ESTI CEEA CE VEZI

 Da, chiar aşa! Tot ceea ce vezi încearcă să-ţi arate cine eşti cu adevărat, ca o oglindă. Această teorie nu e uşor de acceptat. Deşi nu e complicată, e dificil de pus în practică fiindcă orgoliul nostru se simte profund lezat, mai ales dacă ceea ce observăm ne deranjează. Şi chiar atunci când admirăm pe cineva, uneori e greu să acceptăm că nu suntem o persoană atât de deosebită, că suntem într-adevăr imaginea celui pe care-l privim. Ce vezi în jurul tău? Cum îi vezi pe oamenii alături de care trăieşti? Cum îi vezi pe cei cu care lucrezi? Cum îi vezi pe oameni în general, pe stradă sau la cumpărături? Tot ceea ce priveşti te reflectă pe tine. Dacă ai folosi această teorie a oglinzii măcar câteva momente în fiecare zi, în viaţa ta s-ar produce o schimbare importantă. Să presupunem că, pentru a fi ajutat să te cunoşti, să evoluezi şi să te vezi cu adevărat, ai fost înconjurat cu oglinzi. Oriunde mergi, orice faci, te poţi observa continuu într-o oglindă. în loc să vezi persoane agresive, oameni care te deranjează sau fiinţe extraordinare, înlocuieşte-le cu o oglindă şi viaţa ta va lua un curs complet nou. Când te priveşti în oglinda din baie, e destul de clar că persoana la care te uiţi eşti tu. Indiferent dacă ai o faţă încruntată sau radioasă, veselă sau tristă, catifelată sau plină de coşuri, ştii foarte bine că este vorba despre tine. Dacă nu-ţi place imaginea pe care o vezi, nu te superi pe oglindă, nu-i aşa? Exact acelaşi lucru se întâmplă în viaţa ta: toate persoanele pe care le întâlneşti reflectă un aspect al propriei tale fiinţe. In fi vorba de un alt fel de risipă - de exemplu, persoana respectivă risipeşte un bun material, în timp ce tu îţi risipeşti timpul şi energia vorbind degeaba. Poate că îţi risipeşti energia încercând să schimbi viaţa celorlalţi în loc să foloseşti această energie preţioasă pentru propria ta evoluţie. Pe scurt, observă ceea ce risipeşti tu. Te deranjează dacă un alt automobilist (care, după tine, conduce mizerabil!) îţi taie calea? Care e prima ta reacţie? Te înfurii, o judeci pe persoana respectivă, o critici? în caz afirmativ, data viitoare când ţi se întâmplă acelaşi lucru procedează în felul următor: după primele momente de teamă, încearcă să-ţi dai seama ce te-a deranjat în comportamentul" celuilalt. Faptul că mergea prea repede? Lipsa de respect?" Neatenţia? Dacă simţi că e vorba de o lipsă de respect sau de atenţie, întreabă-te în ce situaţie din viaţa ta manifeşti lipsă de respect sau de atenţie faţă de cineva. Încearcă să descoperi când vrei să le impui altora propriile tale idei, să schimbi modul de viaţă al celorlalţi etc , fie că e vorba de partenerul de viaţa, de copii sau de colegii de serviciu. Te deranjează să vezi pe cineva cu o situaţie mai bună decât tine? Simţi o oarecare invidie sau gelozie faţă de cineva care are o casă mai frumoasă decât a ta, haine mai elegante, o slujbă mai bună, un salariu mai mare sau un titlu mai impozant? Mai ales dacă ai impresia că munceşti mai mult decât persoana respectivă şi crezi că meriţi cel puţin cât ea? In acest caz, probabil că îţi doreşti mult toate acele lucruri. Dar cine te împiedică să le obţii? Nimeni altcineva decât tu. Sentimentul că nu le meriţi, gândul că nu e bine să fii bogat, că oamenii înstăriţi sunt nişte hoţi şi aşa mai departe blochează realizarea lor. Indiferent de motive, tu ai decis, într-un moment sau altul din viaţa ta, că nu meriţi acele lucruri frumoase - şi acesta este singurul motiv pentru care nu le ai! Să presupunem că observi pe cineva care mănâncă prea mult, care bea în exces, care nu se poate controla şi aceasta te înfurie. Observă ce anume te tulbură. Lipsa de control? Dependenţa? Dacă e vorba de lipsa de control, eşti pe cale să-ţi dai seama că tu însăţi, în anumite momente, nu-ţi poţi stăpâni simţurile şi nu-ţi place  acest comportament. De multe ori în viaţă, fiindcă nu vrei să te vezi şi să te accepţi aşa cum eşti, vei încerca să te controlezi, să te împiedici de a mânca sau de a-ţi satisface simţurile. In cazul acestui tip de control, când în sinea ta îţi doreşti un lucru, dar acţionezi contra dorinţei tale, apare o tensiune şi, într-un moment sau altul, totul sfârşeşte prin a exploda. Atunci apar bolile sau problemele ca alcoolismul, bulimia sau obsesiile sexuale. Dacă încerci să-ţi controlezi viaţa în mod excesiv, unul dintre simţurile tale se va deregla completa Important este să înveţi să te stăpâneşti. Dar cum ajungi să devii propriul tău stăpân? În primul rând, acceptând că în prezent se întâmplă să-ţi pierzi stăpânirea de sine şi aceasta nu înseamnă că eşti o persoană „rea". Recunoaşte că nu ai intenţia să fii astfel toată viaţa, chiar dacă acum nu ai puterea să ţii lucrurile sub control. Trebuie să te accepţi în întregime şi să-ţi permiţi ca, uneori, să-ţi pierzi autocontrolul. Oricum, tu eşti singura care plăteşte un preţ. Astfel, vei înceta să te judeci şi să-i judeci pe ceilalţi şi, treptat, vei ajunge să-ţi rezolvi problema, indiferent de natura acesteia. Atâta vreme cât te dai mare spunându-ţi „Nu sunt aşa: mă controlez!", te supui unui stres foarte puternic şi ajungi să îmbătrâneşti prea repede, în mod inutil.Să revenim la exemplul cu dependenţa: presupunem că e vorba de o persoană care suferă de bulimie, alcoolism sau nu poate trăi fără droguri, fără medicamente. Dacă acest lucru te deranjează, înseamnă că şi în tine există o dependenţă. Care este aceasta? De ce sau de cine depinde fericirea ta? De partenerul de viaţă? De munca ta? De dulciuri? De paste făinoase? De părerea celorlalţi? Acceptă faptul că, în prezent, faci tot ceea ce poţi şi, într-o zi, nu vei mai depinde de nimeni şi de nimic. În acest fel, vei accepta şi dependenţa altcuiva, fără a-l mai judeca. Vei înţelege că atunci când cineva nu este propriul său stăpân, atunci el nu este în contact cu adevărata sa putere, puterea de a-şi crea propria viaţă. Majoritatea oamenilor se confruntă cu diferite grade de dependenţă, mai mari sau mai mici. Foarte puţini sunt cei care nu aşteaptă nimic de la ceva sau cineva pentru a fi fericiţi. Învăţând să ne stăpânim, să ne cunoaştem mai bine, ne vom elibera treptat de toate dependenţele. Când te vezi goală în oglindă şi te examinezi, ce observi? Ce parte a trupului tău îţi place mai mult? Ce parte ai vrea să fie altfel? Dacă descoperi că nu-ţi accepţi cea mai mare parte a corpului, cum ai putea spera ca alţii să te accepte? Trupul tău are rolul de a te ajuta să te cunoşti mai bine şi nu de a-ţi da ocazii să te devalorizezi de fiecare dată când te uiţi în oglindă! Faptul că te consideri urâtă, prea mică sau prea grasă nu este, în nici un caz, o manifestare a iubirii de sine sau un mod de a atrage iubirea altora. într-un capitol ulterior vei găsi câteva idei care te vor ajuta să te cunoşti prin intermediul formelor corpului tău. Devin-o conştientă de ceea ce vezi atunci când te priveşti şi vei afla cum te vezi pe tine însăţi ca fiinţă umană. Felul în care te vezi pe tine este ceea ce proiectezi asupra celorlalţi. De asemenea, observă diferenţele din atitudinea ta atunci când pleci de acasă îmbrăcată elegant, machiată şi coafată după gustul tău. Indiferent unde mergi, eşti sigură pe tine, te simţi în formă, plină de entuziasm -şi de bucurie. Care este explicaţia? Pur şi simplu, în ziua aceea, te consideri frumoasă. De ce n-ai alege să te vezi frumoasă în fiecare zi? Dacă trebuie să schimbi ceva în aspectul tău fizic pentru a te considera frumoasă, acceptă că în prezent ai această nevoie. Va veni şi ziua când te vei simţi frumoasă chiar fără să te coafezi sau să te îmbraci cu ceva special. Ce vezi atunci când te plimbi pe afară, când priveşti natura? Vezi doar lucrurile frumoase care te pun în contact cu Dumnezeul tău interior? Te simţi recunoscătoare pentru această frumuseţe care te umple de bucurie şi de sentimente bune? Sau îţi pierzi timpul văitându-te de aspecte ale naturii care îţi plac mai puţin, cum ar fi ceaţa, vântul sau zăpada de dat la o parte? De ce n-ai vedea frumuseţea zăpezii? Străduieşte-te să vezi frumuseţea pretutindeni în jurul tău! Aceasta îţi va influenţa întreaga viaţă, deoarece frumuseţea este nevoia cea mai importantă a corpului emoţional. Cu cât vei vedea mai multă frumuseţe în tine şi în jurul tău, cu atât viaţa ta va deveni mai frumoasă. Depinde numai de tine să te înconjori cu frumuseţe. Alege-ţi locuinţa într-un loc plăcut. Cumpărăţi haine frumoase. Citeşte lucruri frumoase. încearcă să vezi peste tot numai frumuseţe. Când intri pentru prima oară într-o casă, observi mai întâi defectele de construcţie, detaliile decorative care lasă de dorit? Sau alegi să vezi lucrurile frumoase din acea casă? Viaţa ta se poate schimba dintr-un moment într-altul în funcţie de ceea ce alegi să vezi. Nimeni nu te poate face să percepi lucrurile, oamenii sau situaţiile altfel decât o vrei tu. Bineînţeles, ceilalţi te pot influenţa, dar ţie îţi revine decizia finală. Aceasta reprezintă puterea de a-ţi crea propria viaţă. Este o putere extraordinară: aceea de a vedea pretutindeni frumuseţea. Spiritul tău conştient şi subconştient se hrăneşte cu ceea ce percep simţurile tale. Tot ce citeşti, tot ce captezi cu ochii constituie o hrană pentru spirit. Tu decizi dacă această hrană îl îmbogăţeşte sau îl îmbolnăveşte. Să presupunem că începi să citeşti o revistă, un ziar sau o carte. După câteva minute, nu te simţi bine, lectura nu te satisface. Atunci, ţine cont de ce-ţi dictează intuiţia: lasă deoparte cartea, ziarul sau revista. Poate că nu e neapărat de calitate proastă, dar pur şi simplu nu este ceea ceţi trebuie în acel moment. Dacă în timpul unei lecturi care ai vrea să te inspire simţi o tulburare interioară, o indispoziţie, nimic nu te obligă să continui sau chiar să păstrezi acea carte. Schimbă-ţi activitatea, distruge cartea, dacă simţi că aşa e cel mai bine. Iată o tehnică extraordinară care te va ajuta să-ţi foloseşti vederea cât mai bine. Este vorba despre vizualizarea creativă. Fă-ţi obiceiul de a reprezenta, de a vizualiza pe un ecran mental ce ai vrea să se întâmple în viaţa ta, în loc să-ţi pierzi timpul văitându-te de ceea ce nu merge. De îndată ce constaţi că un lucru nu-ţi place, opreşte-te, închide ochii şi vizualizează imaginea vieţii tale aşa cum ai s-o ajuţi să vadă lucrurile mai clar, fiind convinsă în interiorul tău că ar fi trebuit să se comporte altfel. Dincolo de orice critică există dragoste. Pentru a descoperi această dragoste, este suficient să asculţi. Dacă persoana pe care o critici ţi-ar fi indiferentă, poate să facă sau să spună orice; nu-ţi va păsa câtuşi de puţin! Nu te-ai gândi să o critici pentru că vorbele şi acţiunile sale te-ar lăsa complet indiferentă. Aceeaşi atitudine o au şi ceilalţi faţă de tine. Faptul că te critică arată importanţa pe care o ai în ochii lor. In plus, atunci când te critică, ai observat că asta se datorează unei acţiuni sau unei atitudini ale tale? Felul în care te îmbraci, vorbeşti, râzi, te coafezi sau munceşti... Ei critică atitudinea şi nu eul tău real, esenţa ta. Când te tulbură o critică, înseamnă că te-ai simţit respinsă, nu te-ai simţit iubită în eul tău profund. Insă persoana respectivă nu a criticat esenţa ta, eul tău real. Ea te iubeşte ca fiinţă umană. Ţi-a reproşat doar un fel al tău de a fi. Să presupunem acum că la tine vine cineva să se plângă. In loc să te gândeşti doar că respectivul are nevoie de cineva care să-1 asculte, ţi se întâmplă să crezi că, în felul acesta, doreşte să-ţi ceară un sfat? Verifici dacă într-adevăr aşa stau lucrurile? Iţi pun această întrebare fiindcă este un aspect obişnuit al relaţiilor interumane. Suntem convinşi că deţinem răspunsul la toate întrebările. Chiar înainte de a verifica dacă celălalt are nevoie de ajutorul nostru, ne grăbim să-i împuiem capul cu preţioasele noastre sfaturi. Suntem siguri că putem să-i rezolvăm problema şi îl vedem deja venind să-şi exprime recunoştinţa pentru ajutorul primit. Dar realitatea este, în general, cu totul alta. în cele mai multe situaţii, cel care se plânge nu este deloc pregătit să facă ceva pentru a rezolva problema. Sfatul tău prietenesc nu-l va impresiona câtuşi de puţin. Nu asta vrea să audă! Dacă arzi de nerăbdare să dai un sfat şi crezi sincer că ai soluţia la problema expusă, începe prin a verifica dacă e adevărat. Când interlocutorul a terminat de povestit situaţia sa, întreabă-l dacă doreşte ajutorul tău, dacă vrea să-i spui părerea ta şi să-i dai unele sugestii. Reacţia sa îţi va indica atitudinea cea mai bună pe care trebuie s-o adopţi. Ştii, sfatul pe care vrem să-1 dăm altcuiva este deseori un sfat pe care ar trebui să ni-l dăm nouă înşine. Nu este neapărat necesar altcuiva. După cum se spune: poţi să-i dai pisicii tale toţi banii, dar ce va face cu ei? Mai bine dă-i mâncarea sa preferată şi se va simţi minunat! Aşa sunt şi oamenii. Descoperă nevoia acelei persoane, vorbeşte-i despre ce vrea să audă şi se va simţi în al nouălea cer! Celui care iubeşte natura, vorbeşte-i despre natură, despre Dumnezeu care se manifestă în lumina soarelui, în flori şi în copaci; va înţelege cu siguranţă acest limbaj. Ţi se întâmplă deseori să te afli în preajma unei persoane care se plânge fără încetare şi, indiferent ce-i spui, va continua să ducă o viaţă plină de nefericire şi de probleme? Data viitoare când îţi va povesti nenorocirile sale, poţi s-o ajuţi spunându-i următoarele lucruri: „Am auzit tot ce mi-ai povestit. Acum mi-ar face mare plăcere să aud de la tine ce ai hotărât să faci pentru a rezolva problema". E posibil să nu se bucure deloc la auzul vorbelor tale şi să-ţi răspundă astfel: „Dar nam de ales! Nu pot schimba nimic! Totul îmi este potrivnic!". Atunci, spune-i pur şi simplu că nu mai ai chef s-o auzi vorbind despre problemele sale, că ţi-ar face mare plăcere s-o auzi vorbind pe viitor, dar numai cu condiţia să facă un plan pentru a-şi rezolva situaţia. Bineînţeles, aceste vorbe îi pot provoca un adevărat şoc: poate se va supăra atât de tare pe tine încât nu va mai vrea să-ţi vorbească. Dar e posibil, de asemenea, să se producă tocmai efectul contrar şi să înceapă să reflecteze la comportarea sa. De fapt, ceea ce aşteaptă de la tine această persoană, cu nesfârşitele sale plângeri, este să o faci să se simtă bine cu vorbe de genul: „Nu-ţi face probleme! Nu-i chiar aşa de rău! Totul se va rezolva, o să vezi! Ai răbdare şi curaj, timpul le rezolvă pe toate!". Ea doreşte să audă cuvinte de îmbărbătare. După ce ai consolat-o, probabil îţi va spune: „Ce bine mă simt acum! îmi face întotdeauna plăcere să vorbesc cu tine!". în tot acest timp, amândouă n-aţi făcut altceva decât să transformaţi energia nefericirii în energie a fericirii. Tu ţi-ai folosit energia pentru a o încuraja spunându-i exact ce voia să audă. In ceea ce o priveşte, va continua să se învârtă în acelaşi cerc al nefericirii. Nimeni nu este responsabil pentru fericirea altcuiva. Nu este cazul să veghezi asupra fericirii altora. Rolul tău este să-i îndrumi pentru ca ei să ajungă să se iubească şi să-i iubească pe ceilalţi mai mult şi să-l vadă pretutindeni pe Dumnezeu. Cu siguranţă, rolul tău nu este să-i încurajezi să se complacă în continuare în criticile şi problemele lor. Ţi se întâmplă să te deranjeze o minciună, să simţi că este ceva fals în ce ai auzit? Care este atitudinea ta faţă de acest lucru? îţi asculţi interlocutorul prefăcându-te că îl crezi, dar criticându-l în forul tău interior? în acest caz, eşti la fel de mincinoasă ca şi el! Minţi ca şi el, deoarece gândeşti un lucru, dar laşi să se creadă altceva. Dacă descoperi că unele persoane din anturajul tău nu sunt sincere, asta se întâmplă pentru ca tu să devii conştientă că, la rândul tău, nu eşti întotdeauna sinceră. Şi nu neapărat din răutate! Deseori, frica este cea care determină o asemenea atitudine: frica de a nu râde alţii de tine, frica de a nu fi la înălţimea unei situaţii sau frica de a nu te înşela... Acceptă faptul că lipsa de sinceritate a altora se datorează propriilor lor temeri. în loc să-i critici, încearcă să vezi în ei copilul căruia îi e frică. Dacă vrei cu adevărat să schimbi situaţia, începe de astăzi să fii sinceră. Când cineva îţi vorbeşte şi cele auzite îţi par false, nu ezita să-ţi spui părerea. Iată un mod de a te exprima: „Nu ştiu dacă nu cumva imaginaţia îmi joacă feste, dar tu îmi vorbeşti de un lucru şi eu aud altceva. Am impresia că ceea ce îmi spui nu este chiar ce s-a întâmplat cu adevărat. Vreau pur şi simplu să verific, se întâmplă ceva în interiorul meu şi dacă nu-ţi vorbesc despre asta, voi dori să te critic. Şi adevărul este că n-am chef să critic!". Spunând ceva de genul acesta, ai fost sinceră cu tine însăţi şi cu interlocutorul tău. Indiferent de reacţia sa, ai fost tu însăţi. Treptat, vei vedea că este din ce în ce mai uşor să fii sinceră. Ce reacţie ai când ţi se vorbeşte pe un ton autoritar, când ţi se spune ce să faci, când şi cum, sau de ce să nu o faci? Ai chef să faci exact contrariul a ceea ce ţi s-a spus? Ai tendinţa să reacţionezi faţă de autoritate? Aminteşte-ţi de teoria oglinzii: dacă o atitudine te deranjează, ea reflectă ceva din tine. Nu poţi să accepţi asta? Poate că nu te comporţi ca o persoană autoritară, dar în adâncul sufletului tău ai o tendinţă spre această atitudine. In orice caz, dacă nu acţionezi potrivit cu ceea ce simţi, rezultatul va fi întotdeauna critica: faţă de tine însăţi sau faţă de alţii. Dar în acest timp nimeni nu se va simţi bine lângă tine, pentru că această atitudine critică emite în jurul tău vibraţii negative.In loc să auzi vorbe autoritare, încearcă să auzi vorbe pline de dragoste! Cel care ţi se pare autoritar este deseori cineva care vrea să creeze impresia unei personalităţi puternice pentru a-şi ascunde frica. De asemenea, poate că vrea într-adevăr să te ajute, dar o face într-o manieră autoritară fiindcă este singura pe care o cunoaşte. El exprimă, fără îndoială, ceea ce a învăţat în copilărie; probabil în acest mod a fost iubit de părinţi şi tot astfel a învăţat să-şi exprime dragostea. Prin urmare, dacă eşti dispusă să vezi dragostea, frica sau suferinţa la oamenii autoritari, nu vei mai auzi aceleaşi vorbe. Nu le vei mai percepe ca pe o ameninţare. Iată ce înseamnă să-ţi foloseşti urechile pentru a percepe dragostea, pentru a veni în contact cu Dumnezeul interior al fiecăruia. Ştii, oamenii nau învăţat încă să-1 exprime pe Dumnezeul lor interior. Deseori, iese altfel decât am vrea! Suntem începători în arta de a exprima dragostea din noi. Ţi s-a întâmplat asta cu siguranţă; cuvintele pe care le foloseşti nu sunt întotdeauna expresia exactă a ceea ce simţi în inima ta. Dacă vrei să faci o faptă de dragoste faţă de tine însăţi, începe de astăzi să-i asculţi cu adevărat pe oamenii care îţi vorbesc. Când mesajul nu este clar, cere-le să o ia de la început şi încearcă să percepi vorbe de dragoste. Acest exerciţiu îţi poate transforma viaţa într-un mod radical. Aşadar, tot ce auzi îţi oferă o şansă de a-ţi schimba viaţa. De ce n-ai folosi aceste puteri extraordinare care îţi aparţin? În realitate, de îndată ce nu accepţi ce ţi se spune, de îndată ce te înfurii, renunţi la această putere. Şi rezultatul este că te superi pe tine însăţi. Această furie se acumulează treptat şi sfârşeşte prin a exploda. Ajungi să-ţi pierzi controlul. De asemenea, este bine să înţelegi că rareori simţi furie faţă de altcineva. în cele mai multe situaţii, eşti furioasă pe tine însăţi. Chiar dacă, în aparenţă, altcineva a declanşat-o şi o primeşte, supărarea îţi este destinată. Lucrurile cele mai dezagreabile pe care le auzim din partea altor persoane sunt aproape întotdeauna lucruri pe care ni le spunem noi înşine sau pe care ar trebui să ni le spunem, dar nu îndrăznim, nu vrem să le exprimăm. Din acest motiv, supraconştiinţa noastră ne pune în contact cu persoane care ne spun asemenea lucruri. Ştiu că adevărul poate fi greu de suportat! Ne imaginăm că ceilalţi nu ne iubesc atunci când ne spun un adevăr dureros. Atunci când în aceste vorbe nu mai auzim decât dragostea, frica dispare. Indiferent de modul în care se exprimă oamenii, nu vom ţine cont decât de dragostea care se ascunde dincolo de cuvintele rostite. Ce asculţi în timpul liber? O muzică frumoasă care te ajută să te înalţi sau melodii care te excită şi îţi biciuiesc simţurile? Alegi emisiuni educative care te ajută să te înţelegi şi să te iubeşti mai mult? Sau emisiuni care te tulbură, trezesc în tine frica, te fac să te îndoieşti de tine însăţi sau te umplu de nelinişte faţă de viitor? Ştii că, din păcate, foarte rar auzim veşti bune la radio sau la televizor. în California, cineva a lansat un ziar care nu cuprindea decât ştiri bune. Rezultatul? A dat faliment! Foarte mulţi oameni preferă să audă sau să citească veşti proaste. Aceasta le permite să-şi spună: „In definitiv, viaţa mea nu e chiar atât de jalnică!".acumulează treptat şi sfârşeşte prin a exploda. Ajungi să-ţi pierzi controlul. De asemenea, este bine să înţelegi că rareori simţi furie faţă de altcineva. în cele mai multe situaţii, eşti furioasă pe tine însăţi. Chiar dacă, în aparenţă, altcineva a declanşat-o şi o primeşte, supărarea îţi este destinată. Lucrurile cele mai dezagreabile pe care le auzim din partea altor persoane sunt aproape întotdeauna lucruri pe care ni le spunem noi înşine sau pe care ar trebui să ni le spunem, dar nu îndrăznim, nu vrem să le exprimăm. Din acest motiv, supraconştiinţa noastră ne pune în contact cu persoane care ne spun asemenea lucruri. Ştiu că adevărul poate fi greu de suportat! Ne imaginăm că ceilalţi nu ne iubesc atunci când ne spun un adevăr dureros. Atunci când în aceste vorbe nu mai auzim decât dragostea, frica dispare. Indiferent de modul în care se exprimă oamenii, nu vom ţine cont decât de dragostea care se ascunde dincolo de cuvintele rostite. Ce asculţi în timpul liber? O muzică frumoasă care te ajută să te înalţi sau melodii care te excită şi îţi biciuiesc simţurile? Alegi emisiuni educative care te ajută să te înţelegi şi să te iubeşti mai mult? Sau emisiuni care te tulbură, trezesc în tine frica, te fac să te îndoieşti de tine însăţi sau te umplu de nelinişte faţă de viitor? Ştii că, din păcate, foarte rar auzim veşti bune la radio sau la televizor. în California, cineva a lansat un ziar care nu cuprindea decât ştiri bune. Rezultatul? A dat faliment! Foarte mulţi oameni preferă să audă sau să citească veşti proaste. Aceasta le permite să-şi spună: „In definitiv, viaţa mea nu e chiar atât de jalnică!".

Le place să se compare cu cei care o duc mai rău decât ei. Oare asta să însemne fericirea? Pentru a ajunge la fericire, ascultă lucruri frumoase, umple-te de lucruri extraordinare. Ca să fii fericit, ca şi pentru orice altceva, e nevoie de studiu. Dacă vrei să înveţi să cânţi la pian, trebuie să iei lecţii. Dacă vrei să înveţi să patinezi, trebuie să urmezi cursuri de patinaj. Dacă vrei să fii fericită, trebuie să studiezi fericirea. Dacă te afli la cineva care vrea să asculte ceva ce n-ai chef să auzi, fie că e la radio, la televizor sau e vorba de o conversaţie, îi poţi cere să schimbe emisiunea sau subiectul, iar în caz că nu acceptă, poţi să te duci în altă cameră sau să mergi să faci altceva, care te face fericită. Este alegerea ta! Nimeni nu poate fi obligat să asculte ceva ce nu vrea să audă. În lumea asta, totul are o polaritate: sus şi jos, bine şi rău etc. Anumite lucruri te ajută să intri în contact cu Dumnezeu. Altele te fac să pierzi contactul cu El. Cea mai bună metodă de a-ţi regla comportarea faţă de contrarii este să-ţi foloseşti discernământul şi să-ţi urmezi intuiţia. Polarizarea ne permite să ne folosim liberul arbitru şi să experimentăm consecinţele alegerilor noastre. Totul serveşte la evoluţia omului. Pentru a termina acest al treilea capitol, iată gândul asupra căruia trebuie să te concentrezi cel puţin douăzeci de minute în fiecare din următoarele şapte zile:

„CEL CARE ÎNDRĂZNEŞTE SĂ MĂ CORECTEZE ESTE PRIETENUL MEU.