la un grup, la familia mea, la colegii de muncă etc. dar,deoarece respectul meu faţă de mine este scăzut, creez o distanţă, pentru a nu fi
respins. Sufăr de absenţa contactului cu mama mea şi este posibil să vreau să îl
culpabilizez pe tatăl meu. Pielea, fiind un ţesut moale, care este legat de energia
mentală, exprimă nesiguranţa mea, incertitudinile mele şi grijile mele cele mai
profunde. Este important să observ care strat al pielii este atins, mai ales în cazul
unei arsuri. Dacă este afectată epidermă, este o referire la o situaţie în care a
existat o separare dificilă. Derma indică mai degrabă un eveniment pe care l-am
perceput ca fiind murdar. Iar când hipoderma este afectată, deci este un loc mai
apropiat de oase, acest lucru indică faptul că există o scădere a respectului meu
faţă de mine şi o devalorizare. Pielea reflectă în mod constant sentimentele mele
interioare, de unde vine şi expresia: "a fi roşu de furie". Pielea mea îşi poate
schimba culoarea, când mă simt jenat sau ruşinat. Reprezintă linia de demarcaţie
fizică, masca mea între interior şi exterior. Dacă am pielea uscată, este un semn
că există o lipsă de apă. Apa este cel de-al doliea element [după aer) necesar vieţii.
Relaţiile mele cu viaţa sunt prin urmare uscate, aride. Mă blochez la nivel interior în
relaţiile cu cei din jurul meu. Pot avea impresia că "mă usuc pe loc", îmi reţin atât
de mult emoţiile (de care vreau să mă detaşez) în loc să le las să transpară prin
piele, încât aceasta devine uscată, fiind în pană de lichid emoţional, format din
emoţiile mele. Trebuie să caut bucuria în comunicarea cu ceilalţi. Pielea umedă
poate însemna emoţiile care ies la suprafaţă. Pilea scuamată indică faptul că mă
las îndrumat de vechile mele scheme mentale. Dacă trăiesc o situaţie stresantă, am
tendinţa să merg în toate sensurile, să mă împrăştii. Dacă apar coşuri, pe
suprafaţa pielii, este un semn că exprim în exterior problemele din relaţiile mele,
probleme de comunicare cu cei din jur, cu privire la anumite aspecte.. Dacă pielea
prezintă semne de inflamaţie, trebuie să nu mai fiu atât de iritat în anumite situaţii
de conflict interior sau exterior. Dacă am pielea grasă, este un semn că reţin sau
păstrez prea multe emoţii în mine. în acest caz, este vorba de "prea-plinul" de
emoţii care se exteriorizează, în ciuda voinţei mele. Este posibil să vreau să evit o
situaţie sau o persoană, ca şi cum cineva ar încerca să mă prindă, mă simt ca un
purceluş plin de ulei, pe care încerci să îl prinzi, dar îţi scapă printre degete. Nu
vreau să fiu atins... Este vorba despre un fel de protecţie. O hipersecreţie de
sebum indică atitudinea mea de "adolescent", imatur, când este vorba despre
emoţiile mele. Sunt foarte nervos şi nu ştiu ce să fac. Trebuie să las energia să
circule pentru ca gândurile mele negative să poată dispărea. Când pielea mea este
afectată, este important să mă
întreb dacă trăiesc o situaţie în care îmi este teamă că voi fi separat de ceva sau de
cineva, "cineva care mi-a intrat sub piele" şi voi rămâne singur. Poate fi vorba despre
o separare fizică: de exemplu, partenerul meu trebuie să se mute, din cauza
serviciului. Sau poate că mă simt separat de cineva, deoarece nu mai există
comunicarea cu acea persoană. Sau este posibi, să locuiesc în aceeaşi casă cu
partenerul sau cu copiii mei, dar să trăiesc un gol imens, deoarece există o prăpastie
mare care ne separă şi am impresia că trăiesc singur. Această singurătate se
datorează de multe ori, faptului că mă închid în cochilia mea, trăiesc o stare de
nesiguranţă. în acest caz, am tendinţa să văd situaţiile într-un mod negativ şi în
negru. Am impresia că am fost ciuruit de lovituri şi acum sunt examinat pe toate
părţile. Acest lucru poate antrena, de asemenea, o pierdere a sensibilităţii pielii.
Zgârieturile, juliturile sau leziunile indică faptul că mă simt deşirat, "jupuit" de viu pe
interior. Mă las zgâriat, nu ocup suficient de mult loc şi ar fi bine să îmi fixez limitele şi
să mă fac respectat. Dacă fac tot timpul compromisuri, mă pun într-o poziţie de
inferioritate şi ajung să consider viaţa nedreaptă. Când pielea este agresată, poate
reacţiona prin întreruperea sensibilităţii, pentru a se proteja. Dacă, de exemplu am
trăit o situaţie de abuz fizic, de atingeri nedorite, pielea mea va dori să "îngheţe" acea
zonă şi să nu mai aibă senzaţii, pentru a evita să-şi amintească acea situaţie
neplăcută. Pielea poate fi, din contră, hipersensibilă şi atunci, modul de a mă proteja
estesa mă reţin sau să fug de anumite situaţii, de exemplu să nu stau la soare sau să
fiu nevoit să port o pălărie. Acelaşi lucru se întâmplă când am pistrui (efelide): este
posibil să mă simt pătat, murdar. Poate fi vorba despre ceva la nivel moral, afectiv sau
fizic. Sau pot avea impresia că am pătat, de exemplu, imaginea familiei mele şi vreau
să repar situaţia "nu fac gălăgie" sau.mă conformez aşteptărilor celorlalţi. Trebuie să
privesc cu calm, Ia rece, frustrările pe care le am, pentru ca pielea mea să fie mai
luminoasă şi mai subţire. Cu cât voi fi mai transparent şi mai sincer cu ceilalţi, cu atât
pielea mea va fi mai transparentă. O mâncărime arată faptul că există unul sau mai
multe gânduri iritante, care ies la suprafaţa pielii şi trebuie să le acord atenţie, pentru
ca ele să nu îmi mai.atragă atenţia şi să mă deranjeze. Dacă pielea îşi schimbă
culoarea, mă întreb până la ce nivel îmi accepţi* sensibilitatea şi intuiţia. Mă consider o
persoană "rea" ? Ruşinea şi culpabilitatea mă împiedică să trăiesc cu spontaneitate. Mă
oblig să mă angajez în relaţii care sunt nefaste pentru mine. Interiorul meu ţipă după
libertate şi acceptarea;* fiinţei mele! Dacă am pielea înroşită, integritatea mea este
atinsă, aş vrea atât de mult să trec neobservat... ceilalţi râd de mine şi vreau atât de
mult să fiu la înălţime şi să fiu iubit.
Accepţi* să încep să îmi apreciez calităţile şi să îmi ofer "mici bucurii", în loc să
cumpăr tot felul de cutiuţe cu crème miraculoase: pielea mea va "transpire" această
stare de bine prin catifelare şi strălucire. Cu cât sunt capabil să îmi exprim mai liber
emoţiile, cu atât mai destinsă şi relaxară va fi pielea mea. Am încredere şi accepţi*
iubirea celorlalţi. Totul este o chestiune de atitudine. Aleg să am o mai bună.calitate a
relaţiilor mele cu lumea exterioară.
870. PIELE — ACNEE Vezi şi: PIELE/COŞURI/PUNCTE NEGRE, FAŢĂ Când apare pe
faţă, acneea are legătură cu individualitatea (cap=individualitate), este în
legătură cu armonia a ceea ce trăiesc în interiorul meu şi cu ceea ce se întâmplă în
exteriorul meu. Faţa este acea parte din mine, care intră prima în contact direct cu
ceilalţi, cea care mă ajută să fiu acceptat;* sau respins. Acneea poate apărea atunci
când mă aflu într-un conflict, pe plan emoţional sau mental, cu propria mea realitate,
mai ales în adolescenţă, când personalitatea nu este încă bine conturată. Acest
conflict este legat de exprimarea de sine şi de propria mea natură interioară. Astfel,
acneea este expresia vizibilă de iritare, de critică, de resentiment, de frică,
de ruşine sau de nesiguranţă faţă de mine şi faţă de ceilalţi şi indică o nonacceptare a propriei mele fiinţe. Mă consider urât şi uneori, chiar
dezgustător î Toate aceste sentimente sunt într-o efervescenţă în interiorul meu.
Revoluţia interioară pe care o trăiesc, se manifestă printr-o erupţie a coşurilor.
Aceste expresii sunt legate de afirmarea propriei mele identităţi, de iubirea şi de
acceptarea!* necondiţionată a propriei mele persoane. Dacă îmi voi face tot timpul griji pentru imaginea mea în ochii celorlalţi, viaţa mea va deveni acră. în loc să
trăiesc o stare de libertate şi de mişcare, mă închid în lumea mea interioară şi în
fricile mele. Acneea se manifestă pe plan fizic, prin leziuni cutanate ale pielii, la
nivelul epidermei. Ştiu că mâncarea de tip fast-food poate favoriza apariţia acneei
şi poate afecta funcţionarea ficatului, sediul furiei. Acest lucru îmi aminteşte faptul
că, dacă mănânc foarte repede, cu lăcomie, vreau de fapt să umplu un gol interior.
Acneea, în timpul adolescenţei este adeseori în legătură cu schimbările interioare
pe care le trăiesc în momentul în care aleg între frica de a fi deschis faţă de mine
însumi şi faţă de ceilalţi [opunere, alegeri, decizii) şi de a rupe astfel (de multe ori
inconştient) orice contact cu ceilalţi şi, pe de altă parte, opţiunea de a vrea să fac
faţă schimbărilor din viaţa mea, adaptărilor la lumea mea interioară şi Ia viziunea
mea asupra lumii exterioare. Nu mai sunt copil, dar nu sunt încă nici adult şi este
posibil să mă simt într-o poziţie inconfortabilă faţă de propria mea imagine. Este
posibil chiar să mă tem că "îmi pierd faţă" cu privire la ceea ce pot crede ceilalţi
despre mine sau la judecăţile pe care le au asupra mea. Altfel spus, acneea se
manifestă printr-o frică inconştientă faţă de sexualitatea mea, printr-o tentativă de
exteriorizare a ceea ce sunt cu adevărat. Vreau să fiu văzut, remarcat, dar nu mă
port aşa cum trebuie în acest sens. Când sunt adolescent, comportamentul meu
este acela de a intra în contact cu ceilalţi, chiar dacă vreau cu tărie să fac exact
contrariul. Mă urâţesc pentru a filtra astfel oamenii pe care nu vreau să îi am în
apropiere sau în mediul meu. Stabilesc nişte graniţe, îmi marchez teritoriul şi nu las
să intre decât oamenii cu care mă simt într-adevăr bine. Vreau să stau liniştit, fără
să fiu deranjat de ceilalţi, pe care îi îndepărtez, inconştient Mă închid în mine şi
vreau să rămân astfel. Nu reuşesc să mă iubesc suficient de mult: astfel, ceilalţi nu
mă pot iubi nici ei. Ştiu că există ceva ce mă hărţuieşte şi provoc o reacţie negativă
asupra pielii. Mă compar cu ceilalţi şi îmi găsesc tot soiul de defecte (sunt prea
mare, prea gras etc).
Mă simt limitat în spaţiul meu vital şi mă resping. Mă simt controlat şi dirijat de
părinţii mei, într-un mod excesiv. Mă revolt repede împotriva autorităţii şi nu respect
regulile stabiliate. Mă identific cu unul dintre părinţii mei, pentru a-i face pe plac
celuilalt, în Ioc să îmi păstrez propria mea identitate. Mă privez astfel de o parte din
mine. Acneea se poate situa şi pe alte părţi ale corpului. Pe spate indică trecutul
meu, obiceiurile mele, fricile mele anterioare şi angoasele mele. Mă resping sau îi
resping pe cei cărora le reproşez că nu mă susţin şi nu mă sprijină. Când apare în
partea superioară a spatelui, acneea reprezintă furia refulată sau o iritare care
trebuie liniştită. Când apare pe piept, acneea poate reprezenta viitorul şi ceea ce
este prevăzut pentru mine. Acneea semnifică o căutare a spaţiului meu vital şi a
respectului celorlalţi faţă de spaţiul meu vital.
Acceptând;*, la nivelul inimii*, schimbările din mine, îmi ascult nevoile
fundamentale (sexuale sau de alt gen) într-un mod sănătos şi natural. într-o zi voi
descoperi persoana care va corespunde aşteptărilor mele. Trebuie să mă poziţionez în
funcţie de inima* mea şi să Ie semnalez celorlalţi, dacă este necesar, unde este
spaţiul meu vital şi ce loc pot ocupa ei în cadrul acestuia. Mă acceptj.* şi mă iubesc
aşa cum sunt şi încetez să mai vreau să fiu pe plac celorlalţi, cu orice preţ. Accept;*
să fiu deschis spre ceilalţi şi îi las să se apropie, în siguranţă.
871. PIELE — ACNEE ROZACEE SAU CUPEROZĂ Vezi şi: PIELE/ COŞURI/PUNCTE
NEGRE, FAŢĂ
Cuperoza este o leziune cutanată cauzată de congestia şi de dilatarea vaselor mici de
sânge. Există o dereglare a glandelor sebacee. Nasul şi obrajii sunt roşii şi apar mici
coşuri conturate cu roz. Această formă de acnee apare mai des la femeile în jurul
vârstei de cincizeci de ani. Inflamaţia la nivelul feţei este asociată cu o alimentaţie
nesănătoasă, un exces de alcool sau de ţigări şi poate fi consecinţa unei ciroze a
ficatului.
In acest caz este vorba despre furia mea care se manifestă, despre frustrările mele,
cauzate de impresia că nimeni cu mă ascultă, că opinia mea nu contează, că nu sunt
deloc recunoscut. Mă simt separat de familia mea şi mă opun iubirii lor, semnelor lor
de afecţiune. Critic foarte uşor, mai ales propriul meu corp şi este nevoie să mă întreb
dacă îmi acord libertatea de a fi eu însumi. Mă exprim şi îmi accept;* diferenţele? îmi
accept feminitatea;* sau aceasta reprezintă un pericol pentru mine ? De cine
îndrăznesc să mă desprind ? De mine însumi ? De ce relaţiile mele cu ceilalţi sunt atât
de complicate ? Ce este nevoie să îmbunătăţesc în relaţiile cu ceilalţi ? De unde vine
această nevoie, de a prinde "tot ce se întâmplă" (atât lucruri cât şi persoane) şi de a
acorda atâta importanţă aparenţţelor şi lucrurilor superficiale ? Sunt foarte emotiv şi
complic lucrurile inutil... Sunt într-o perioadă de tranziţie şi nu mă mai recunosc,
trebuie să mă adaptez Ia o schimbare fizică şi Ia nivel emoţional. Sunt de acord cu
această schimbare?
Aleg să mă reconciliez cu mine însumi şi accepţi* ciclurile vieţii. Mă reconectez cu
esenţa mea divină şi accept]* să restabilesc ordinea şi să fiu împăcat cu această
mişcare a vieţii. învăţ să am mai multă încredere în mine, să apreciez cu adevărat cine
sunt. Devenind mai autonom, îmi realizez potenţialul creativ.
872. PIELE — ACROCHERATOZA Vezi şi: PIELE — ACRODERMATITĂ
La fel ca în cazul acrodermatiei, acrocheratoza afectează tălpile şi palmele, prin
îngroşarea epidermei.
îmi folosesc energia mentală pentru a mă proteja de faptul de a da şi pentru a mă simţi
mai în armonie cu pământul. îmi este teamă de schimbare şi nu îndrăznesc să fiu
deschis spre ceilalţi. Devin dur şi resping orice nouă ocazie care mi se oferă. Mă simt
limitate şi devin impacient şi impulsiv.
Accept|Y să mă eliberez de mentalul meu şi de angoasele mele. îndrăznesc să
muşc din viaţă: am încredere şi sunt deschis pentru a da şi a primi în siguranţă.
Curiozitatea mea deschide cale aspre noi experienţe, care mă ajută să mă apropii de
oameni. Pot să ţin cont de sugestiile descrise în cazul acrodermatiei, pentru a ajuta
energia să circule.
873. PIELE —ACRODERMATITĂ
Acrodermatita este o boală de piele care afectează mai ales palmele şi tălpile, une
se situează patru dintre cei douăzeci şi unu centri minori de energie (chakre) ai
corpului.
în acest caz îmi pun întrebări legate de sacrificiile pe care mi Ie impun. Chiar sunt
necesare ? Pot să îmi consum timpul şi energia respectându-mi ritmul şi energia? Am
o sensibilitate prea mare, care îmi poate limita capacitatea de a gestiona relaţiile şi evenimentele din viaţa mea. Acrodermatita indică o nevoie de a oferi mai multă
iubire, cu mâinile, mai ales membrilor familiei mele, deoarece centrul de energie
situat în palma fiecărei mâini este o extensie a centrului de energie al inimii*, care
reprezintă iubirea.
Pot învăţa o tehnică, de vindecare prin intermediul mâinilor, care mă va ajuta să las
să circule această energie a iubirii, pe care o blochez pentru mine. Sau pot face
diverse activităţi manuale creative, pictură sau desen, pentru a ajuta această
energie să curgă mai liber prin mâinile mele. în ceea ce priveşte picioarele, îmi pot
imagina că merg pe un teren sfânt şi las energia din interiorul meu să circule liber
spre pământ, deoarece ştiu că primesc energie, dacă o las pe a mea să circule.
874. PIELE— ALBINISM Vezi şi: PIELE — VITILIGO
Albinismul este incapacitatea de a produce melanină, care joacă un rol important în
pigmentarea pielii. Albinismul afectează de obicei pielea, părul şi ochii (când există o
lipsă parţială de melanină, persoana afectată suferă de . vitiligo, care se manifestă
prin pete nepigmentate în anumite zone ale corpului), în acest caz, întrebarea pe care
mi-o le pun este: "Las pe cineva să îmi controleze viaţa, crezând că acea persoană
face mai bine acest lucru, deoarece eu nu sunt capabil sau nu am forţa necesară ?"
Cred că nu am dreptul la viaţă. Vreau să plec departe, atât de greu mă apasă privirile
celorlalţi. Mă resping, mă exclud din mediul meu. Mă consider responsabil de toate
relele din lume şi, inconştient, vreau să mă purific. Mă simt ca o fantomă, fără suflet
şi fără o identitate proprie.
Accepţi* ca începând de acum să fiu diferit şi unic, nu doar din cauza fizicului
meu, ci pentru că am nenumărat calităţi, care fac din mine o fiinţă minunată. Pot să
îmi folosesc talentele în serviciul umanităţii şi astfel devin mai conştient de puterea
pe care o am.
875. PIELE — ANTRAX Vezi şi: PIELE—FURUNCUL!
Antraxul este o infecţie a pielii formată din mai mulţi furunculi, care se întind la
ţesutul conjunctiv sub-cutanat.
în acest caz trăiesc o agresivitate nocivă, provenită din faptul că am sentimentul că
mi s-a îngrădit libertatea personală într-un mod nedrept şi inacceptabil. Aş vrea să
îmi urlu indignarea peste tot. Mă simt prins, închis, neputincios. Există o luptă
interioară care se desfăşoară în mine şi o reflectă pe cea din exterior, mai ales într-o
situaţie care implică o persoană sau o instituţie în poziţie de putere şi de forţă.
Această luptă are loc între mintea mea şi inima* mea. îmi las Ia o parte latura
afectivă, intuitivă, care ar trebui să fie totuşi prima autoritate care să mă îndrume ce
să fac în viaţă.
Accept]* să învăţ cum să-mi găsesc locul care mi se cuvine şi accepţi* faptul că
pot schimba orice situaţie din viaţa mea: trebuie doar să iau o decizie. învăţ să îmi
ascult emoţiile şi intuiţia. îmi redescopăr spontaneitatea, inima* de copil. Accepţi* să
fiu eu însumi tot timpul.
876. PIELE —BĂŞICI
Băşica este o acumulare de apă, formată între două părţi ale pielii, între dermă şi
epidermă, în urma unei frecări repetate în acelaşi loc. Acumularea de apă formată
astei acţionează ca o formă de protecţie naturală a corpului. Băşica scoate în evidenţă
o lipsă de protecţie, mai ales la nivel emoţional sau o lipsă de rezistenţă. Este un semn
de slăbiciune emoţională şi locul unde se situează oferă o indicaţie despre natura
slăbiciunii respective. O băşică la picioare este are o legătură cu direcţiile pe care le
iau în viaţa mea şi sentimentul de nesiguranţă, care decurge din alegerea lor. Dacă
apare o băşică Ia călcâi, semnificaţia ei are o legătură cu relaţia cu mama sau
propriile mele atribute materne. Trebuie să mă întreb dacă avansez cu adevărat în
viaţă sau nu fac decât să îmi fac iluzii. Sunt foarte sever cu mine însumi. Mă fac să
sufăr, îi plâng pe ceilalţi. Vreau să îmi întăresc pielea aşa cum vreau să îmi întăresc
emoţiile, pentru a nu mai suferi. Mă opun faţă de ceva sau faţă de cineva. 0 băşică la
mâini indică iritarea sau frustrarea legate de ceea ce fac sau de felul în care trăiesc.
Am tendinţa de a idealiza alte persoane, în loc să văd toate calităţile pe care le am. în
funcţie de locul în care se află băşica, mă pot întreba ce anume mă agasează în
viaţă, ce anume îmi creează o fricţiune şi îmi provoacă suferinţă (apa) chiar dacă este
inconştientă. Poate fi vorba despre ceea ce simt sau ceea ce văd şi mă simt diferit de
ceilalţi, deoarece viziunea mea despre viaţă este foarte diferită. Vreau să îmi
împărtăşesc cunoştinţele şi experienţele, dar oamenii fac adeseori pe surzii şi sunt
deranjaţi de ceea ce spun eu. Băşica apare pentru a aduce mai multă lumină în viaţa
mea. Mă întreb care sunt emoţiile care ies la suprafaţă şi sunt pe punctul de a se
sparge. Există o tensiune interioară, care vrea doar să fie exteriorizată. Am tendinţa de
a mă restrânge eu însumi, ceea ce se poate manifesta prin agresivitate, de multe ori
împotriva mea însumi.
Accept!* să îmi exprim mai mult emoţiile, să urmez curentul vieţii. înlătur orice
limită pe care mi-am impus-o.
877. PIELE — CALOZITATE Vezi şi: PICIOARE— DURILLON ŞI BĂTĂTURI
Calozitatea reprezintă o îngroşare şi o întărire a pielii, din cauza unor frecări
repetate, adică a unor atitudini şi anumite scheme de gândire rigide, pe care le am în
prezent. Pot fi afectate mai multe părţi ale corpului. Pielea este legată de energia
mentală şi atunci când se acumulează sau se cristalizează, ca recţie faţă de frică sau o
situaţie oarecare, survine o imobilitate sau o inerţie care împiedică deplasarea acelei
energii, fără flexibilitate în gândire. Rămân deschis, chiar dacă îmi este frică. Această
frică mă face să închid şi să îmi îngustez viziunea obiectivă asupra vieţii. Prejudecăţile
mele mă închid în poziţiile mele. Pot să resping rolul meu de pacificator sau
responsabilităţile mele de a-i servi pe ceilalţi. Mă protejez prin faptul că îmi îngroş
pielea şi împiedic astfel agresorii să intre în interiorul meu. Trebuie să conştientizez
faptul că făcând acest lucru, împiedic şi manifestările de afecţiune şi tandreţea, să se
manifeste în mine. Zona în care se formează calozitatea îmi poate aduce informaţii
suplimentare. De exemplu, dacă apare o bătătură la nivelul umărului, îmi înăspresc
ideile şi atitudinile faţă de responsabilităţile vieţii. Dacă am bătături la picioare, acest
fapt arată că mă opun schimbării care se întâmplă în viaţa mea. în loc să am încredere,
îmi formez un strat protector, pentru a "para loviturile". Deoarece picioarele îmi
conferă stabilitate şi mă ajută să avansez, când am bătături la picioare (de obicei la
călcâi), înseamnă că trăiesc o angoasă, deoarece nu mă simt sprijinit. îmi este teamă că îmi voi pierde piciorul sau că îmi vor lipsi lucruri legate de nevoile de bază
(siguranţa) şi îmi "protejez" călcâiele printr-o piele groasă. Inconştient, îngrop
sentimentul de nesiguranţă în mine. Grosimea pielii palmelor indică de asemenea,
o rezistenţă Ia schimbare. Mă protejez legat de tot ceea ce ţine de a da şi a primi. îmi
blochez spontaneitatea şi creativitatea în structuri rigide, care mă limitează.
Accept ¿V să devin mai blând cu mine însumi. Descopăr cauza fricilor mele şi
energia blocată acumulată pe epidermă, va începe să circule în armonie cu mine.
Pielea va redeveni suplă şi tânără.
878. PIELE—CICATRICE
0 cicatrice este un ţesut fibros care înlocuieşte definitiv sau pe termen foarte lung un
ţesut normal, după o leziune. Este rezultatul cicatrizării. Locul unde se află cicatricea
arată faptul că rana fizică este legată de o rană morală. Faptul de a avea acea
cicatrice îmi aminteşte mereu evenimentul care a cauzat problema, ruptura, rana.
Când nu mai există durere fizică în acel loc, rămâne doar o amintire din acea bucată
de viaţă. Când privesc cicatricea şi rana morală reapare, trebuie să îmi dau seama
de învăţăturile primite din această experienţă de viaţă sau de lecţia pe care trebuie
să o trag de aici. Dificultatea de cicatrizare scoate în evidenţă faptul că acea durere
morală a lăsat urme. îmi este greu să accepţiV Şi să iert (pe cineva sau pe mine
însumi) pentru ceea ce s-a întâmplat. Rana îmi "infectează" încă viaţa...
Accepţi V să iert pentru a investi mai multă iubire în acea situaţie şi pentru a-mi
regăsi pacea interioară. Acest lucru va lăsa cicatricea să se închidă, uneori chiar să
dispară de tot
879. PIELE — COŞURI Vezi şi: HERPES / [...ÎN GENERAL,... BUCAL], PIELE—ACNEE
Coşurile au de obicei legătură cu acneea. Dar, în timp ce acneea este localizată mai
mult pe părţile centrale ale corpului (faţă, spate etc), coşurile pot apărea pe toată
suprafaţa corpului. Sunt nişte bubiţe roşiatice, care pot conţine puroi, în funcţie de
infecţia respectivă. Am coşuri pentru că exprim nerăbdare, vreau să merg înaintea
lucrurilor şi repede! Dacă apare puroiul (coşurile cu vârful alb) sunt furios, fierb pe
dinăuntru. îmi refulez emoţiile, care nu vor decât să se exteriorizeze. îmi este teamă
că mă înşel. Când apar coşuri pe întreg corpul, mă simt contrariat şi bănuitor, poate
am o tristeţe interioară şi o descurajare, generală. Coşurile pe faţă au o legătră cu
individualitatea. Au aceeaşi semnificaţie ca şi acneea facială. Mă resping, selectez
persoanele care trec de "barierele" mele, vreau linişte, fără ca ceilalţi să să apropie
de mine. Coşurile sunt manifestarea unor gânduri: sunt posomorât, am sentimente
depresive, care sunt toxice pentru mine. Păstrez totul în interiorul meu şi coşurile îmi
reamintesc că este ceva nesănătos pentru mine. Vreau să mă ascund şi totuşi, în
acelaşi timp, aş vrea atât de mult să le spun celorlalţi cine sunt şi că exist.
Accepţi* să îmi acord timp pentru a spune sau a face anumite lucruri, ştiind că sunt
îndrumat tot timpul. îmi amintesc faptul că, fiecare fiinţă umană are dreptul să se
exprime cu toată sinceritatea şi simplitatea. Exprimându-mi mai mult emoţiile, corpul
meu nu va mai avea nevoie să le exprime sub formă de coşuri.
880, PIELE —CRĂPĂTURI
Crăpăturile pielii sunt fisurile dureroase, care apar mai ales la mâini şi la picioare.
Este posibil să trăiesc o iritare puternică faţă de cineva, de ceva sau faţă de o situaţie.
Mă simt prins în capcană, parcă am "mâinile şi picioarele legate", într-o relaţie şi nu
ştiu cum să ies din acea situaţie. Deoarece crăpăturile apar mai ales iarna, fiind
provocate de frig, este posibil să am impresia că sunt "ars de viu" de către o persoană
sau o situaţie, deoarece frigul puternic poate arde la fel de tare ca şi focul. Dacă este
vorba despre crăpături la mâini, acest lucru îmi va afecta mai mult viaţa de zi cu zi,
în timp ce, la crăpăturile la picioare, înseamnă că prind ceea ce va veni în viitor.
Vreau să fac o mulţime de proiecte, dar există condiţii defavorabile pentru realizarea acestora. Consider foarte grea răceala tatălui
meu sau a mamei mele. Contactele mele cu ceilalţi sunt dureroase. Trăiesc o
tensiune puternică şi pielea mea devinetenşionată şi ea şi va crăpa. Iau pe umerii
mei suferinţa celorlalţi. Deoarece mă simt vulnerabil, îmi este greu să mă exprim. La
ce foloseşte să vorbesc ? Aş vrea să mă eliberez de acest trecut care ■ mă apasă
foarte tare. Pentru a-mi calma pielea, mă dau cu cremă şi crema, în acest caz
sugerează să "încetez să mă mai strădui pentru o situaţie pentru care nu pot să fac
nimic". Astfel, pielea mea va redeveni moale şi întinsă.
Accept],* să-mi conştientizez valoarea. Vorbesc din inimă*. Dacă am grijă de
mine şi ceilalţi vor face la fel.
881. PIELE — DEGERATURI Vezi şi: FRIG [ÎNGHEŢ...]
Degeraturile sunt înroşiri cauzate de frig, care se regăsesc la extremităţi, precum
urechi, nas, mâini, picioare. Aceste înroşiri albăstrui sunt groase, reci şi uneori, foarte
dureroase. Degeraturile formează uneori băşici de apă pe suprafaţa pielii.
Viaţa mă arde şi eu mi-am îngheţat reacţiile. Când degeraturile se formează la
mâini sau Ia călcâie, acest lucru mă face să mă mişca mai greu. Nu mai pot simţi. Pe
de altă parte, mă agăţ de aceste situaţii şi nu mai vreau nimic altceva. Pe plan fizic,
dau impresia că sunt un luptător, când, de fapt, în interiorul meu, mă simt golit,
epuizat. Nu mai am chef să merg mai departe şi pofta mea de viaţă s-a oprit, s-a
imobilizat Mă întreb chiar de ce trăiesc. Gândurile mele sunt crispate şi îmi reduc
circulaţia sanguină. Frigul care a cauzat aceste degeraturi provine din frigul pe care
îl trăiesc în relaţie cu o persoană, de obicei, un membru alfamiliei şi simt o lipsă de
iubire. Caracterul rece al acelei persoane îmi îngheaţă sufletul. Trăiesc cu frică,
"simt frigul în spate". Refuz să îmi recunosc limitele, să recunosc faptul că cineva mia încălcat spaţiul vital. Dizarmonia din familie mă apasă foarte tare.
în loc să văd doar aspectele negative din experienţele mele, accept].* să dau
drumul trecutului şi să fiu deschis spre viaţă. Când sunt deschis faţă de viaţă,
sunt din nou în măsură să văd toată iubirea de care sunt înconjurat şi să trăiesc în
armonie cu cei din jurul meu.
882. PIELE — DERMATITĂ
Dermatita este o inflamaţie a pielii. 0 inflamaţie indică o furie surdă, o iritare
reprimată, care încearcă să se exprime. Furia care mă consumă poate fi atât
împotriva mea, cât şi împotriva celor din jurul meu. Dermatita este un mod de a
recţiona dacă cineva "se baga sub pielea mea", mă bulversează, mă deranjează sau
există o situaţie care îmi provoacă frustrare. Dermatita scoate în evidenţă o nevoie
de contact fizic [de obicei prin atingere), care cere să fie împlinită sau nevoia de a
evita un contact, care îmi este impus şi pe care ÎI resping. Vulnerabilitatea şi
sensibilitatea mea sunt puse în pericol. Trăiesc o stare de inconfort şi chiar o anumită
dualitate faţă de limitele din relaţiile mele cu ceilalţi. Până unde poate merge
libertatea mea, fiind în siguranţă? Deoarece am o dificultate şi nu îndrăznesc să îi
spun celuilalt să se oprească, pielea mea se înroşeşte de furie sau din contră, pot
avea o dificultate de a-mi manifesta nevoia de contact uman, de mângâiere etc.
Trăiesc un inconfort faţă de mama mea: fie simt că mă respinge, fie este
supraprotectoare şi mă deranjează acest lucru.
Acceptând],* că ceea ce este important este să îmi respect nevoile şi să le
împărtăşesc celorlalţi, dermatita va dispărea de Ia sine.
883. PIELE —DERMATITA SEBOREICĂ
Pielea este învelişul protector al corpului şi protejează de asemenea organele
interne. Dermatita seboreică este o afecţiune cutanată frecventă, caracterizată prin
pete roşii, mai mici sau mai mari, acoperite de scuame care se desprind de piele
(galbene şi grase). Se manifestă mai ales în zonele corpului în care secreţia seboreică
este mai importantă, de obicei pe pielea capului, în nări, pe frunte, tâmple, stern etc.
Seboreea (hipersecreţia de sebum) predispune la dermatita seboreică. Deoarece
sebumul lubrifiază pielea şi o protejează, este posibil să simt această nevoie de a mă
proteja, deoarece "există riscul să îmi cadă o cărămidă în cap" ? Manifestă un exces,
un surplus, un secret greu de purtat, de exemplu: este posibil să îmi fi dat seama de o
fraudă, Ia care am fost martor sau Ia care particip şi îmi este teamă că voi fi
demascat. Trăiesc un stres care apare des în viaţa mea, legat de un exces, o
supraîncărcare a unei situaţii, pe care nu o mai pot tolera. Oare am grijă de cineva, în
mod excesiv, fără să mă ocup mai întâi de propriile mele nevoi? Dermatita
seboreică exprimă un conflict interior nerezolvat. Resping apropierea fizică de
ceilalţi, atunci când am un complex faţă de fizicul meu şi există aspecte ale
personalităţii mele pe care vreau să le ascund.
Accept],* să trăiesc în adevăr. Recunoscându-mi propriile nevoi, exprimându-mi
confuziile şi frustrările, interiorul meu va deveni tot mai transparent. Iar pacea se va
manifesta tot timpul.
884. PIELE —ECZEMA
Eczema este o afecţiune a pielii, acoperite de zone roşii, care pot apărea atât la
adulţi cât şi la copii. Este un semn că cunt o persoană hipersensibilă. Nu am învăţat
să mă iubesc şi, deoarece mă tem că voi fi rănit, trăiesc mult în funcţie de
aşteptările celorlalţi faţă de mine. îmi este teamă că voi fi abandonat Dacă am o
eczemă, înseamnă că am trăit deja o situaţie de separare, foarte intensă, de
exemplu în timpul unei mutări, o schimbare de clasă la şcoală sau o ceartă care a dus
la o despărţire ulterioară. Poate fi o situaţie legată chiar de momentul când eram în
pântecele mamei. Mai târziu mi-a fost foarte greu să mă adaptez la noile condiţii de
viaţă. Uneori, totul se petrece la nivelul simţămintelor, deoarece, din exterior, nu se
văd schimbări prea mari. Este posibil să fi simţit că valorile mele sunt răsturnate şi
este ca şi cum, fiinţa mea profundă ar fi fost respinsă. Am impresia că nu am nicio
putere asupra vieţii. Am tendinţa de a recrea situaţii în . care mă simţeam separat,
mai ales de cei pe care îi iubeam. Eczema indică faptul că ceea ce îmi lipseşte, chiar
inconştient, este contactul, atingerea persoanei respective, pe care acum am pierduto sau o văd foarte rar. Estenevoie să fac un condiţii defavorabile pentru realizarea acestora. Consider foarte grea răceala tatălui
meu sau a mamei mele. Contactele mele cu ceilalţi sunt dureroase. Trăiesc o
tensiune puternică şi pielea mea devinetenşionată şi ea şi va crăpa. Iau pe umerii
mei suferinţa celorlalţi. Deoarece mă simt vulnerabil, îmi este greu să mă exprim. La
ce foloseşte să vorbesc ? Aş vrea să mă eliberez de acest trecut care ■ mă apasă
foarte tare. Pentru a-mi calma pielea, mă dau cu cremă şi crema, în acest caz
sugerează să "încetez să mă mai strădui pentru o situaţie pentru care nu pot să fac
nimic". Astfel, pielea mea va redeveni moale şi întinsă.
Accept],* să-mi conştientizez valoarea. Vorbesc din inimă*. Dacă am grijă de
mine şi ceilalţi vor face la fel.
881. PIELE — DEGERATURI Vezi şi: FRIG [ÎNGHEŢ...]
Degeraturile sunt înroşiri cauzate de frig, care se regăsesc la extremităţi, precum
urechi, nas, mâini, picioare. Aceste înroşiri albăstrui sunt groase, reci şi uneori, foarte
dureroase. Degeraturile formează uneori băşici de apă pe suprafaţa pielii.
Viaţa mă arde şi eu mi-am îngheţat reacţiile. Când degeraturile se formează la
mâini sau Ia călcâie, acest lucru mă face să mă mişca mai greu. Nu mai pot simţi. Pe
de altă parte, mă agăţ de aceste situaţii şi nu mai vreau nimic altceva. Pe plan fizic,
dau impresia că sunt un luptător, când, de fapt, în interiorul meu, mă simt golit,
epuizat. Nu mai am chef să merg mai departe şi pofta mea de viaţă s-a oprit, s-a
imobilizat Mă întreb chiar de ce trăiesc. Gândurile mele sunt crispate şi îmi reduc
circulaţia sanguină. Frigul care a cauzat aceste degeraturi provine din frigul pe care
îl trăiesc în relaţie cu o persoană, de obicei, un membru alfamiliei şi simt o lipsă de
iubire. Caracterul rece al acelei persoane îmi îngheaţă sufletul. Trăiesc cu frică,
"simt frigul în spate". Refuz să îmi recunosc limitele, să recunosc faptul că cineva mia încălcat spaţiul vital. Dizarmonia din familie mă apasă foarte tare.
în loc să văd doar aspectele negative din experienţele mele, accept].* să dau
drumul trecutului şi să fiu deschis spre viaţă. Când sunt deschis faţă de viaţă,
sunt din nou în măsură să văd toată iubirea de care sunt înconjurat şi să trăiesc în
armonie cu cei din jurul meu.
882. PIELE — DERMATITĂ
Dermatita este o inflamaţie a pielii. 0 inflamaţie indică o furie surdă, o iritare
reprimată, care încearcă să se exprime. Furia care mă consumă poate fi atât
împotriva mea, cât şi împotriva celor din jurul meu. Dermatita este un mod de a
recţiona dacă cineva "se baga sub pielea mea", mă bulversează, mă deranjează sau
există o situaţie care îmi provoacă frustrare. Dermatita scoate în evidenţă o nevoie
de contact fizic [de obicei prin atingere), care cere să fie împlinită sau nevoia de a
evita un contact, care îmi este impus şi pe care ÎI resping. Vulnerabilitatea şi
sensibilitatea mea sunt puse în pericol. Trăiesc o stare de inconfort şi chiar o anumită
dualitate faţă de limitele din relaţiile mele cu ceilalţi. Până unde poate merge
libertatea mea, fiind în siguranţă? Deoarece am o dificultate şi nu îndrăznesc să îi
spun celuilalt să se oprească, pielea mea se înroşeşte de furie sau din contră, pot
avea o dificultate de a-mi manifesta nevoia de contact uman, de mângâiere etc.
Trăiesc un inconfort faţă de mama mea: fie simt că mă respinge, fie este
supraprotectoare şi mă deranjează acest lucru.
Acceptând],* că ceea ce este important este să îmi respect nevoile şi să le
împărtăşesc celorlalţi, dermatita va dispărea de Ia sine.
883. PIELE —DERMATITA SEBOREICĂ
Pielea este învelişul protector al corpului şi protejează de asemenea organele
interne. Dermatita seboreică este o afecţiune cutanată frecventă, caracterizată prin
pete roşii, mai mici sau mai mari, acoperite de scuame care se desprind de piele
(galbene şi grase). Se manifestă mai ales în zonele corpului în care secreţia seboreică
este mai importantă, de obicei pe pielea capului, în nări, pe frunte, tâmple, stern etc.
Seboreea (hipersecreţia de sebum) predispune la dermatita seboreică. Deoarece
sebumul lubrifiază pielea şi o protejează, este posibil să simt această nevoie de a mă
proteja, deoarece "există riscul să îmi cadă o cărămidă în cap" ? Manifestă un exces,
un surplus, un secret greu de purtat, de exemplu: este posibil să îmi fi dat seama de o
fraudă, Ia care am fost martor sau Ia care particip şi îmi este teamă că voi fi
demascat. Trăiesc un stres care apare des în viaţa mea, legat de un exces, o
supraîncărcare a unei situaţii, pe care nu o mai pot tolera. Oare am grijă de cineva, în
mod excesiv, fără să mă ocup mai întâi de propriile mele nevoi? Dermatita
seboreică exprimă un conflict interior nerezolvat. Resping apropierea fizică de
ceilalţi, atunci când am un complex faţă de fizicul meu şi există aspecte ale
personalităţii mele pe care vreau să le ascund.
Accept],* să trăiesc în adevăr. Recunoscându-mi propriile nevoi, exprimându-mi
confuziile şi frustrările, interiorul meu va deveni tot mai transparent. Iar pacea se va
manifesta tot timpul.
884. PIELE —ECZEMA
Eczema este o afecţiune a pielii, acoperite de zone roşii, care pot apărea atât la
adulţi cât şi la copii. Este un semn că cunt o persoană hipersensibilă. Nu am învăţat
să mă iubesc şi, deoarece mă tem că voi fi rănit, trăiesc mult în funcţie de
aşteptările celorlalţi faţă de mine. îmi este teamă că voi fi abandonat Dacă am o
eczemă, înseamnă că am trăit deja o situaţie de separare, foarte intensă, de
exemplu în timpul unei mutări, o schimbare de clasă la şcoală sau o ceartă care a dus
la o despărţire ulterioară. Poate fi o situaţie legată chiar de momentul când eram în
pântecele mamei. Mai târziu mi-a fost foarte greu să mă adaptez la noile condiţii de
viaţă. Uneori, totul se petrece la nivelul simţămintelor, deoarece, din exterior, nu se
văd schimbări prea mari. Este posibil să fi simţit că valorile mele sunt răsturnate şi
este ca şi cum, fiinţa mea profundă ar fi fost respinsă. Am impresia că nu am nicio
putere asupra vieţii. Am tendinţa de a recrea situaţii în . care mă simţeam separat,
mai ales de cei pe care îi iubeam. Eczema indică faptul că ceea ce îmi lipseşte, chiar
inconştient, este contactul, atingerea persoanei respective, pe care acum am pierduto sau o văd foarte rar. Estenevoie să fac un travaliu de doliu. Pielea mea este cea care intra în contact cu celălalt şi pentru că
acel contact nu mai există, pielea îşi exprimă nevoia de a fi atinsă sub forma unei
eczeme. Mesajul pe care mi~l transmite este că, am fost iubit, dar în trecut.
Eczema indică, de asemenea, faptul că trăiesc o ambivalenţă faţă de atingere: am
nevoie de ea, chiar dacă mă sperie. Dacă eczema este generalizată, separarea a
fost bruscă, totală şi s-a întâmplat mai devreme decât era prevăzut. Este ca şi cum
pielea mea transmite un ţipăt, un strigăt de ajutor. De exemplu, dacă este vorba
despre o eczemă localizată doar la mâini, îmi pot pune întrebarea dacă am
pierdut un animal domestic, la care ţineam foarte mult, dat fiind că îl luam în braţe,
îl atingeam cu mâinile, eczema a apărut în acest loc. Este posibil, de asemenea, să
trăiesc o situaţie în care mă simt frustrat, deoarece îmi port pică pentru că nu am
acţionat într-un anumit fel. Dacă eczema este Ia coate sau la genunchi, aceasta
manifestă faptul că mă retrag în mine, ceea ce nu îmi este benefic. Acest lucru mă
determină să mă izolez, să mă retrag şi să mă devalorizez. Fie ceilalţi mă uită, fie
mă uit eu pe mine, treptat, dar în detrimentul meu. Acord multă importanţă
la ceea ce ar putea crede ceilalţi despre mine sau la felul în care mă percep ceilalţi.
Imaginea pe care o ofer este foarte importantă. îmi este greu să fiu eu însumi.
Faptul că nu ştiu încotro mă duce destinul meu, îmi dă o stare de nelinişte, chiar
anxietate. Trec de la disperare la revoltă sau la furie. Această disperare, care
"mocneşte" în mine, va "erupe" în valuri.
Efervescenţa şi nerăbdarea pe care le trăiesc legat de o situaţie pe care vreau să
o rezolv, se exprimă prin pielea mea, care fierbe în exteriorul meu. Toţi aceşti
factori reuniţi mă determină să trăiesc frustrare, iritare şi multă supărare.
Emoţiile mele ies Ia suprafaţa pielei. Chiar dacă încerc să plac tuturor, omit să iau în
considerare propriile mele nevoi, toate acestea pentru a mă face iubit de ceilalţi.
Sunt separat de o parte din mine. Acţionez în funcţie de aşteptările celorlalţi, în loc
să fac ceea ce îmi place. Resping ceea ce sunt. Nu mă iubesc aşa cum sunt, prin
urmare, faptul că pielea, care este la suprafaţă şi toată lumea poate să o vadă,
este într-o stare proastă, chiar "urâtă", va confirma pe plan fizic, felul în care mă
percep eu în interior. Cu cât mă resping mai mult, cu atât voi atrage mai mult în
jurul meu oameni care am impresia că mă resping, iar frica mea de respingere se
va manifesta ! Acest lucru mă face să mă retrag şi să mă rup de realitatea
exterioară, când de fapt, ceea ce vreau, în sinea mea, este să mă apropii de
oameni. Pot fi "iritat" pe plan emoţional, fără să fiu conştient de acest lucru. Vreau
ca prin eczemă să ridic o barieră fizică între mine şi ceilalţi pentru a mă proteja şi
a evita să mă simt ameninţat sau rănit. Totodată, în cazul unui bebeluş, apare o
crustă de lapte (dermatită seboreică] deoarece are nevoie de căldura umană şi
de contactul fizic cu ceilalţi, mai ales cu mama. Deoarece mă simt "izolat" voi avea
o eczemă pentru a mă apropia de ceilalţi. Sunt vulnerabil la nivelul sensibilităţii
mele. Am nevoie de iubire şi de atenţie. Este important de notat că, majoritatea
eczemelor apar Ia nou-născut între două şi şase luni. Este vârsta la care
bebeluşul devine conştient de propria Iui existenţă, separată de cea a mamei lui.
Faptul că această "separare" aduce nesiguranţă sau o frică, va determina apariţia
eczemei. Dacă sunt un copil, nevoia mea de a fi atins manifestă prin nevoia de a
avea un contact "piele pe piele", (în sensul propriu al termenului] cu o persoană pe
care o iubesc şi nu un contact în care să existe pături sua haine, care ar împiedica
contactul fizic. Este posibil să mă simt neputincios faţă de toţi adulţii din jurul meu.
Mă simt neputincios faţă de ei, fiind vulnerabil la reacţiile lor.
Fie că apare la un copil, fie că se manifestă la un adult, această crustă reprezintă
ceea ce trebuie să ignor pentru a deveni eu însumi, acel "eu" ascuns de atât de mult
timp. Personalitatea mea este închisă şi mă rup de anumite părţi din mine. Prefer să
trăiesc într-un mod superficial, mă pedepsesc crezând că nu merit ceva mai bun.
Accept].* să las la o parte anumite atitudini, anumite scheme mentale pentru a mă
detaşa de trecut şi a mă concentra pe acţiunile pe care le am de făcut în scopul de ami împlini potenţialul.
Trebuie să mă accept],* aşa cum sunt şi să mă iubesc. CEEA CE NU ÎMI OFER
EU ÎNSUMI, NU ÎMI POATE DA NIMENI, ACEASTA ESTE LEGEA
RECIPROCITĂŢII. îmi identific nevoile reale şi acţioneaz în funcţie de acestea, învăţ
să trăiesc din plin momentul prezent, ştiind că fiecare gest pe care îl fac astăzi
contribuie la viitorul meu. Avansez în viaţă cu încredere. Astfel, pielea mea se va
"reînnoi".
885. PIELE — EPIDERMITA Vezi şi: ANEXA III, HERPES, PIELE
Epidermita este o inflamaţie a epidermei, stratul exterior al pielii. în acest caz
există cu siguranţă, o tensiune între ceea ce trăiesc în interior şi ceea ce se întâmplă
în viaţa mea, în exterior. Este posibil să mă simt obligat să mă separ de . trecutul
meu, să mă rup de acesta. Poate fi vorba despre un anumit mod de a , gândi sau o
ideologie, de anumite comportamente sau persoane, care nu sunt în armonie cu
mine. Furia pe care o simt, din cauza diferenţelor dintre noi, mă .supără, deoarece nu
înţeleg ce s-a întâmplat, din moment ce ne-am îndepărtat atât de mult unii de alţii.
Accept].* să primesc schimbările din viaţa mea şi uit vechile mele obiceiuri şi ■
moduri de a gândi. învăţând care sunt semnificaţiile pielii şi a problemelor de piele,
pe plan metafizic, voi înţelege mai bine ceea ce trăiesc şi voi putea îndrepta situaţia.
886. PIELE — ERUPŢIE (... de COŞUri) Vezi şi: PIELE—MÂNCĂRIME
O erupţie cutanată se manifestă prin apariţia unor pete mici roşii, cum mici
excrescenţe, Ia suprafaţa pielii. Pielea este prima parte din corp care intră în
contact cu universul. înroşirea are legătură cu emoţiile mele şi mâncărimea este
un semn al confuziei mele. Sunt iritat din cauza unor întârzieri sau încetiniri
- şi sunt frustrat de o situaţie sau de o persoană. Această erupţie poate fi legată, de
-.'asemenea, de o ruşine sau o culpabilitate, pe care o simt. Am acţionat prea repede
? Am mers prea departe cu vorbele şi acţiunile mele? De obicei, există o
i-stare de stres puternic, faţă de emoţiile mele şi din această cauză apar coşurile.
3fAşa cum pământul manifestă erupţii vulcanice, deoarece la suprafaţa scoarţei terestre se acumulează o presiune prea mare, pielea manifestă erupţii cauzate de
tensiunile interioare, care vor să se elibereze. Dacă mă regăsesc, în viitor, într-o
situaţie asemănătoare, corpul meu îşi va aminti şi va apărea o nouă erupţie. Simt
contrarietate interioară, este posibil să mă simt ameninţat, sau pot chiar să mă
resping, ca persoană. Nesiguranţa mea mă determină să mă "retrag", sperând
eventual, că nu se va apropia oricine de mine. Inconştient, pot chiar să folosesc acest
mijloc pentru a atrage atenţia. îmi reţin creativitatea, forţele. Dacă sunt adolescent,
este posibil să îmi fie frică sau să rezist autorităţii exterioare. Aş vrea ca, integrarea
mea ca adult să se petreacă mai repede. Oricare ar fi vârsta mea, viaţa mea este
organizată de ceilalţi, deoarece nu prea am încredere în propriul meu potenţial. Am
nevoie să acţionez, să fac unele lucruri, dar există unele experienţe neplăcute din
trecutul meu, de obicei legate de tatăl meu, care mă împiedică să dobândesc mai
multă autonomie. Partea corpului care este afectată indică la ce nivel se află contrari
etatea mea.
Accept]* să conştientizez cauza erupţiei şi accepţi* să exprim ceea ce simt.
Astfel mă eliberez şi pielea mea va străluci din nou. îmi recunosc valoarea,
înţelepciunea mea interioară.
887. PIELE — FURUNCULI VezişUINFLAMAŢIE
Un furuncul este o inflamaţie a pielii, cauzată de o bacterie, caracterizată printr-o
masă albicioasă de ţesut mort. Am impresia că cineva sau ceva îmi otrăveşte
existenţa şi, deoarece refulez în mine toată această furie, angoasele mele, am ajuns
"să fiu sătul până peste cap" şi prea-plinul se manifestă printr-unul sau mai mulţi
rarunculi. Deoarece afectează pielea, furia trăită este provocată, de obicei, de o
situaţie în care am fost separat de cineva sau de ceva, care îmi era drag şi cu care
nu mai pot avea contact fizic (atingere). Sau de exemplu, este posibil să fi trecut pe
lângă un moment de glorie, în care aş fi putut fi "senzaţia spectacolului", dar am fost
lăsat în umbră. Poate fi vorba despre o promoţie sau o avansare ia serviciu, care mi-a
scăpat printre degete. Locul din corpul meu unde se manifestă furunculul oferă o
indicaţie cu privire la aspectul vieţii mele care îmi provoacă o furie atât de mare şi
asupra motivului pentru care aceasta fierbe în interiorul meu, deoarece mă simt
murdărit. De exemplu, un furuncul pe umărul stâng, indică o frustrare legată de
responsabilităţile mele familiale şi cele din cuplu. Pot avea impresia că am prea multe
responsabilităţi, iar partenerul meu prea puţine.
Accept]* să îmi exprim furia pe care o trăiesc şi să cer ajutor, dacă este cazul,
pentru a evita să mă otrăvesc prin apariţa unui furuncul.
888. PIELE —FURUNCULI VAGINALI
Orice furuncul indică o frustrare neverbalizată. Dacă apare la nivelul organelor
sexuale, este posibil să simt o furie împotriva partenerului meu şi a felului în care
sexualitatea este trăită (de exemplu: pot fi frustrat faţă de durata, de frecvenţa, de
intensitatea relaţiilor noastre sexuale ?)
Dacă nu am un partener, este posibil să trăiesc o furie din cauza faptului că nu îmi
trăiesc sexualitatea aşa cum vreau eu. în cazul în care am un partener, indiferent de
situaţie, este important să îmi comunic nevoile, frustrarea, pentru ca împreună să
aducem schimbările necesare pentru ca relaxia sexuală să se împlinească.
Dacă nu am un partener, îmi accept],* situaţia actuală, ca fiind cea mai bună pe
moment. Având o atitudine pozitică, îmi cresc şansele de a întâlni pe cineva cu care
aş putea avea o relaţie frumoasă şi satisfăcută, pe toate planurile.
889. PIELE —SCABIE (RÂIE)
Scabia sau râia este o boală a pielii cauzată de paraziţi. Se caracterizează prin
mâncărime. în acest caz, îmi pun următoarele întrebări: cine deranjează atât de tare,
încât am o mâncărime continuă ? Există o situaţie în viaţa mea, pe care vreau să o
schimb, de ceva timp, dar nu se întâmple nimic? Poate pentru că, lucrurile nu se
întâmplă aşa cum vreau eu şi nici atât de repede cât vreau eu. Mă las deranjat,
"infectat" de o persoană, un lucru sau o situaţie şi ar fi bine să renunţ să vreau să
controlez totul în viaţa mea. Poate mă deranjează faptul că îmi este greu să îmi
suport comportamentul meu supus.
Mă simt neputincios în anumite situaţii din viaţa mea şi am tendinţa de a arunca
sarcina asupra celorlalţi. îmi este teamă să mă a firm şi este ca şi cum aş lăsa pe
cineva sau ceva, "să îmi crape pielea", fără ca eu să pot face ceva. îmi este teamă că
cineva îmi va face rău şi prefer să mă dau la o parte în loc să-mi spun deschis
gândurile şi ceea ce simt. Mă interiorizez mult şi sunt aproape "sălbatic" faţă de
ceilalţi. Observ unde se localizează scabia, pe ce parte a corpului, pentru a descoperi
cauza afecţiunii mele. Trebuie să las să curgă cursul vieţii mele şi să îmi ' spun că
există un timp pentru toate lucrurile.
Accept],* ca totul să fie la locul potrivit şi în armonie. Mă respect şi preiau
controlul asupra vieţii mele şi astfel reintru în contact cu puterea mea creatoare.
890. PIELE —IMPETIGO
Impetigo este o infecţie cutanată contagioasă, care afectează mai ales copiii sub zece
ani. Trăiesc o situaţie foarte dificilă la nivel emoţional. Cineva îmi otrăveşte viaţa şi
pot exprima acest lucru: corpul meu vorbeşte pentru mine. Mă simt vulnerabil,
agresat şi aş vrea să mă simt în siguranţă şi protejat de lumea exterioară. Trăiesc o
situaţie nedreaptă, care îmi afectează echilibrul şi vreau să alung acel lucru sau
persoană, din viaţa mea, dar nu ştiu cum să fac acest lucru. Detest ceea ce văd.
îmi deschid inima* faţă de cineva apropiat, în care am încredere şi accept]* să
îmi dezvălui secretul. Astfel mă voi elibera de o suferinţă mare. Accepţi* , faptul că
am propriile mele limite. Le fac să fie respectate de toţi cei din jurul meu : şi astfel îmi
regăsesc siguranţa interioară de care am atât de mult nevoie.
Ó91. PIELE — KERATOZĂ Vezi şi: PIELE — ACROKERATOZĂ, PICIOARE / DURILLON /
BĂTĂTURI
R Keratoza se caracterizează prin îngroşarea stratului superficial al pielii. Pe ^acesta
din urmă pot apărea suprafeţe roşiii, scuamoase, care pot forma o crustă.
Dat fiind că pielea este legătura dintre lumea interioară şi cea exterioară, este posibil
să simt unele frici legate de mediul meu şi să simt nevoia să mă protejez printr-o
"barieră deasă". Culoarea roşie indică o frustrare refulată, cu privire la ceea ce
trăiesc. Mă revolt împotriva "destinului" meu. Nu îndrăznesc "să iau taurul de coarne"
şi să înfrunt anumite dificultăţi. Este posibil să îmi fie teamă că partenrul meu mă
înşală şi sunt păcălit. Este nevoie să îmi revăd priorităţile şi să îmi restructurez viaţa.
Baza relaţiilor sau a relaţiei mele este mult mai fragilă decât cred. Locul în care se
formează keratoza, pe braţ, pe coapse, pe faţă sau pe mâini, indică în ce aspect al
vieţii mele simt nevoia să mă protejez.
Accepţi* sâ transmit gânduri de iubire corpului meu, în locul unde se formează
keratoza pentru a integra conştientizarea. încrederea faţă de viaţă va creşte şi voi
putea să îmi regăsesc supleţea naturală a pielii.
892. PIELE — LEUCODERMIE Vezi şi: CICATRICE, PIELE—ALBINISM/ WTILIGO
Leucodermia, denumită şi acromie sau de pigmentaţie, este o micşorare,
pierdere sau absenţă a pigmentaţiei naturale a pielii, constând în apariţia unor pete
decolorate, albe, înconjurate de o zonă în care pielea este mai pigmentată decât de
obicei. Apare de multe ori, în zona unei cicatrici.
A avut loc un eveniment important şi viaţa mea a luat o turnură diferită de cea la care
mă aşteptam. M-am simţit rănit, trădat, nerespectat în intimitatea mea. Durerea
interioară mă urmăreşte şi aş vrea să dispară pentru a nu mai suferi. Poate fi doar o
pată mică, albă, dar are legătură cu o rană profundă, care a lăsat urme. Pot să mă
simt vinovat pentru că am respins pe cineva, involuntar, prin cuvintele sau prin
gesturile mele. Acest lucru îmi afectează viaţa de zi cu zi. Culoarea unora dintre
relaţiile mele a devenit acum palidă sau inexistentă.
Accept].* să îmi asum responsabilitatea pentru propriile mele emoţii şi le las
celorlalţi responsabilitatea pentru emoţiile lor. Descopăr ce anume îmi afcetează
bucuria de a trăi şi mă împac cu mine însumi. îmi ascult inima* şi exprim celor în
cauză ce m-a făcut să sufăr şi cum văd evoluţia relaţiei noastre.
893. PIELE —LIPOM
Un lipom este o tumoră benignă, formată prin proliferarea de ţesut adipos
(grăsime), localizarea lui este de obicei sub-cutanată şi nu este necesară ablaţia.
Apare mai ales între 30 şi 60 de ani. Locul în care se situează oferă indicaţii asupra
cauzei apariţiei sale.
Este posibil să mă devalorizez frecvent, să mă judec faţă de anumite părţi ale
corpului meu fizic şi lipomul poate apărea mai ales pe acele locuri, de exemplu, pe
pântec. Poate ceilalţi au râs de mine sau au făcut glume pe seama mea şi acest
lucru m-a făcut să sufăr şi m-am simţit agresat. Deoarece există o supraproducere
de celule grase, este posibil să mă întreb faţă de cine sau de ce vreau să mă
protejez. Mă simt agresat şi fără protecţie: care sunt problemele profunde care mă
urmăresc? Mă simt abandonat, doar dacă nu sunt eu cel care păstrează distanţa,
pentru a fi capabil să continue să trăiescă în societate... Fiind conştient de mesajul
acestei "tumori benigne", pot repara situaţia periculoasă, fără să îmi produc o
violenţă, fară să continui să mă agresez.
AcceptJ,* să descopăr rana legată de o situaţie anterioară pentru a mă acceptai*
aşa cum sunt şi renunţ la teama de ridicol. începând de acum nu mă mai
supraprotejez şi accepţi* să fiu deschis la schimbare. Mă îndepărtez de acele puncte
de sprijin pe care le-am fixat în subconştientul meu. Mă împac cu mine însumi şi sunt
deschis faţă de o nouă comunicare cu ceilalţi.
894. PIELE — LUPUS (eritematos cronic)
Există mai multe forme de lupus. în general, este o boală inflamatorie care poate
afecta un număr mare de organe. Cauza sa este considerată o problemă a sistemului
auto-imun. Când este afectată pielea, vorbim despre lupus eritematos cronic.
Pot fi afectat de lupus atunci când trăiesc o stare de descurajare profundă, de ură
sau ruşine faţă de mine însumi, ceea ce duce Ia slăbirea sistemului meu imunitar.
Starea mea de rău îşi are de multe ori originea într-o culpabilitate emoţională
puternică, care mă invadează şi mă roade pe interior. Mă consider o persoană rea, nu
merit să fiu fericit. Prefer să mă pedepsesc decât să mă afirm. Renunţ, mă predau,
deoarece am impresia că nu există nicio ieşire posibilă, nicio soluţie şi pot avea o
frustrare faţă de neputinţa mea. Am suferit atât de mult în viaţă încât nu mai vreau.
Mai păstrez încă cicatrici adânci. Mă simt ca un lup rănit, fără putere. Vreau să fiu
lăsat singur. Moartea este o formă de scăpare şi refuz să accepţi* iubirea şi iertarea
faţă de mine însumi sau faţă de ceilalţi.
Accepţi* să învăţ din nou să mă iubesc pe mine însumi, ceea ce constituie o etapă
importantă, chiar esenţială pentru vindecarea mea. Pot că cer ajutor, din interiorul
meu sau să cer unor persoane competente să mă ajute pentru a începe procesul de
vindecare interioară. Mă reconectez la puterea mea interioară şi îmi las să se
manifeste ambiţiile de "lup tânăr"! Astfel vor fi recunoascute talentele mele şi
potenţialul meu.
895. PIELE — MÂNCĂRIME Vezi şi: PIELE—ERUPŢIE [... COŞURI]
Mâncărimea, denumită şi prurit este legată de piele, organul senzorial cel mai
întins al corpului uman. Mâncărimea este o iritare, o senzaţie că ceva "alunecă" sub
piele şi mă afectează într-un anumit loc sau care mă irită pe interior. Mă simt
:
contrariat din cauza dorinţelor nerealizate şi simt un soi de nerăbdare, care mă face
să mă scarpin tot timpul...
,:: Scărpinatul indică faptul că situaţiile din viaţa mea nu se desfăşoară aşa cum vreau
eu şi că nu mai am bucuria şi plăcerea de a trăi, pe care aş vrea să le
:
regăsesc. Lucrurile nu avansează repede pentru mine. Sunt iritat, nemulţumit de
• viaţa mea şi am impresia că ceilalţi sunt de vină. De multe ori caut prea departe ::
fericirea care este de fapt, chiar lângă mine... Nu simt că am control asupra vieţii ^
mele şi am resentimente faţă de orice fel de autoritate. Oare nu eu sunt cel care
* mă limitez, prin faptul că mă separ de propriile mele emoţii ? Viaţa mă determină
&
'Să fac schimbări rapide. în consecinţă, trăiesc nesiguranţă şi remuşcări. Oare ce
mă "mănâncă" atât de tare încât mă scarpin până la sânge ? (sau ce am nevoie să
văd în adâncurile fiinţei mele pentru a găsi răspunsul la întrebările mele). Nu am un
Jacques Martel Cauzele subtile ale îmbolnăvirii 395 394
Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor -
răspuns sau nu vreau să îl văd ? Poate nu vreau să ajung în stradă. Ce trebuie să fac
pentru a schimba această stare? Identific "cauza" iritării. Poate fi o situaţie legată
de tatăl meu, de mama mea sau de cineva pe care îl iubesc ? Sau este vorba despre o
situaţie pe care vreau să o schimb în interiorul meu ? îmi pun întrebări legate de locul
meu în cadrul familiei. Simt că aparţin familiei mele sau mai degrabă am impresia că
sunt separat de ea şi trebuie să caut iubirea în altă parte ?
Am pierdut contactul cu propriile mele emoţii ? Dacă iritaţia este generalizată pe
întreg corpul, înseamnă că îmi afectează fiinţa într-un mod foarte intens. Dacă apare
într-un anumit loc, voi găsi răspunsul în funcţie de partea afectată. De exemplu, la
nivelul pielii capului, semnifică faptul că există o dezordine în gândurile mele. Am
încredere în mentalul meu pentru a găsi răspunsuri la întrebările mele, dar ar trebui
să le caut mai mult în inima* mea.
Accept|* aceste mâncărimi, deoarece ştiu că sunt un mesaj care mi se transmite.
Nu mai am nevoie să mă evit ceea ce simt, pentru ca mâncărimea să dispară. Din
contră, dacă este vorba despre alergii, încerc să aflu la ce sau la cine sunt alergic.
Nu voi mai avea nevoie să mă simt atât de rău încât să mă scarpin tot timpul. în
interiorul meu ştiu că deschiderea inimii* poate vindeca multe boli!
896. PIELE — MÂNCĂRIME ÎN ZONA ANUSULUI Vezi: ANUS—MÂNCĂRIME
897. PIELE —MELANOM MALIGN
Melanomul malign mai este denumit şi cancerul aluniţelor. Este vorba despre o
tumoră la nivelul pielii sau a mucoaselor de la la nivelul ochilor, care provine din
celulele responsabile de pigmentarea pielii (melanocite). Există forme de melanom
care apar spontan şi cele care rezultă din transformarea unei aluniţe, care sunt mai
rare. Melanomul are legătură cu anumite emoţii asemănătoare cu cele trăite în cazul
apariţiei unei simple aluniţe (lentigo), dar în acest caz sunt mult mai violente, mai
profunde şi diversificate. Melanomul apare într-o zonă a corpului, pe care o pot
asocia cu un eveniment în care m-am simţit MURADIT, pătat, mutilat, desfigurat,
denigrat. Am simţit că a fost atinsă integritatea corpului meu. Pielea mea se
modifică, se alterează. Este ca şi cum pielea şi-ar aminti un contact fizic neplăcut,
impus, forţat, de către societate, familie sau o altă persoană. Melanomul devine
astfel un scut, o carapace pentru a evita orice altă agresiune. îmi pun sub semnul
întrebării INTEGRITATEA mea fizică şi morală.
Am nevoie să mă albesc, fie faţă de ceea ce am făcut sau am spus, fie faţă de
ceva ce mi s-a făcut, o situaţie pe care m-am simţit murdărit. Sau este posibil să fi
trăit un eveniment în care m-am simţit SMULS de lângă cineva sau de ceva care
îmi era drag (bolile de piele sunt de multe ori legate de o separare) şi faţă de care
am pierdut orice urmă. De asemenea, este posibil să îmi fie teamă că voi trăi
această senzaţie de smulgere, în viitor... Pot exista secrete de familie, precum
naşterea unui copil în afara căsătoriei, despre care nu s-a vorbit nimic şi care s-a
ascuns cu mare grijă. Limitele şi graniţele mele au fost încălcate şi mă simt foarte
vulnerabil. Relaţiile mele cu ceilalţi, mai ales cu unii membri ai familiei mele, sunt
"iritante". Melanomul se manifestă frecvent în urma unui conflict cu o persoană,
care face referinţă la un element masculin, precum tatăl meu sau o persoană care
îmi aminteşte de el. Sau pot face parte dintr-un cuplu, dar mă simt separat,
despărţit de partenerul meu. Spaţiul meu vital a fost poluat. Mă simt zdrobit,
nedemn. Pot, de asemenea, să mă judec foarte sever şi să mă consider "un gunoi"
care trăieşte în disperare, nu am nicio urmă de respect faţă de mine şi ceilalţi, sunt
întotdeauna pe primul loc. Mă simt micşorat, DEVALORIZAT, în ceea ce sunt şi în
ceea ce sunt capabil să îndeplinesc. îi las pe ceilalţi să aibă putere asupra mea şi le
ascult criticile. Situaţiile în care trebuie să fiu apropiat de ceilalţi, atât pe plan fizic
cât şi emoţional, sunt foarte dificile pentru mine. Faptul de a-mi freca pielea de
altcineva îmi trezeşte rănile interioare. Trăiesc o luptă continuă între faptul de a
avea nevoie de ceilalţi, până la a deveni dependent de ei şi, în acelaşi timp, dorinţa
puternică de a fi autonom ! Mă pot simţi smuls, despicat în interior. Nu îmi mai
suport limitările. Am nevoie de libertate. Am nevoie să îmi delimitez clar spaţiul. Mă
simt abătut deoarece am impresia că mi-am pierdut integritatea morală şi fizică.
Am tendinţa de a vedea totul în negru.
Pentru ca toate acestea să înceteze, accept|* să readuc iubirea în situaţiile
care au declanşat acest melanoma. Deşi au fost situaţii foarte dificile, în momentul
în care le-am trăit, accepţi* să văd care este elementul pozitiv sau înţelepciunea
interioară pe care am obţinut-o. Accept|* să cer ajutor, când este necesar.
898. PIELE — PETE DE VIN, ANGIOM MATUR SAU PLAN
Petele de vin (numite în limbaj medical angiom matur sau plan), sunt
malformaţii foarte frecvente ale capilarelor, localizate pe partea de la suprafaţa pielii.
Dacă, la naştere am avut o astfel de pată de vin, pot să încerc să examinez, pe ce
parte a corpului se situa. Pata de vin corespunde de obicei unei emoţii puternice,
mai ales furie sau durere, trăite de către mama atunci când mă purta în pântece şi
care m-a afectat şi pe mine. Există un sentiment de ruşine, care vine de foarte
departe din trecut şi care mă face să mă devalorizez. Această ruşine se pare că
afectează toată familia. Poate avea o legătură cu contacte familiale care sunt
constrângătoare sau chiar inexistente, ceea ce determină multă confuzie. Sunt
ataşat de familia mea. Am tendinţa de a ataca sub formă de afirmaţie. Petele de vin
sunt adeseori destul de şterse şi aş vrea tât de mult să mă topesc în mulţime şi să
nu fiu remarcat. Dat fiind faptul că prin chirurgie sau tratament cu laser, petele pot
dispărea în totalitate sau parţial, trebuie să conştientizez legătura pe care o are
această afecţiune cu mine şi astfel să o integrez şi să reuşesc să fiu mai mult tu
însumi.
Nu mai este nevoie să suport această ruşine închisă în pata aceea roşie: mă
eliberez şi accept|* să am propria mea viaţă, independentă de cea a familie mele.
899. PIELE — PSORIAZIS
Psoriazisul constă în creşterea producţiei de celule cutanate, care creează o
aglomerare de celule moarte, o îngroşare a pielii, plăci roşii, dese sau separate, care
sunt acoperite de fragmente de scuame. Dacă sufăr de psoriazis mă număr printre
cei 2% din populaţia lumii, care au această boală. în general sunt hipersensibil şi am
o nevoie mare de iubire şi de afecţiune, care nu este împlinită, nevoie care îmi
aminteşte de o altă perioadă dificilă, din trecut. în acea perioadă, este posibil să fi
avut un sentiment puternic de abandon sau de separare de cineva sau de ceva drag.
Psoriazisul implică existenţa unei duble separări
65
, de cele mai multe ori, de. două
persoane diferite sau o dublă separare faţă de aceeaşi persoană. De exemplu, am fost
separat de ambii părinţi când eram copil. Pielea a fost "atinsă" deoarece, pentru
mine, copil fiind, cel mai mult am nevoie de contactul fizic cu părinţii mei sau cu o
persoană pe care o iubesc şi de care mă simt apropiat. 0 dublă separare poate fi
separarea de mama mea şi un frate sau o soră sau separarea de partenerul meu şi un
proiect ("copilul meu") sau orice altă combinaţie care implică o separare de două
persoane sau ed două situaţii, pe care le iubesc şi care îmi sunt foarte dragi. Este
posibil să mă simt separat de mine, de propria mea identitate. în plus, mă pot simţi
obligat să am contacte nedorite cu alte persoane. Faptul de a fi sau a mă simţi
separat împiedică acel contact, mai ales prin atingere, cu pielea, cu persoanele pe
care le iubesc. Reuniunea este imposibilă. Astfel va apărea psoriazisul. în prezent,
îmi este atât de teamă că voi fi rănit încât vreau să păstrez o anumită distanţă între
mine şi ceilalţi. Vreau să evit să sufăr. Psoriazisul este o bună modalitate de
protecţie pentru corpul meu, împotriva oricărei apropieri fizice şi împotriva
vulnerabilităţii mele. Este ca o armură care şi îmi protejează corpul de exterior.
Trăiesc un conflict interior, o ambivalenţă între nevoile mele şi dorinţa mea de
apropiere şi frica mea de contact, care mă face să păstrez distanţa. Mă simt neînţeles
de ceilalţi. Vreau să controlez ceea ce îmi oferă ceilalţi. Am impresia că sunt păcălit,
că unele persoane abuzează de autoritatea lor, mai ales dacă au mulţi bani. Trebuie
să mă eliberez de anumite modele mentale şi atitudini acumulate în mine şi care,
acum nu mai au niciun motiv să existe. Mi-am reprimat atât de mult emoţiile şi trăiesc
o angoasă permanentă. îmi controlez viaţa până în momentul în care trebuie să fac
faţă propriilor mele emoţii. Atunci, intru în panică.
îmi accepţi* sensibilitatea, învăţ să fac lucrurile pentru mine şi nu doar în
funcţie de aşteptările celorlalţi faţă de mine. Deşi psoriazisul a apărut în urma
unui eveniment dureros sau a unui şoc emoţional, accept |* că acest lucru face
parte din procesul natural de viaţă şi din dezvoltarea mea şi accepţi* să devin mai
puternic şi mai solid în interiorul meu. îmi îmblânzesc fiecare emoţie. învăţ să am
încredere în mine. îndrăznesc să îmia sum riscul de a fi deschis faţă de ceilalţi şi de
a primi tandreţea contactului fizic. Fiind "în contact" cu ceea ce se întâmplă în
interiorul meu, angoasa va face loc încrederii în mine şi în viaţă !
900. PIELE — PUNCTE NEGRE Vezi şi: FAŢĂ
Punctele negre sau comedoane sunt mici puncte care apar la suprafaţa pielii,
negre la vârf, cauzate de o hipersecreţie de sebum66. Aceste puncte sunt expresia
exterioară a sentimentului meu interior, de a fi murdar, " de a nu valora prea mult" şi
care indică faptul că nu mă respect. Chiar îmi este ruşine de mine, ceea ce face
dificile contactele mele cu ceilalţi. Sentimentul meu de abandon, de singurătate şi de
eşec, mă apasă foarte tare. Tenul feţei (unde apar de obicei comedoane) devine
strălucitor şi este nevoie să învăţ să mă iubesc şi să fiu mândru de mine.
Accepţi* să învăţ să am mai multă încredere în mine. îmi fac din nou proiecte.
Toate aceste gânduri negre pe care le am faţă de mine însumi şi care se manifestă
sub formă de puncte negre sunt înlocuite acum de gânduri pozitive, îmi concentrez
atenţia pe calităţile mele şi ceilalţi mă vor respecta.
901. PIELE — SCLERODERMIE Vezi şi: SISTEMIMUNITAR
'- Sclerodermie se caracterizează prin întărirea pielii, pierderea mobilităţii şi a
supleţei sale. Dacă sufăr de această boală sunt de obicei, foarte sever cu mine
însumi şi mă simt destul de des rănit. Trăiesc o nesiguranţă mare şi cred că trebuie
să mă protejez tot timpul de cei din jurul meu. Pentru a reuşi acest lucru, mă
înăspresc atât de tare încâr devin un bloc de gheaţă şi evit, când este posibil, să
vorbesc. îmi este frică de schimbare şi, mai ales, de bătrâneţe. Este posibil să
trăiesc o situaţie în care mă simt departe, separat de cineva sau de ceva şi
persistenţa în timp a acestui sentiment poate declanşa sclerodermia. Este ca şi
cum acea persoană a smuls o parte din mine. Simt singurătate, un gol şi am
;
impresia că nu trăiesc. Mă agăţ de trecut şi îmi hrănesc vechile răni. Deoarece reţin
totul, povara este tot mai grea, pe zi ce trece. Deoarece nu sunt în contact cu
inima* mea şi cu emoţiile mele, nu mă pot bucura de viaţă. Mă retrag în mine
însumi, evitând relaţiile cu ceilalţi şi, într-un anumit fel, mă distrug. Mă simt nul,
"bun de nimic" deoarece nu am reuşit să împiedic acea separare. Consider lucrurile
implacabile et mă întreb cum s-ar mai putea schimba ceva în viaţa mea. Deoarece
îmi este teamă să fiu judecat, evit să îmi arăt adevărata faţă.
Vindecarea se află în deschiderea faţă de ceilalţi. Accepţi* să îmi deschid inima*
spre iubire, să simt căldura şi starea de bine din jurul meu, acea căldură care
coboară în adâncul meu şi topeşte blocul de gheaţă. îmi conştientizez
- valoarea şi accept]* fiecare parte din mine. Acceptând să fiu pe deplin în relaţie
j
cu mine însumi, voi putea fi în relaţie cu cei din jurul meu.
902. PIELE — URTICARIE
Urticaria se caracterizează prin apariţia unor plăci roşii, pe diverse părţi ala p
corpului. Acestea sunt uşor bombate şi provoacă o mâncărime puternică. ■'
Urticaria poate proveni dintr-o intoxicaţie alimentară sau din cauza unor medicamente sau alte substanţe, iar starea se poate agrava din cauza stresului şi a
tensiunii. Este posibil să mă simt depăşit de situaţie, fac foarte multe, chiar daca ceea
ce fac nu este recunoscut. Am nevoie de atenţia celorlalţi, dar nu suport criticile. Dacă
sufăr de urticarie, sunt probabil o persoană hipersensibilă, care trăieşte multă
respingere. Nu îmi place persoana care sunt şi frica mea de a fi . rănit este atât de
mare, încât pentru a fi iubit, fac totul în funcţie de aşteptările celorlalţi faţă de mine.
Frica mea de a fi respins se concretizează deoarece mă resping eu însumi. Am
adeseori impresia că cineva vrea să scape de mine, să mă alunge. Pielea mea
acoperită de acele plăci roşii mă face să mă simt urât şi neatrăgător. Mă simt ca un
animal marcat cu fierul roşu, sunt dependent de proprietarul meu. Deoarece trăiesc
în funcţie de ceilalţi, mă împiedic să fac lucruri pentru mine, nu îndrăznesc să
îndeplinesc proiecte noi, ceea ce îmi amplifică sentimentul de neputinţă. Le port pica
celorlalţi, îi fac responsabili de nefericirea mea. Mă simt separat, chiar smuls de lângă
cineva şi integritatea mea este atinsă. Totuşi, îmi doresc acea separare, deoarece
astfel evit complicaţiile.
Accept]* să fiu stăpân pe viaţa mea şi devin persoana cea mai importantă pentru
mine. înaintez şi am încredere în mine. Accept]* să merg înainte, să interacţionez cu
ceilalţi. Am toate calităţile necesare pentru a fi un bun conducător.
903. PIELE — VARICELA Vezi şi: BOULE COPILĂRIEI— VARICELA Varicela este o
boală infecţioasă cauzată de reactivarea virusului varicelo -zosterian. Este
recunoscută după erupţia cutanată, care se manifestă unilateral şi în bandă,
urmând traiectoria unui nerv. Nervii fiind mijloace de comunicare interioară, durerea
pe care o provoacă erupţia indică o ruptură în comunicarea din zonele afectate.
Varicela arde ca focul [senzaţie care poate fi determinată de furia rezultată în urma
criticilor celorlalţi sau de frică). M-am simţit agresat şi trăiesc o mare supărare.
Există o situaţie sau o persoană care m-a rănit, mi-a provocat o tensiune şi corpul
meu are nevoie de atenţie. In plus, pot avea impresia că am fost murdărit, pătat.
Durerea îmi reaminteşte un contact nedorit, o obligaţie de a mă supune unei
autorităţi oarecare. Primul meu reflex este să mă retrag, să mă închid, crezând că
astfel voi evita alte răni. Am acest comportament deoarece situaţia aceea mă face
să simt o nesiguranţă interioară foarte mare. Acţionând astfel, întorc spre mine
această agresiune, a cărei victim cred că am fost. Le dau dreptate agresorilor mei.
Mă simt tot timpul în pericol. Există o parte din mine pe care nu vreau să o văd. îmi
refulez energiile creatoare. Vreau să evit contactul cu acea parte din mine pe care o
consider întunecată.
Accept]* faptul că erupţia aceasta plină de pete are drept scop să mă ajute să
conştientizez că trăiesc o reacţie sau o iritare emoţională intensă, faţă de cineva
sau faţă de ceva, care îmi provoacă un stres excesiv şi care mă determină să iau
foarte greu unele decizii. Chiar dacă caut armonia în relaţiile mele şi în relaţiile
celorlalţi, singura putere pe care o am este asupra propriei mele vieţi. Corpul meu
îmi spune să am încredere în curentul vieţii, care există în mine. îmi accept]*
sensibilitatea deoarece aceasta face parte din mine. încetez să mai fiu propriul meu
duşman şi accept]* să mă privesc în ochi. Intrând în contact cu fiecare parte din
fiinţa mea îmi voi regăsi sentimentul de siguranţă. învăţ să mă detaşez de suferinţa
celorlalţi, ştiind că aceştia au nevoie şi ei de procesele lor de conştientizare,
pentru a se împlini.
904. PIELE — VÂNĂTĂI
Vânătăile se mai numesc contuzii. Se manifestă prin nişte plăgi de culoare roşie,
albăstruie sau neagră, care apar în urma unei lovituri cu un obiect dur, care sparge
pielea. Această contuzie are legătură cu o emoţie refulată, o durere mentală sau o
angoasă profundă, pe care nu o verbalizez. Agresivitatea mea se întoarce împotriva
mea. Poate apărea în momente de oboseală puternică, când nu sunt concentrat.
încerc să aflu care este adevărata mea putere asupra vieţii şi a evenimentelor. Evit
emoţiile şi am impresia că nu valorez nimic. Mă simt sclavul celorlalţi, mă întreb care
este loculcare mi se cuvine. Le las celorlalţi autoritatea pe care ar trebui să o manifest
eu însumi, prin vorbele şi prin comportamentele mele. Mă privez de adevărata mea
valoare personală. Sentimentul meu de slăbiciune mă irită foarte puternic! Mă simt
vinovat din orice motiv, vreau să mă pedepsesc, adopt atitudinea unei victime, îmi
lipseşte rezistenţa în faţa evenimentelor vieţii (am o predispoziţie spre contuzii).
Viaţa mă avertizează imediat că, atunci când mă izbesc de ceva, nu mă îndrept spre
direcţia bună, oricare ar fi acel obiect, de obicei imobil, prin faptul că îl întâlnesc, mă
autopedepsesc. Mă uit pe unde merg ? Mă comport cu blândeţe în viaţă sau am
tendinţa de a acţiona brusc ? Sunt suficient de atent pentru a continua sau sunt prea
slab şi prea obosit de rănile mele interioare, care se manifestă acum pe plan fizic ?
Sunt destul de liniştit în interiorul meu ? Mă distanţez suficient de mult faţă de o
situaţie pentru a-i înţelege cu adevărat sensul? Vreau să evadez şi trăiesc
"altundeva". Este posibil să vreau atât de mult să fac lucrurile pentru a fi iubit şi
apreciat, încât îmi concentrez toată atenţia pe ceea ce am de făcut şi nu mai văd
ceea ce vine spre mine. Mă lovesc pentru a-mi pune întrebări şi a avea impresia că
acestea rămân fără răspuns. Devin încăpăţânat în loc să fiu perseverent. Am vânătăi
deoarece am nevoie de iubire şi de afecţiune şi nu primesc decât violenţă şi lovituri
Mă simt victima evenimentelor şi am impresia că trebuie să îndur suferinţa. îmi plâng
de milă. Sunt "negru de furie" şi am impresia că trebuie să mă bat în viaţă. Mă mutilez
eu însumi, crezând că merit ceea ceea ce mi se întâmplă. Poate este nevoie să îmi
revizuiesc poziţia pentru a fi capabil să evit obstacolele care apar în calea mea.
Accept]* să îmi controlez viaţa. Este foarte important să aleg şi să îmia sum
deciziile care sunt în armonie cu mine însumi, cu evoluţia mea. Am mai multă grijă de
mine şi nu mai am nevoie să fac rău, deoarece ştiu că merit să fiu fericit şi că cineva
are grijă de mine. Reiau frâiele vieţii mele. Mă respect şi accept]* să îmi schimb
cadrul de viaţă pentru a rămâne flexibil în faţa vieţii şi a ceea ce are ea de oferit.
905. PIELE — VERGETURI
Vergeturile sunt mici cicatrici la început roşietice apoi albe, care brăzdează pielea,
supusă unei întinderi exagerate. Cele mai cunoscute sunt vergeturile din sarcină,
dar acestea pot apărea şi în perioada pubertăţii sau la persoane care slăbesc, după ce
s-au îngrăşat, mai mult sau mai puţin. Avem tendinţa să credem că mai ales femeile au vergeturi. Dar nu este aşa: sunt mulţi bărbaţi şi uneori chiar copii care au
vergeturi. De multe ori sunt legat de un mecanism de genul "m-am îngrăşat şi am
slăbit". Apar mai ales pe burtă, dar şi pe fese, pe coapse sau pe braţe. îmi fac griji
pentru aspectul meu estetic. îmi lipseşte supleţea şi elasticitatea, nu trăiesc conform
cu natura mea profundă. Trăiesc divergenţe mari de opinie, care mă fac să nu mă
simt bine. Sunt tensionat şi pielea mea este afectată de vergeturi. Mă simt rănit sau
amorţit faţă de ataşament şi vulnerabilitate. De multe ori eu sunt cel care mă
pedepsesc.
Acceptf,* să îmi ofer toată tandreţea de care am nevoie. Sunt înţelegător şi
flexibil faţă de mine şi faţă de ceilalţi.
906. PIELE — VERUCI, NEGI (în general) Vezi şi: TUMORI Verucile (negii) sunt o
infecţie virală a pielii, care produce un exces de celule, creând astfel o masă
dură şi inodoră (o tumoră benignă). Această masă simbolizează acumularea de
bariere pe care mi Ie ridic în drumul meu. Bariere de suferinţă, de ranchiună, legate
de anumite aspecte din mine; pe care le consider urâte şi detestabile, care
provoacă un sentiment de culpabilitate. îmi este ruşine de cine sunt. îmi resping
spontaneitatea şi sensibilitatea. Mă simt respins şi neînţeles de ceilalţi. Dacă acest
lucru se întâmplă în relaţie cu tatăl meu, negii apar de obicei pe mâini şi, dacă este
în relaţie cu mama, vor apărea mai ales pe picioare. în acest caz, poate fi vorba
despre o situaţie legată de rădăcinile mele, de patria mea, de familia mea. Veruca
poate apărea într-un loc precis, pe unul dintre membre (de exemplu, în interiorul
mâinii) ca rezultat al unui gest pe care îl regret. Nesiguranţa mea mă face să mă
retrag în mine însumi. Trăiesc în funcţie de ceilalţi. Am nevoie să ating şi să fiu
atins. Mă caut cu disperare. Pentru mine, nimic nu este clar, evident. Dacă, de
exemplu, am negi pe partea exterioară a mâinii, mă judec foarte sever cu
privire la scrisul meu şi la scrisul celorlalţi sau faţă de o muncă manuală. Am
impresia că mâna mea nu face acel lucru "la fel de bine ca profesorul" şi mă
devalorizez. Apariţia negilor umple un gol afectiv. Consider că nu merit ceva mai
bun decât acest lucru urât şi mă pedepsesc astfel. Dacă mă consider urât, corpul
meu va deveni urât, reflectă pur şi simplu, atitudinile mele interioare. Dacă îmi este
ruşine de ceea ce fac sau îmi doresc ceva şi cred că nu merit acel lucru, este posibil
să apară veruci. Vreau recunoaştere şi am tendinţa de a "pune carul înaintea
boilor". Verucile conţin toată creativitatea şi emoţiile mele refulate şi care nu cer
decât să fie exprimate. Mestec mereu aceleaşi gânduri. îmi este frică de singurătate
şi de moarte. Este important să descopăr în ce parte a corpului meu apare veruca
pentru a cunoaşte ce aspect din corpul meu sau din viaţa mea este afectat. Dacă
veruca apare pe spate, este ceva legat de trecut, pe partea laterală a corpului,
are legătură cu prezentul, iar în partea din faţă a corpului, cu viitorul. Când
apare pe faţă, este vorba de o situaţie în care respectul meu faţă de mine este
foarte scăzut. Dat fiind faptul că veruca este cauzată de un virus, trebuie să mă
întreb dacă mă simt atacat, invadat de cineva sau de ceva, care exercită o putere
asupra mea. Mă simt dezgustat pentru că am fost "păcălit" în acest fel. Mă simt ros
pe interior. Verucile epidermoide (la nivelul epidermei) implică o separare
punctuală în timp. La nivelul dermei este vorba mai degrabă de un eveniment în
care m-am simţit murdărit şi faţă de care am regrete. în acest caz, am tendinţa de a
mă critica.
Acceptând|Y ceea ce sunt, o fiinţă demnă de iubire, nu mai am nevoie de veruci
pentru a-mi aminti acest lucru şi ele vor dispărea. Las să iasă la suprafaţă fiinţa mea
adevărată. Creativitatea mea se va exprima astfel liber.
907. PIELE — VERUCI PLANTARE Vezi: PICIOARE— VERUCI PLANTARE
908. PIELE — VTTILIGO
Vitiligo reprezintă cea mai frecventă formă de depigmentare a pielii. Pielea se
albeşte în unele suprafeţe ale corpului şi se formează plăci. Poate apărea în orice
parte a corpului, inclusiv pe faţă şi pe mîini. Pot fi afectat în cazul în care nu mă simt
luat în considerare de către cei din jurul meus au în anumite situaţii. Am impresia că
nu mai am identitate. Nu am sentimente de apartenenţă faţă de familia mea, de
comunitatea mea, de colegii de muncă sau de poporul meu. Deoarece am impresia că
sunt pătat, ceea ce poate reflecta un sentiment de impuritate, vreau ca acea pată
"să dispară" şi, în loc de o pată închisă la culoare, vor apărea pete albe. Am impresia
că mi s-au distrus toate resursele, atât pe plan fizic cât şi pe plan emoţional. Pot avea
un sentimentul că vreau "să dispar" sau să devin "transparent" pentru a trece
neobservat Aş vrea să fiu sterilizat, fără microbi sau probleme. Este posibil să fi trăit
una sau mai multe experienţe sexuale în care am avut un astfel de sentiment de a fi
murdar. Sau am impresia că am fost separat de una sau mai multe fiinţe dragi. Mi se
pare ceva foarte insuportabil şi absenţa lor este apăsătoare. Am fost incapabil să
împiedic acea separare pe care am trăit-o într-un mod foarte brutal. Consecinţele, ar
fi putut fi totuşi catrastofice, de exemplu prin excludere sau moarte. Acest lucru îmi
tulbură sentimentul meu puternic de datorie şi respectul faţă de tradiţii. Rădăcinile
mele, structura mea de bază sunt bulversate. Am avut un eşec. Este posibil, de
asemenea, să fi trăit acel eveniment ca pe o ruptură, care poate avea legătură cu
tatăl meus au cu persoana care îl reprezintă şi într-un mod mai subtil, cu tatăl ceresc,
Dumnezeul în care cred. Dacă sunt bărbat, vreau să fiu un tată care să semene cu
imaginea altcuiva, dar nu sunt eu însumi. Am o nevoie puternică de a clarifica
lucrurile. Mi-am pierdut punctele de referinţă, reperele, mai ales faţă de tatăl meu.
Simt că nu mai sunt protejat de el. Pentru mine este ca un necunoscut. Prin urmare,
mă voi culpabiliza şi mă voi devaloriza, mă voi simţi murdar, faţă de această situaţie.
Dacă aş putea fi "spălat de orice bănuială", mi-aş putea regăsi demnitatea. Zona
corpului ce este afectată îmi oferă indicaţii despre ce aspect din mine este atins. O
parte din mine este complet ascunsă, detaşată de tot, este în întuneric. Aş vrea să
fiu alb ca zăpada, imaculat ca un copil inocent şi naiv. Nu trebuie să mă înşel să fiu
prins făcând greşeli. îmi resping o parte din mine, partea mea impulsivă şi creativă.
Există o contradicţie între educaţia pe care am primit-o şi valorile mele personale. Mă
ascund pentru a mă proteja. Sensibilitatea mea a fost foarte puternic atinsă în
copilărie şi, chiar şi acum, mă simt lipsit de apărare. Mi-am construit o nouă
personalitate pentru a fi pe placul celorlalţi şi pentru a evita astfel să fiu rănit. Am aproape tot timpul gura pecetluită. în adâncul meu, aş vrea să omor pe toată
lumea, deoarece nimeni nu mă înţelege. Nu mai văd clar lucrurile pe care le am de
făcut, deoarece acord prea multă importanţă aşteptărilor celorlalţi faţă de mine, în loc
să mă concentrez pe ceea ce vreau eu cu adevărat. Când eram copil, mă simţeam o
povară pentru părinţii mei, cred că i-am îngrijorat mult, cel puţin pe plan material,
deoarece părinţii mei erau nevoiţi să muncească mult pentru a hrăni familia şi pe
mine, în mod special.
Accepţi* să conştientizez importanţa vieţii mele. Reiau contactul cu natura mea
profundă. Sunt în siguranţă atunci când sunt eu însumi. Merit tot ceea ce este mai
bun şi nu las pe nimeni să îmi facă rău. Dacă mă respect, ceilalţi mă vor respecta şi ei
la rândul lor.
909. PIELEA CAPULUI Vezi: PĂR — PIELE — MÂNCĂRIME, MÂTREAŢĂ
910. PIEPT
Pieptul este partea anterioară externă a trunchiului, care se întinde de la umeri la
abdomen. Semnificaţia sa este legată de simţul identităţii şi de partea interioară a
fiinţei mele. Am tendinţa de a-mi bomba pieptul pentru a-mi da curaj şi a părea
puternic sau, din contră, am o poziţie ghemuită atunci când simt o frică, o ruşine sau
o disperare. în piept se află inima* şi plămânii. Dacă apare o afecţiune sau o durere
în acest loc, mă pot întreba: "Sensibilitatea mea faţă de relaţiile de familie a fost
cumva afectată în ultimul timp ? îmi este teamă să îmi iau un angajament faţă de o
persoană sau într-o situaţie, ceea ce mă fac e să evit ocaziile de a mă implica ? Am
închis în mine tot soiul de emoţii negative, care se amestecă şi care mă distrug ? Sunt
dezamăgit de relaţia mea de cuplu ? Trăiesc o situaţie ca pe un eşec şi acest lucru mă
apasă foarte tare.
Accepţi* faptul că este foarte benefic pentru mine să îmi arăt adevăratele
sentimente şi vulnerabilitatea: întotdeauna voi fi câştigător dacă sunt sincer!
911. PIEPT (anginăla...) Vezi:ANGINĂPECTORALĂ
912. PIERDEREA CUNOŞTINŢEI Vezi: LEŞIN
913. PIERDEREA POFTEI DE MÂNCARE Vezi: POFTĂ DE MÂNCARE [PIERDEREA...]
914. PIETRE LA FICAT Vezi: CALCULI BILIARI
915. PIETRE LA RINICHI Vezi: CALCULI RENALI
916. PINEALĂ Vezi: GLANDA PINEALĂ
917. PIOREE (gingivită expulsiva) Vezi: GINGII [AFECŢIUNI ALE...]
918. « PIPI ÎN PAT » Vezi şi: INCONTINENŢĂ [... FECALĂ,... URINARĂ]
Faptul de a face pipi în somn, indică anumite emoţii şi frici pe care copilul meu le
trăieşte faţă de o autoritate parentală sau şcolară. Dacă sunt acel copil, care suferă
de incontinenţă, poate fi vorba despre un mod de a elibera emoţiile (pe care le
reprezintă urina) reţinute în timpul zilei, de multe ori pentru că îmi este teamă că voi
fi pedepsit sau că nu voi fi pe placul celorlalţi şi nu voi mai fi iubit. Exprim astfel o
suferinţă profundă. Trăiesc o presiune atât de mare în timpul zilei, încât trebuie să o
eliberez în timpul nopţii. Această presiune provine de obicei din familia mea sau din
mediul şcolar. Este ca şi cum m-aş ridica împotriva unor părinţi care ar reprezenta
"autoritatea supremă". Este o mică revanşă, deoarece faptul de a face pipi în pat
stârneşte, de obicei furia părinţilor. Trăiesc un conflict cu privire la înregimentarea
care mi se impune. Deoarece nu mă pot exprima în timpul zilei, fac acest lucru în
timpul nopţii. Există un secret, care are legătură cu ceea ce trăiesc: aş vrea ca nimeni
să nu îmi descopere secretul şi vreau să îl păstrez bine, dar este ceva mai puternic
decât mine şi de obicei se întâmplă în timpul nopţii, când toată lumea doarme şi în
întunericul camerei mele mă eliberez de el. îmi este frică să plâng în faţa părinţilor
mei şi fac acest lucru în tăcere. Astfel, evit să văd reacţia lor la plânsul meu, dar va
trebui să fac faţă reacţiei lor, a doua zi dimineaţa... Aşa cum animalele îşi marchează
teritoriul, prin urină, eu, copil fiind, pot simţi inconştient nevoia de a face acelaşi
lucru, pentru "a-mi defini micul meu teritoriu de copil" care îmi este teamă că va fi
încălcat şi de aceea trăiesc o mare nesiguranţă. Aceasta se amplifică dacă sunt
obligat să dorm în întuneric. Pot avea un sentiment de separare intensă faţă de
cineva sau de ceva ce iubesc şi este ca şi cum, în timpul nopţii, aş striga după ajutor,
deoarece am nevoie de "căldură". Este sentimentul meu de ruşine şi de neputinţă,
care strigă după ajutor.
Accepţi*, în calitate de părinte sau educator, să conştientizez sensibilitatea
copilului faţă de autoritate, să îl ajut să se elibereze de autoritatea mea prea
puternică, prin cuvinte de iubire, care pentru el se transformă apoi în încredere.
919. P IKEK IE Vezi-FEBRĂ
920. PlTUnARĂVezUGLANDAPITUITARĂ
921. PLAGĂ Vezi: ACCIDENT
922. PLĂMÂNI (în general) VezişUBRONŞH
Prin activitatea plămânilor viaţa circulă în mine. Aceştia sunt filtrele de aer din întreg
corpul. Inhalez viaţa şi o returnez Universului. 0 bună funcţionare a plămânilor mei
mă ajuta să oxigenez fiecare celulă a organismului. Prin plămâni conştientizez
faptul că EU exist. Aceştia reprezintă capacitatea mea de a dărâma toate zidurile pe
care le-am ridicat eu însumi sau le-a impus societatea, precum şi abilitatea mea de
adaptare.
O problemă legată de existenţa mea poate genera o afecţiune a plămânilor şi astfel
este nevoie să oxigenez sentimentele negative pe care trebuie să le purific prin
iubirea pe care o inhalez.
923. PLĂMÂNI (afecţiuni ale...) Vezi şi: ASTM, BRONŞll — BRONŞITĂ, SCLEROZĂ
Afecţiunile plămânilor, precum pneumonia, bronşita, astmul, fibroza etc.
semnifică faptul că trăiesc o frică foarte puternică că mă voi sufoca şi voi muri.
Trăiesc împotriva vieţii şi a aspiraţiilor mele profunde. Este ca şi cum scopul vieţii
mele ar fi fost distrus. îmi este frică să fac faţă vieţii. Mă simt atât de neliniştit încât
îmi restrâng viaţa într-un teritoriu foarte bine delimitat, pe care însă îl consider
nesigur.
Pot avea impresia că mi-am pierdut teritoriul sau că îl voi pierde, ceea ce îmi
sentimentul de a fi blocat. Dacă îl pierd este ca şi cum aş muri, nu mai sunt bun de
nimic! Am o dificultate de a-mi găsi locul şi de a-mi gestiona relaţiile cu cei din juri
meu. Am impresia că mă pierd pe mine însumi. Deoarece plămânii îmi folosesc la
respiraţie, o proastă funcţionare a acestora duce Ia un transfer dificil al oxigenului
spre sânge, funcţie vitală pentru supravieţuirea mea. Această disfuncţie nu face
decât să scoată în evidenţă frica mea de moarte, pe care trebuie să o potolesc. Am
tendinţa de a-mi sufoca lacrimile. Tristeţea îmi slăbeşte plămânii. Dacă am o
durere sau o dificultate respiratorie, trebuie să mă întreb dacă am impresia că mă
simt sufocat în viaţa mea? Am impresia că "nu am aer" sau mă simt asfixiat, mai
ales în legătură cu relaţiile cu cei din familia mea? Mă simt limitat sau am impresia
că nu merit să fiu fericit? Vreau să "urlu cât mă ţin plămânii" din cauza disperării.
Nu îmi plac conflictele şi am tendinţa de a fi conciliant pentru a evita certurile. Mă
simt trist şi deprimat şi trebuie să învăţ să îmi recunosc valoarea personală şii să
fac lucrurile care îmi plac. Plămânii mei vor fi afectaţi, mai ales respiraţia, dacă mam simţit abandonat când eram copil. Dacă sunt un copil orfan, încrederea mea în
viaţă şi în adulţi, în general, poate fi foarte slăbită şi plămânii mei vor manifesta
această rană interioară. Este posibil să am o dificultate legată de schimbările din
viaţa mea şi să trăiesc situaţii de separare, mai ales dacă separarea de mama, în
momentul naşterii (care se exprimă pe plan fizic prin prima respiraţie] a fost
traumatizantă. Plămânii mei, care ar trebui să joace un rol important în faptul de a
deveni autonom (de a respire singur) pot interpreta această situaţie ca pe o moarte
într-o anumită măsură. Oare sunt capabil să trăiesc într-un mod independent, fără
să am mereu nevoie de cineva pentru a face lucrurile în locul meu ? Pot avea idei
macabre care pot duce la apariţia unei tumori. Deşi se consideră că fumatul
provoacă bolile de plămâni, este vorba mai degrabă despre o angoasa faţă de
moarte, trăită în urma consumării tutunului care provoacă boala.
în cazul unei embolii pulmonare67
, semnificaţia este o pierdere a bucuriei,
exprimarea tristeţii pe care am acumulat-o în mine. Mă revolt faţă de sentimental
Obstrucţie bruscă a uneia dintre ramurile arterei pulmonare meu de neputinţă. Este ca şi
cum cineva m-ar împiedica să îndeplinesc un proiect sau să ajung într-un Ioc
anume şi din această cauză am o depresie. Nu mă mai simt acasă. Ideile şi
emoţiile mele sunt obturate.
AccepU* faptul de a fi tot timpul îndrumat şi protejat. în loc să îmi facă plăcere să
întreţin amintirile vechi, care mă fac melancolic şi îmi pot amplifica sentimentul că
sunt singur şi izolat, este bine să apreciez tot ceea ce am şi să văd abundenţa din
viaţa mea. Am dreptul de a avea un teritoriu al meu, un loc doar al meu, personal şi
care să nu mai fie al nimănui, aşa cum toţi ceilalţi au un loc al lor.
Astfel voi găsi armonia şi liniştea ce mă vor împlini pe deplin. îmi recapăt puterea
care îmi aparţine şi respir viaţa "cu toată forţa plămânilor mei".
924. PLĂMÂNI —BOALA LEGIONARILOR
Prima epidemie de "boala legionarilor", o boală infecţioasă, a fost descoperită în
iulie 1976, printre foştii combatanţi reuniţi la un congres într-un hotel din Filadelfia.
Este cauzată de bacilul Gram, necunoscut la acea dată denumit şi legionella
pneumophila. Boala legionarilor, denumită şt legioneloză, este o boală
asemănătoare cu pneumonia. După o perioadă de incubaţie de 2 până la 20 de zile,
boala debutează brusc, foarte repede şi poate provoca moartea (în 16% dintre
cazuri). Semnificaţia acestei boli reflect faptul că, situaţia de a mă afla printre
combatanţi (asemeni mie) mi-a activat amintiri dureroase, şi simt tristeţe faţă de
suferinţa umană. M-am simţit neputincios în faţa morţii. Amintirile au fost reactivate
brusc şi fricile mele, conflictele mele interioare au reapărut la suprafaţă. Am un
sentiment de furie şi de nedreptate, care mă împiedică să respir şi să particip din plin
la viaţă, în general. Situaţia este greu de suportat şi mă simt vinovat pentru faptul că
nu am făcut tot posibilul. Vreau să fug, dar sunt obligat să rămân pe loc. îmi este
ruşine că sunt obligat să iau parte la războiae cu care nu sunt de acord.
Accept|Y să mă împac cu mine însumi şi să mă eliberez de aceste amintiri. Fac
travaliul de doliu şi încetez să mă mai chinui în interiorul meu. Cer ajutor şi îmi acord
dreptul de a respira, de a participa din plin la viaţă. îmi dau seama că viaţa este prea
preţioasă, gust fiecare moment din plin şi sunt recunoscător.
925. PLĂMÂNI {cancer la...) Vezi:(WCER IA PLĂMÂNI
926. PLĂMÂNI — CONGESTIE Vezi: CONGESTIE
927. PLĂMÂNI —EMFIZEM PULMONAR
Emfizemul pulmonar se caracterizează mai ales printr-o dificultate respiratorie la
efort.
în perioada intrauterină, când plămânii mei se formează, acest lucru semnifică
angajamentul meu de a fi aici, acordul meu faţă de viaţă, care este posibilă prin
respiraţie. Dacă îmi este frică de viaţă sau vreau ca altcineva să aibă grijă de •
propria mea viaţă, plămânii mei vor putea fi afectaţi. Respirând superficial mă
protejez împotriva faptului de a fi nevoit să fac faţă realităţii. Trăiesc o anxietate şi îmi
este frică, deoarece mă simt ameninţat. Iar pentru că, plămânii mei se dialtă şi se
contractă, acest lucru corespunde capacităţii mele de a lărgi, de a împărtăşi şi de a
intra în viaţă sau, de a mă contracta, de a mă izola şi a nu mai reţine viaţa. Faptul de
a fi atins de emfizem pulmonar este un semn că am o dificultate respiratorie şi mă
simt presat de efort. Prin respiraţie, aspir viaţa în mine. De ce îmi este greu să "apuc"
viaţa din plin ? în ce aspect al vieţii ele mă simt indignat ? Acesta este felul meu de a
evita viaţa ? Viaţa nu mă mai interesează, nu mai găsesc niciun interes în ea. Am
nişte frici puternice şi una dintre ele este frica de a mă afirma şi de a-mi ocupa locul cuvenit. De ce viaţa şi-a pierdut orice sens pentru mine ? Mă simt blocat, sufocat. Nu
am învăţat să fiu eu însumi şi să îmi ocup locul care mi se cuvine, trăiesc în funcţie de
ceilalţi. Sufăr de o lipsă de comunicare, profundă. Cuvintele se sugrumă în interiorul
meu, de unde provine şi sentimental de neputinţă. Frustrările şi nemulţumirile mele
mă sufocă. Am impresia că nu merit să trăiesc. Port o povară prea grea.
Accept;* să conştientizez faptul că fiecare are locul său pe pământ şi că eu
trebuie să îl ocup pe al meu. Accept;* să mă iubesc mai mult, sa mă afirm şi să îmi
exprim nevoile, într-un cuvânt, să fiu EU ! Astfel, apăsarea pe care o simt va fi
înlocuită de un prea-plin de aer şi de viaţă în plămânii mei. Voi vedea din nou toate
posibilităţile pe care mi le oferă viaţa. îmi recapăt pofta de viaţă, de a fi fericit.
928. PLĂMÂNI — PNEUMONIE ŞI PLEUREZIE Pneumonia este infecţia plămânilor,
cauzată de o bacterie sau un virus, în timp ce, pleurezia este inflamaţia acută sau
cronică a pleurei, membrana care acoperă plămânii (mai de mult de folosea
termenul de pleurită, pentru preureziile uscate localizate). Plămânul fiind organul
respiraţiei, unde are loc transformarea aerului "meu" pentru a fi transmis corpului
"meu", o afecţiune în acest loc indică faptul că trăiesc un conflict interior, care mă
epuizează. Trebuie să găsesc emoţia sau sentimentul care mă irită şi îmi limitează
funcţionarea relaţiei mele cu aerul din viaţa mea interioară, deoarece acest blocaj
mă împiedică să trăiesc din plin. Aceste sentimente, profund ancorate în interiorul
fiinţei mele, reprezentate de inflamaţie, pot indica faptul că mă simt profund
"şocat", "iritat". Această iritare, care face parte integrantă din mine, este ca un
reflex şi antrenează multe sentimente negative. Trebuie să mă întreb care este
situaţia sau persoana pe care o urăsc atât de mult şi care, de multe ori, face parte
din mediul meu profesional. Abilitatea mea de a respira este foarte afectată de
emoţiile mele, de frica de afi singur, de a fi copleşit sau de revolta mea faţă de
viaţă. Am impresia că m-ara "încâlcit" în relaţiile mele personale. Este posibil să mă
simt sufocat de toate responsabilităţile mele şi nu ştiu cum să le fac faţă.
Descurajarea şi disperarea pun stăpânire pe mine, ajung să mă întreb chiar care
este sensul vieţii mele şi dacă viaţa merită trăită. Am impresia că spaţiul meu vital
poate fi invadat, că mi se poate sustrage ceva. Cred că nu mai trăiesc din plin. îmi
pun întrebări legate de parcursul meu personal şi caut un nou sens vieţii mele, pe
care mi-o doresc mai bogată, la nivelul relaţiilor interpersonale şi mă întreb ce loc
ocupă spiritualitatea (şi nu religia) în viaţa mea de zi cu zi. Mă simt vulnerabil şi nu
ştiu cum să îmi realizez aspiraţiile. îmi creez o imagine de "persoană puternică",
dar, în sinea mea, mă simt neputincios. Am obosit să mai trăiesc şi sunt cuprins de
disperare. Vreau să îmi trăiesc viaţa mea, nu pe cea programată de părinţii mei.
Trăiesc o angoasă, deoarece am multe dificultăţi legate de relaţiile cu cei din jurul
meu. Munca mea nu mă mai mulţumeşte şi nu mai corespunde aspiraţiilor mele.
Cât despre pleurezie, care se manifestă de obicei prin prezenţa unui lichid între
plămâni şi peretele toracic, semnificaţia acesteia este legată de plâns, de lacrimile
pe care nu am vrut sau nu am putut să Ie exprim într-o anumită situaţie în care am
trăit disperarea provocată de moartea unei fiinţe dragi. Vreau să îmi creez o
carapace pentru a mă proteja şi a arăta că sunt puternic, dar, în sinea mea, mă simt
ca şi un copil, lipsit de apărare. Sunt în contact cu durerea care urmează după o
dramă şi care, de multe ori, este inexplicabilă. Această drama este trăită, de obicei, în
relaţie cu un membru al familiei mele. Poate fi, de asemenea, vorba despre o situaţie
care se destramă şi căreia îi prevăd sfârşitul, o situaţie care implică un cuplu, o
afacere etc. şi pe care aş vrea să o protejez.
Accept;* faptul că am nevoie să îmi acord timp pentru mine, pentru a face
"curăţenie" în viaţa mea. Nu păstrez decât responsabilităţile care îmi revin mie şi le
dau înapoUelorlalţi, responsabilităţile pe care le-am luat asupra mea şi care nu îmi
aparţin. îmi ofer dreptul de a cere ajutor. Viaţa va deveni astfel mai simplă şi mai
frumoasă.
929. PLÂNS
Lacrimile sunt o efuziune a ochilor, o eliberare a emoţiilor. Fie că sunt lacrimi de
bucurie, de iubire, de frică sau de decepţie, faptul de a plânge mă eliberează de un
prea-plin de sentimente, de gânduri foarte puternice. Poate fi vroba, de asemenea, de
faptul că ochii mei au fost afectaţi la vederea unei scene insuportabili, terifiante, pe
care am fost obligat să o văd, pentru a înregistra fiecare detaliu. Pot să plâng şi
pentru că mă simt incapabil să comunic ceea ce simt. Sunt ignorat, este ca şi cum aş
fi invizibil. Sunt foarte puţin în contact cu universal meu interior. Mă agăţ prea mult de
oameni şi de lucruri, de teamă că îi sau le voi pierde. Am o angoasă, mă simt fragil şi
am prea puţină încredere în mine. Trăiesc o stare de dependenţă. Plânsul meu
reprezintă o eliberare a tristeţii, a decepţiei. Am reacţie care face presiunea să scadă.
De asemenea, îmi pot folosi lacrimile, pentru a atrage atenţia, simpatia celorlalţi. Dar
acest lucru nu foloseşte la nimic, deoarece aş putea, pur şi simplu, să-mi arăt
calităţile frumoase şi să am acelaşi rezultat. Am impresia că mă lupt tot timpul şi sunt
epuizat. îmi vine să plâng, deoarece nu mai suport! Am nevoie de ajutor, dar nu îl
cer. Faptul de a plânge lasă uneori impresia, unei alte persoane, că este mai
puternică, că m-a făcut să "cedez" şi că are o anumită putere asupra mea.
Când nu plâng evit să par mai slab. Conductele lacrimale blocate indică faptul că
am o reţinere în ceea ce priveşte libera exprimare, care poate fi legată de credinţa că,
"doar bebeluşii plâng". Am vrut să nu îmi arăt suferinţa prin lacrimi şi mi-am blocat
conductele lacrimale. Vreau să arăt că exist, dar nu reauşesc
Dacă apare o inflamaţie de conductelor lacrimale, la un bebeluş, acesta este
vulnerabil atunci când este atins. îi este teamă că va fi rănit. Lacrimile mele, care ies
din ochii mei, aduc cu ele lucruri pe care le acoperă, pentru ca eu să nu le văd, poate
din teamă că s-ar putea realiza.
Accepţi* să mă eliberez, să îmi eliberez emoţiile, toxinele acumulate şi astfel să
mă vindec şi să mă revigorez. Accepţi* să mă respect şi să trăiesc cu bucurie.
930. PLEOAPE (în general) Vezişi: TRĂSĂTURI Pleoapele acoperă şi protejează
ochii. Pleoapele umflate, iritate sau cu pungi sunt un semn că trăiesc un sentiment
de tristeţe, care poate fi cauzat de o situaţie, ,de exemplu, aceea de a nu mai vedea
pe cineva sau o situaţie în care am plâns, dar din care vreau să mă retrag, să păstrez
durerea în mine. "închid ochii în faţa unor lucruri evidente, pe care îmi este greu să
le admit". M-am despărţit de cineva sau de ţara mea. Trebuie să închid ochii atunci
când vreau să mă odihnesc sau să dorm, este o mişcare voluntară. Dar, dacă
pleoapele mele sunt tot timpul pe jumătate închise, există ceva cineva în viaţa
mea, de care vreau să fug, pe care nu am curajul să îl privesc în faţă sau pe care nu
trebuie să îl văd. Refuz privirea şi judecata celorlalţi, deoarece pentru mine este uşor
să mă denigrez şi să resping ceea ce sunt. Sunt în defensivă şi mă simt sub presiune.
Dacă, în plus, trăiesc o tensiune puternică, pleoapele mele au tendinţa de a clipi
mai repede. Pleoapele căzute (ptoza palpebrală) indică o tristeţe profundă şi o
resemnare faţă de evenimente pe care nu vreau să le văd. Este ca şi cum ar cădea o
cortină peste o parte din viaţa mea. Ceea ce văd este mult prea departe de idealul
meu. Am fost martor la un eveniment mai rău decât tot ceea ce am văzut înainte... In
cazul unei femei, afecţiunea apare mai frecvent la ochiul stâng şi dezvăluie o
situaţie în care există un impas şi o mare decepţie. Atunci când pleoapele (mai ales
cele inferioare) sunt răsfrânte spre exterior (ectropion) trăiesc o mare nesiguranţă:
deoarece în viaţa mea este o mare confuzie, toate sunt amestecate, sunt neliniştit cu
privire la necunoscut şi la moarte. Dacă pleoapele sunt răsfrânte spre interior
(entropion), este un semn că nu primesc atenţiea şi tandreţea de care am nevoie,
din partea celor din jurul meu. Blefarita (infiamaţia) exprimă o dualitate dintre a
spune adevărul sau "a închide ochii" şi a tăcea. Sau vreau să îmi ascund lacrimile...
Accept i* să observ faptul că îmi închid ochii pentru a mă centra mai bine,
pentru a mă interioriza, dar este important, de asemenea, să îi ţin deschişi pentru a
vedea toată frumuseţea din univers şi toate posibilităţile care apar în viaţa mea.
931. PLEOAPE (clipit al...)
Pleoapele au tendinţa de a clipi mai repede atunci când trăiesc un stres sau o
tensiune mare. Sunt "prea solicitat" cu privire la ceea ce vreau. Există în viaţa mea
o situaţie pe care aş prefera să nu o văd?
Accept|r momentele de linişte şi de destindere şi învăţ să "văd" partea pozitivă
în orice lucru.
932. PLEUREZIE Vezi: PLĂMÂNI—PNEUMONIE SI PLEUREZIE
933. PLEURITĂ Vezi: PLĂMÂNI—PNEUMONIE SI PLEUREZIE
934. PLICTISEALĂ Vezi şi: DEPRESIE, MELANCOLIE
Plictiseala se manifestă printr-o tristeţe profundă, o supărare mare. Când spun
"mă plictisesc" înseamnă că nu îmi folosesc forţa şi potenţialul. De ce am tot timpul
nevoie de compania celorlalţi, ca stimulent ? Ce supărare mă urmăreşte tot timpul,
indiferent unde aş fugi ? Plictiseala este o formă de melancolie, care, pe termen
lung poate duce la depresie nervoasă, dacă nu reacţionez. Este ca şi cum aş
trăi într-o noapte fără sfârşit, fară speranţa de a vedea'într-o zi lumina soarelui.
Melancolia are legătură cu o lipsă, un gol pe care îl simt în viaţa mea. Trebuie să
conştientizez acest lucru.
Accept iY să mă las îndrumat de eul meu superior deoarece există toate
resursele în mine. Accepţi* să îmi ascult vocea interioară. Meditaţia şi tratamentele
energetice mă pot ajuta. Eu sunt cel care îmi conduc viaţa, deoarece sunt complet
şi autonom în universul meu.
935. PLOMBA Vezi: DINŢI—CARIE DENTARĂ
936. PNEUMONIE Vezi: PLĂMÂNI—PNEUMONIE SI PLEUREZIE
937. PNEUMOPATIE Vezi: CONGESTIE
938. POINT DE CÔTÉ SAU DURERE IRADIANTĂ
Un point de côté (termenul vine din limba franceză, durere laterală) este o . durere
care survine după un efort fizic, după un mers alert sau după alergat. Poate fi şi o
durere intercostală cauzată de o agitaţie fizică intensă sau un efort foarte mare.
Această durere este un semnal de alarmă: de ce mă grăbesc atât de tare ? Ce mă
presează atât de mult? Refuz să îmi ascult vocea interioară şi mă oblig să fac anumite
lucruri pentru a-mi crea o imagine bună, pentru a corespunde normelor sociale,
referitoare la reuşită. Această iritare se datorează unei exasperări, unei nemulţumiri
sau unei decepţii? Mă forţez la maxim, indiferent de consecinţele asupra corpului meu
fizic. Nu ascult decât de mintea mea şi de neliniştile mele. Punctul dureros mă face
să încetinesc pasul. învăţ să las să circule energiile, fară să fiu nerăbdător, îmi acord
timp pentru a face o pauză.
Accepţi* să conştientizez faptul că trebuie să încetinesc ritmul, în viaţa de zi cu
zi, să îmi acord timp pentru a trăi viaţa. îmi ascult vocea interioară, care ştie de ce am
nevoie şi ce este bun pentru mine. Merg în propriul meu ritm şi corpul meu se
destinde şi nu mai are nevoie să protesteze !
939. POLIARTRITA CRONICĂ EVOLUTIVĂ Vezi: ARTRITA - POLIARTRITA
REUMATOIDĂ
940. POLIOMIELITA
Poliomielita este o boaJă contagioasă, provocată de un virus, care se fixează pe
centri nervoşi, mai ales pe măduva spinării, provocând forme de paralizie care pot fi
mortale, atunci când afectează muşchii respiratori. Poliomielita anterioară acută
care afectează neuronii motori ai coarnei măduvii spinării, este denumită, în limbaj
comun poliomielită. Deoarece este o boală care apare mai ales Ia copii, se mai
numeşte şi paralizia infantilă. Dacă sunt afectat de această boală, virusul care mă
paralizează simbolizează gelozia şi neputinţa. Sunt invidios pe ceea ce sunt capabili
ceilalţi să îndeplinească. Aş vrea să îi împiedic, dar de fapt mă împiedic şi mă blochez
pe mine, prin paralizie. Nu îmi place să dau socoteală nimănui, să mă supun aitorităţii,
să nu am nicio alternativă. îi las pe ceilalţi să aibă putere asupra mea. Vulnerabilitatea
mea mă determină să mă simt tot timpul în pericol. Vreau atât de mult să îndeplinesc
unele lucruri, dar sunt paralizat. Cred că nu am putere asupra vieţii mele. Sunt tot
timpul cu garda sus. Aş vrea atât de mult să îmi demonstrez valoarea! Disperarea pe
care o simt este foarte puternică.
Accept]* să nu îi mai invidiez pe ceilalţi: sunt o persoană extraordinară, cu
resurse imense. Am la fel de multe calităţi şi putere ca toţi ceilalţi şi trebuie să
accept]*. Acest lucru. în loc să fug şi să îmi concentrez atenţia pe judecarea celorlalţi,
îmi redobândesc aici şi acum puterea supra vieţii mele şi accept]* faptul că
abundenţa face parte integrantă din viaţa mea.
941. POLIOREXIE Vezi: BULIMIE
942. POLIPI
Polipul este o tumoră benignă, care se dezvoltă pe o mucoasă, de exemplu, mucoasa
bucală, nazală, intestinală sau uterină. Excrescenţa care rezultă este un semn fizic,
care arată faptul că există în viaţa mea o persoană sau o situaţie care mă deranjează
şi că care vreau să o evit, vreau să scap de ea, dar nu este posibil. Dimpotrivă, mă
simt prins, blocat într-o situaţie şi nu mă pot sustrage, de teamă că voi fi
abandonat sau nu voi fi pe placul celorlalţi. îmi neg puterea interioară şi acest lucru
mă face să mă simt foarte încadrat, înregimentat. Am emoţii care se întăresc în mine.
Sunt ca nişte "bulgări de supărare", pe care trebuie să îi sparg. Dacă am polipi în nas,
mă pot întreba care este mirosul care anunţă un pericol şi mă îngrijorează? Vreau să
mă protejez şi am nevoie de sprijin din partea celorlalţi. La nivelul intestinelor,
polipul indică faptul că, am impresia că ceilalţi vreau să mă împiedice să îmi ating
scopurile. Sunt tentat să îi urmez pe ceilalţi mai degrabă decât să fiu un conducător
adevărat: astfel reduc riscul de a fi dezamăgit...
Accept]* faptul că cineva sau ceva mă deranjează şi mă întreb ce am de
învăţat din toate acestea ? Cum aş putea să mă simt mai liber ? Dacă voi face faţă
responsabilităţilor pe care le am, polipul sau polipii vor dispărea.
943. PRESIUNE ARTERIALĂ SAU SANGUINĂ Vezi: TENSIUNE ARTERIALĂ
944. PREZBITISM Vezi: OCHI— HIPERMETROPIE SI PREZBITISM
945. PRINCIPIUL MASCULIN Vezi şi: FEMININ
Este reprezentat de partea dreaptă a corpului şi de emisfera stângă a
creierului. Este denumită şi partea YANG, în medicina chineză, sau partea
raţională, în Occident. Reprezintă legătura mea cu bărbaţii din viaţa mea.
Calităţile dominante sunt curajul, puterea, logica. Este legat de cunoaştere,
cuvânt, e partea raţională, materialistă a fiinţei. E reprezentată de soare. Este
partea care alege direcţia, care administrează. Fiecare fiinţă umană are parte
feminină şi una masculină. Bolile care apar pe partea dreaptă îmi indică un
conflict cu noţiunea de virilitate şi de rivalitate dacă sunt bărbat şi dacă sunt
femeie îmi indică o dualitate în ce priveşte viaţa profesională.
Accept l V să îmi echilibrez partea masculină şi cea feminină pentru a fi
împlinit.
946. PROBLEME CARDIACE Vezi: INIMĂ*—PROBLEME CARDIACE
947. PROBLEME LEGATE DE PALPITAŢII Vezi: INIMĂ*—ARITMIE CARDIACĂ
948. PROLAPSUL (coborârea unui organ) Vezi şi: PROSTATĂ
[COBORÂRE DE...] Prolapsul indică deplasarea patologică a unui organ în jos, din
cauza relaxării elementelor care îl menţin la locul său. Apare mai des la nivelul
prostatei, al uterului, al vaginului, rectului, uretrei şi a vezicii. Această afecţiune
indică faptul că trăiesc o stare puternică de abandon, o lipsa de control. Muşchii
slăbesc, deoarece nivelul meu de energie este atâr de jos încât nu poate menţine
elasticitatea acelui organ. Sunt slab, am o stare de disperare interioară imensă,
legată mai ales de acel aspect al vieţii mele, reprezentat de organul afectat. De
exemplu, prolapsul u te rin, exprimă toată greutatea provenită din faptul de a fi
. mamă, faptul că problemele copiilor par să nu se mai rezolve niciodată şi că eu mă
simt slăbită din cauza tuturor grijilor aceastora. îmi iubesc copii, dar am obosit şi nu
mai pot... îmi este sete de libertate şi nu mai vreau să am constrângeri. Am aspiraţii
mari, pe care nu le pot împlini. Prolapsul vezicii (cistocel) indică cât e greu mă
apasă emoţiile neexprimate. încrederea mea în mine este atât de scăzută încât, mă
cobor în faţa celorlalţi şi vezica mea face la fel. Sunt foarte trist, deoarece cred că
mi-am ratat datoria. Prefer să mă desprind, să rup contactul cu ceilalţi, fie pe plan
fizic, fie pe plan emoţional.
Accept]* să găsesc mijloacele necesare pentru a-mi relua viaţa în mâini şi a fi
activ. Pot să încer să fac ceea ce iubesc cu adevărat, fie artă, sport sau un hobby,
pentru a-mi recăpăta vitalitatea şi pofta de viaţă.
949. PROSTATA (în general)
Prostata este o glandă a aparatului genital masculin, situată sub vezică şi care
secretă un lichid ce constituie unul dintre elementele componente ale spermei.
Reprezintă principiul şi puterea masculină. 0 prostată sănătoasă indică faptul că ştiu
foarte clar încotro merg şi îmi ascult vocea interioară. îmi trăiesc emoţiile şi ştiu să
elimin prea-plinul de emoţii. Sunt capabil să fiu eu însumi şi stăpân pe viaţa mea.
Accept].* faptul că, autoritatea se află se află în interiorul meu şi mă îndrumă în
alegerea pe care o am de făcut, în loc să mă las condus de valori superficiale.
950. PROSTATA (afecţiuni ale...) Prostata are legătură cu sentimentul meu de
putere pe plan social şi cu capacitatea mea sexuală. Deoarece, de obicei bărbaţii
mai în vârstă suferă de tulburări ale prostatei, pot să îmi pun următoarea
întrebare: mă simt satisfăcut şi în largul meu, în ceea ce priveşte sexualitatea ?
Trăiesc frustrare, neputinţă sau poate chiar confuzie, faţă de sexualitatea mea sau
faţă de căutarea unui [unei] partener (partenere] poate mai tânăr/tânără ? Ar fi mai
bine să renunţ la tot ? Poate mă simt inutil, ineficient, incapabil să fiu "un bărbat
adevărat". Sau poate am impresia că nu sunt la înălţimea copiilor mei sau sunt un
tată rău. Mai sunt încă atrăgător? Am o teamă puternică la gândul că nu mai
acorespund normelor sexuale cerute de societate, mai ales dacă eu sau unul dintre
copiii mei suntem homosexuali: inconştient, ştiu că specia este în pericol, din cauza
non-reproducerii. Sunt fidel dorinţelor mele sexuale sau acestea depend de
mărimea organelor mele genitale? Trebuie să învăţ să mă deculpabilizez şi să nu îmi
mai creez o presiune faţă de "performanţa" pe care societatea vrea să o ating.
Trebuie să conştientizez valoarea mea, cu toate calităţile frumoase pe care le am
şi nu doar în funcţie de "performanţele mele sexuale". Este posibil să am impresia
că nu sunt acordat cu partenera mea sau partenerul meu, că suntem un cuplu
nepotrivit, mai ales Ia nivel sexual. Formăm un amalgam, un amestec, ieşit din
comUn. Oare îmi reprim emoţiile şi impulsurile creatoare ? Refuz orice act erotic din
viaţa mea ? Este posibil să trăiesc o iubire platonică, care nu se exprimă în corpul
meu fizic. Dacă nu îmi cunosc nevoile şi dorinţele, este ca şi cum aş fi deconectat de
persoana mea.
Mă simt obligat să mă prosternez în faţa cuiva sau chiar în faţa unui dumnezeu, în
care cred. Este un act umilitor! Trebuie să încetez să mai impun o presiune asupra
lucrurilor pe care le am de făcut sau pe care nu le am de făcut: mă simt vulnerabil
cu privire la bani, deoarece mă apropii de pensionare ? Mă simt inutil, deoarece nu
mai sunt atât de activ cum eram când lucram ? Dacă o am problemă la prostată,
trebuie să mă întreb dacă trăiesc o dificultate şi o culpabilitate faţă de nepoţii mei
sau faţă de copiii mei, care, chiar dacă au devenit adulţi, pentru mine sunt încă
"mici" şi "fragili". Mi-e teamă că sunt în pericol, pe plan moral sau fizic şi, mai ales,
în orice situaţie care poate avea legătură cu sexualitatea şi care mi e mi se pare
murdară sau anormală, conform normelor societăţii. Vreau să fiu în continuare
protectorul lor. Am impresia că sunt împiedicat să le fiu aproape. Dacă nu am
copii sau nepoţei, dificultatea poate fi trăită în relaţie cu un copil al fraţilor mei sau
un alt copil pe care îl consider "ca făcând parte din familie". Am tendinţa de a mă
adapta aşteptărilor celorlalţi faţă de mine. Vreau, de asemenea ca şi ceilalţi să se
conformeze valorilor mele sau celor ale societăţii. Am impresia că am nişte
anomalii imense şi nu prea ştiu ce să fac pentru a mă încadra în norme. Mă simt
adeseori ciudat, diferit de ceilalţi. Nu îmi place imaginea mea de tată. Un adenom
poate apărea atunci când am o supărare mare, faţă de unul dintre copiii mei sau
am impresia că mi-am pierdut "puterea" la muncă sau în societate. Am nevoie să
învăţ să am încredere şi că, teama mea, că li se va întâmpla ceva "rău" sau "grav"
celor pe care îi iubesc, nu face decât să atragă mai mult obiectul fricii mele.
Am încredere în faptul că, suntem cu toţii îndrumaţi şi protejaţi, de forţele interioare,
inclusiv cei pentru care îmi fac griji. Astfel voi evita dezvoltarea unui cancer de
prostată. Acesta se poate manifesta după ce am trăit mai multe eşecuri în relaţiile
mele afective. Simt, în sinea mea, că am pierdut această dimensiune masculină
necesară pentru a seduce şi a atrage o parteneră sau un partener. Sunt frustrat şi
trist şi aceste sentimente se întorc, de obicei, împotriva mea. Viaţa mea nu mai are
sens (mai ales când sunt pensionar]. Mi-am pierdut încrederea în capacităţile mele,
în imaginea mea de tată şi de bărbat. Mă privez de creativitatea mea şi de dreptul
meu la fericire şi la bucurie.
Accept|V să învăţ să mă bucur de viaţă, cu toate simţurile şi nu numai pe plan
sexual. Pot să îmi redescopăr creativitatea şi să realizez lucruri importante.
Accepţi*, de asemenea, să simt cu adevărat toate emoţiile pe care le am şi să
învăţ să le recunosc din plin. Emoţiile fac parte din mine. Astfel îmi recapăt întreaga
putere asupra vieţii mele.
951. PROSTATĂ (coborâre...) Vezi şi: PROLAPS
Când prostata coboară, aceasta exercită o presiune mare asupra vezicii. Este un
semn că am o dificultate de a renunţa la sentimentul de inutilitate pe care îl am, urina
reprezentând eliberarea emoţiilor mele negative. Mă simt coonfuz şi îmi este greu să
îmi exprim dorinţele.
Accepţi* să îmi recunosc tot mai mult valoarea şi ştiu că am o contribuţie
inestimabilă în cadrul societăţii.
952. PROSTATĂ — PROSTAT1TĂ Vezi şi: ANEXA III, INFECŢIE, INFLAMAŢIE
Prostatita reprezintă inflamaţia prostatei. 0 astfel de afecţiune indică faptul că
este posibil să trăiesc decepţie sau frustrare faţă de ceea ce partenera mea sau
partenerul meu aşteaptă, legat de performanţele mele sexuale, de Ia mine,
deoarece îmi port pică pentru că nu sunt mai "viril", mai "performant". Mă
consider bătrân, "terminat", "bun de nimic". Nu îmi pot "poseda" partenera sau
partenerul. Valorile mele sau singura MEA valoare se bazează pe lucruri
materiale şi superficiale. Mă rup de emoţiile mie, deoarece îmi este frică de ele.
Este important să accept|* faptul că, sexualitatea mea s-a schimbat şi a evoluat în
timp şi că poate fi în continuare la fel de excitantă şi întreagă ca şi . înainte.
953. PRURIT Vezi: PIELE—MÂNCĂRIME
954. PSIHOSOMATICĂ (boală...) Vezi: BOALĂ PSIHOSOMATICĂ
955. PSIHOZĂ (în general) Psihoza este o boală mentală majoră, care tulbură grav
existenţa psihică a persoanei afectate, în raport cu ea însăţi şi cu Humea exterioară,
provoacă alterarea conştiinţei de sine, a conştiinţei despre celălalt şi despre lumea
exterioară, a afectivităţii, a inteligenţei, a judecăţii, a personalităţii. Astfel, subiectul
trăieşte ca şi cum ar fi un străin în această lume. Paranoia şi schizofrenia sunt
psihoze. în cazul în care sunt afectat de psihoză, vreau să fug de cine sunt şi să
evadez din acest corp, pe care nu îl accept]*. Mă simt atât de nelalocul meu, încât
am impresia că nu mai am identitate, mă las invadat de oamenii din jurul meu. Am
un foarte scăzut respect faţă de mine însumi şi caut prin toate mijloacele să fiu iubit
şi să primesc atenţia celorlalţi. Nu mai îndrăznesc să fiu eu însumi. Prin faptul că îmi
neg propria persoană, relaţiile cu ceilalţi, viaţa în general, devin obsedat, fixat pe
ceva sau pe cineva şi astfel mă îndepărtez de durerea mea interioară. Psihoza
poate fi, de asemenea, rezultatul unui eveniment în care am trăit un şoc emoţional
atât de mare, încât am vrut să mă rup de realitate, mentalul meu neînţelegând "de
ce mi s-a putut întâmpla mie acel lucru!" Am ascuns evenimente, emoţii în
subconştientul meu şi, mai devreme sau mai târziu va trebui să le fac faţă pentru a
le putea integra şi a învăţa lecţia de viaţă corespunzătoare. Eliberând aceste
evenimente, care mă domină inconştient şi care mă fac să acţionez într-un fel
impulsiv, voi putea să recapăt din plin controlul asupra vieţii mele şi să trăiesc în
pace cu mine însumi. Psihoza maniaco-depresivă este o alternanţă de crize de
excitaţie (manie) şi de episoade depresive, care se manifestă prin melancolie. îmi
este teamă că îmi voi rata viaţa, că nu am niciun viitor. Această boala se manifestă
des după pierderea cuiva sa a unui lucru drag. Ajung foarte repede la extreme,
deoarece mă simt deconectat de puterea mea interioară, deci sunt neputincios să
îmi iau viaţa în mâini. Cât despre psihoza infantilă, aceasta poate fi rezultatul unei
relaţii perturbate între copil şi părinţii lui. Copil fiind, pot trăi respingere legată de
revolta inconştientă a mamei sau deoarece sunt supus unor revelaţii sexuale, prea
precoce pentru a fi integrabile etc. Mă închid într-o stare de indiferenţă, de inerţie şi
de stagnare pe planul dezvoltării mentale sau mă închid într-o lume a mea, unde nu
mai comunica şi care îmi serveşte derept mijloc de protecţie. Este ca şi cum nu aş
mai fi capabil să-mi găsesc locul şi să mă ocup de mine. Mă închid într-o "separarae
protectoare", după ce am trăit o respingere puternică sau o lipsă de afectivitate,
având impresia că nu pot fi ceea ce vor părinţii mei să fiu, aceştia fiind controlaţi de
fricile lor, de dorinţele, de fantasmele lor, cu privire la mine, copilul lor.
AccepUY să mă deschid treptat faţă de universul meu interior. îmi recunosc
puterea pe care o am asupra vieţii mele. Durerile trăite în trecut fac parte din
procesul de evoluţie a fiecărei finite şi trebuie să le accept]*: este singura
modalitate prin care pot lăsa la o parte suferinţa şi astfel să îmi pot construe viaţa
pe noi fundamente positive. Sensibilitatea mea devine un instrument de
transformare, deoarece astfel am acces la diferite niveluri ale conştiinţei. Pot
avea încredere în viaţă, deoarece sunt pe deplin protejat şi îndrumat.
956. PSIHOZA—PARANOIA
Paranoia se defineşte ca o psihoză caracterizată prin supraestimarea eului,
neîncredere, atitudine bănuitoare, rigiditate psihică, agresivitate, care antrenează un
delir de persecuţie. Comportamentul paranoic poate fi considerat un fel de sindrom
provenit dintr-un sentiment de inferioritate, cu valoare de protest, de compensaţie, de
revanşă sau de pedeapsă. Totuşi, dacă sunt paranoic, continui să îmi păstrez toate
capacităţile intelectuale. Am obsesii, idei fixe, pe care se concentrează toată atenţia
mea. Observ fiecare detaliu mărunt care, chiar dacă este neînsemnat, poate lua
proporţii inimaginabile. Deoarece universul meu este astfel edformat, totul devine
periculos pentru mine. Mă simt mereu urmărit, spionat, ceea ce duce la o stare de
delir. Dacă sunt afectat de paranoia, mă simt victima a tot ceea ce mi se întâmplă şi
sunt tot timpul în alertă. Am impresia că cineva mă pândeşte, îmi dă târcoale tot
timpul..Viziunea mea asupra lumii exterioare este falsă (mă gândesc la ceea ce cred
ceilalţi despre mine...) Disperarea mea şi tristeţea mă fac să urlu. Mă simt pus la zid,
neştiind în ce direţie să mă îndrept pentru a fugi. Anticip tot timpul ceea ce este mai
rău şi mă ascund în spatele unei carapace. Rănile mele emoţionale, sensibilitatea
mea puternică, fricile şi regretele mele, mai. ales faţă de experienţe pe care le
consider
' eşecuri, deoarece nu am primit recunoştinţa şi admiraţia pe care le doream, toate
_ acestea mă fac să fug, să mă rup de o realitate la care îmi este greu să mă adaptez.
. Nu pot fi consolat cu privire la o situaţie pe care am trăit-o. De exemplu, am avut de
înfruntat moartea, pe a mea sau a altcuiva. O simt încă aproape de mine, ca şi cum
m-ar spiona. Simt că trăiesc între două lumi şi nu mai ştiu care este cea reală şi care
este imaginară. Nu mai am încredere în nimeni. îmi caut "porţi de ieşire" pentru a
evita să fac faţă realităţii. Există o parte din mine pe care, o accept]* foarte greu.
Aceasta are legătură cu toate angoasele mele, cu sentimentul meu de neputinţă, cu
furia mea refulată. Fug de propriile mele emoţii.."Nu sunt nimic". Este posibil ca, în
copilărie să fi învăţat să trăiesc într-un mediu foarte periculos. Poate am fost chiar
dat afară din casă, de la şcoală sau din cercul de prieteni. Nefiind capabil să mă
privesc în faţă, am fugit de adevăr, într-o lume ireală. Astfel, am rămas cu tendinţa
de a-i invidia pe ceilalţi.
Accept]* faptul că, gândurile mele negative şi obsesiile mele sunt nocive pentru
mine şi este important să îmi asum tot mai mult reaşponsabilităţile faţă de viaţă,
deoarece sunt capabil să o creez aşa cum vreau eu. îmi creez viaţa prin
' gânduri pozitive. Sunt sincer cu mine însumi şi cu cei din jurul meu. Accept toate
emoţiile care există mine.
957. PSIHOZĂ —SCHIZOFRENIE
Schizofrenia este o modalitate de a mă ascunde şi de a ascunde faţă de ceilalţi,
adevărata mea identitate. Dacă sufăr de schizofrenie, este posibil să fi crescut într-un
mediu familial foarte rigid, în care mi-am ăierdut adevărata identitate.
Neştiind cine sunt, am decis să devin altcineva. Este vorba despre o negare, un refuz
total a CEEA CE SUNT. Ceea ce trăiesc este atât de intens, încât starea mea
schizofrenică devine o soluţie de disperare, din cauza, unui stres prea mare. Am
impresia că nu există soluţii pentru situaţia mea şi singura mea şansă de
supravieţuire este să fug. De obicei, ca niai toate persoanele afectate de schizofrenie, am un intelect foarte puternic şi am nevoie să înţeleg ceea ce mi se
întâmplă, în loc să accept|*, pur şi simplu. Trăiesc într-un mediu plin de ameninţări şi,
pentru că mă simt ameninţat, deformez realitatea. Sau mă sperii şi intru în panică.
Simt nevoia să mă apăr de lumea din jurul meu: viziunea pe care o am asupra ei este
foarte diferită de realitate. Am impresia că singurul mod de a deţine controlul este să
trăiesc în singurătate. îmi construiesc o lume în care îmi controlez cum vreau eu,
fiecare parte a personalităţii melé. Nu sunt niciodată în totalitate, eu însumi cu ceilalţi.
Am o putere fictivă, fabuloasă asupra persoanei mele, până în momentul în care apar
acele părţi din mine pe care vreau să le uit. Această personalitate ascunsă are nevoie
să se exprime şi să fie auzită. De aceea am impresia că aud voci sau că sunt posedat,
realitatea fiind insuportabilă şi mă retrag într-un fel de delir. Trebuie să încetez să neg
realitatea. Nu sunt posedat de nicio entitate, este doar o parte din mine, pe care am
sufocat-o şi care cere să iasă din ascunzătoare. Faptul de a fi "divizat" devine
insuportabil. Iar faptul că atrag atenţia oamenilor asupra mea şi, în acelaşi timp, vreau
să îi resping, este foarte obositor. Uneori, se poate întâmpla, dacă am calităţi fizice
deosebite, să le folosesc într-un mod exagerat. Fiecare dintre noi trăim, o formă de
schizofrenie, într-o măsură mai mică sau mai mare. De fapt, am tendinţa de a deforma
realitatea atunci când, în viaţa mea de adult, apare un eveniment care reactivează o
rană apărută în timpul copilăriei mele (mai ales între 0 şi 12 ani), sub formă de
respingere, de supunere, de furie, de neînţelegere, de abandon etc. este ca şi cum aş
dezvolta anumite mecanisme, uneori inconştiente, pentru a mă împiedica să retrăiesc
durerea sau să îmi reamintesc acea suferinţă trăită înainte. Printre aceste mecanisme
de apărare se numără faptul dé a schimba imediat subiectul unei conversaţii, atunci
când se vorbeşte despre o situaţie, în care m-am simţit rănit sau despre un subiect
care mă deranjează. în astfel de cazuri, pot avea un comportament aberant, să mă
ridic să caut sarea în frigider, de exemplu, lucru care este considerat drept o
"distracţie".
Este important să redescopăr fiinţa minunată care sunt şi să accepţi*
responsabilitatea pentru viaţa mea! Accepţi* faptul că pot trăi în deplină siguranţă.
Cheia eliberării mele este să accept!* fiecare parte a fiinţei mele, deoarece acestea
formează un întreg. Dacă există o parte pe care o iubesc mai puţin, ştiu că o pot
schimba. în acest sens, trebuie să-mi dau jos masca şi să mă privesc în faţă. Astfel, nu
mai simt nevoia de a reacţiona în exces, deoarece întreaga mea fiinţă are acum o voce
şi se poate exprima. Am încredere în mine şi ştiu că nu există decât lucruri bune în
interiorul meu. Uit noţiunea de "rău" pe care am lăsat-o să se infiltreze în viaţa mea şi
care nu mai corespunde noii mele realităţi.
958. PSORIASIS Vezi: PIELE—PSORIASIS
959. PUBIANĂ (pilozitate)
Pilozitatea pubiană ascunde parţial organele genitale şi pubisul. Dacă este deasă,
acest lucru denotă o frică legată de sexualitatea mea, ceva ce vreau să ascund. 0
pilozitate rară sau absentă denotă o vulnerabilitate faţă de viaţa mea sexuală sau în
relaţiilor cu partenerul meu.
Accepţi* să mă împlinesc în sexualitatea mea, exprimându-mi fricile şi având mai
multă încredere în mine.
960. PUBIS (osul...) Vezi şi: ACCIDENT, OASE— FRACTURI [.„ OSOASE], TENDOANE
Pubisul este partea anterioară a osului iliac, osul larg şi plat care formează
bazinul. Ajută la protejarea naturală a organelor genitale. Deoarece aici se
întâlnesc mai mulţi mişchi ai abdomenului şi ai coapsei, este posibil uneori să
apară o tendinită, care semnifică o dezamăgire cu privire la sexualitatea mea şi
la diferenţa dintre ceeea ce vreau să ceea ce trăiesc pe acest plan. 0 fractură a
acestui os implică o frică sau o culpabilitate mare în acţiunile mele legate de
sexualitate. 0 afecţiune a pubisului reflectă frica mea de a fi rănit în intimitatea
mea. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când întâlnesc pe cineva cu care sunt
şanse să dezvolt o relaţie mai profundă. Pot să mă simt abuzat Acest lucru poate
proveni dintr-un stres pe care l-am trăit în perioada pubertăţii. Am îndoieli cu
privire la capacitatea mea de a fi un partener sexual bun, performant. în cazul în
care îmi doresc un copil, mă întreb dacă nu cumva, consider acel copil o povară.
Sau pot să am impresia că "performanţa" mea lasă de dorit.
Accept|* să învăţ să-mi recunosc adevăratele nevoi sexuale pentru a mă împlini
mai mult în ceea ce sunt. îmi conştientizez limitele şi accept|* să fiu mai deschis faţă
de ceilalţi, ştiind că sunt protejat tot timpul.
961. PULS (anomalii ale...) Vezi: INIMĂV ARITMIE CARDIACA
962. PUNCTE NEGRE Vezi: PIELE—PUNCTE NEGRE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu